488 matches
-
să fim mult mai exigenți. Lui Îi pretindem să ne zugrăvească adânc și veridic realitatea. Ori, realitatea În gospodăriile agricole, nu e aceea Înfățișată de el: «Roată-ntr-una tot așa, Bateți din picior, Pân-ce n-o mai rămânea Urmă de răzor». Munca În gospodării e mult mai complexă, mult mai Înverșunată, decât jocul pe care ni-l prezintă poetul Frunză. Sărăcia nu e Înlăturată dintr-odată, printr-un simplu gest al strângerii pumnilor, ca În aceste versuri: «Sărăcia dați-o-n
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Soldații uciseră și ultima pasăre, cea mai vioaie, ciuruind-o cu gloanțe - un vârtej de pene și sânge - apoi se îndreptaseră spre centrul orașului, conduși de rafale. Am strivit resturile arse, le-am amestecat și le-am aruncat în mijlocul unui răzor cu flori uscate. Și am început să te aștept, adică să mă năpustesc la fiecare oră în haosul străzilor năpădite de valurile urlătoare ale oamenilor care păreau că se urmăresc unii pe alții, fugind totodată din fața celor care-i urmăreau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de L. Căzăceanu, M. Lungianu și Gh. Bârlea, „Lirica bucovineană”. În octombrie 1938, I. Slavov demisionează, în continuare pe frontispiciul apărând doar numele directorului. Deși colaborează aceiași autori, profilul revistei se schimbă în mod vădit spre sfârșitul perioadei bolgrădene. Rubrica „Răzoare străjerești” suprimă consecvent spațiul rezervat literaturii, B. devenind tot mai mult o publicație oficioasă. În decembrie 1938, din inițiativa redacției, apare primul caiet al revistei literar-culturale „Bugeacul copiilor” (director Dragomir Petrescu), dar mărturii despre activitatea ulterioară a acestuia lipsesc. Numărul
BUGEACUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285917_a_287246]
-
, Gheorghe (26.VII.1939, Ticvaniu Mic, j. Caraș-Severin), poet. Este fiul Elenei (n. Cătană) și al lui Gheorghe Azap, tâmplar. Face studii gimnaziale la Ticvaniu Mic și liceale la Oravița, Anina și Timișoara. Este redactor la revista „Răzoare” (Oravița, 1996). Colaborează la „Caraș-Severinul literar și artistic” (Reșița), „Flamura”, „Timpul”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Drapelul roșu” (toate de la Timișoara), „România literară”, „Steaua”, „Transilvania”, „Tribuna”. După debutul din „Scrisul bănățean” (1958), a urmat o lungă așteptare până la apariția volumului colectiv Uneori zborul
AZAP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
profit, Cât spun că este bine Cei ce-avutu-au potcovit. Popor român crescut în dor Și în răbdare-adâncă Ei în belșug trăiesc și mor, Dar tu rămâi o stâncă. Destinul e nedrept din zori, Nedrept și mai departe, Pe strămoșescul tău răzor Buni lideri rar ți-s parte. 25 iunie 2004 STICLA GOALĂ DE COTNAR Chiar de văd o sticlă goală, Dar e scris Vin de Cotnar, Pana, scârțâind pe coală, Prinde aripi de stihar. Și curate cum e apa Drept la
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
drumul de țârână, în cântecele amețitoare ale ciocârliilor, care tremurau cascade melodioase în lumina înălțimilor. Nemărginita câmpie plină de pâne adia ușor la suflarea vântului dimineții, întunecându-se în coborâșuri, sclipind ca aurul în coamele de val. Și treceam prin răzoarele umede de rouă, prin armata de secerători tăcuți, - și gândurile-mi pribegeau aiurea... Peste zi se lăsau călduri copleșitoare. Stam undeva, la umbră; îmi era sete și n-aveam apă; priveam petele rotitoare ale căldurii, și ochii mi se ținteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asfințitul soarelui, într-o zi liniștită de septemvrie, mă întorceam din luncă și veneam gânditor pe podul răsunător de fier. Apa râului curgea pe dedesubt largă și lină, cu strălucire întunecoasă. În stânga, pe malul dinspre Galați, o bulgărie își întindea răzoarele lungi și liniile negre ale șănțurelelor, cu sticliri de șuvițe de apă printre zarzavaturi. Stăpânul ei era un om cu mustățile mari, zbârlite, cu ochii abia zăriți sub sprâncenele late; un om negru și tăcut. Stăpân la podul umblător din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dădeau cu pușca. Încărcau marfa, încasau banii, erau perceptori. Se întorceau în baltă. Aveau un ascunziș la Călan, între plăvii. Franțuzeasca lui de ascunziș! Căile acolo erau încâlcite ca mațele; nu le mai descurca nimeni. Mai aveau un ascunziș la Răzoare. Acolo Dălcăuș și-a pus muiere. Un tovarăș al său, de-i zicea Tistu, și-a adus și el pe a lui. Țineți voi aici bordeiul bine, așterneți pat de odihnă, faceți mâncare caldă. Noi venim prin desimea de sălcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Sunt. — O mai vezi câteodată? — Cum nu? vine acasă din când în când. A urmărit-o pe Raruca. A știut pe ce gârlă intră. I-a dus cu barca și cu undița, cum umbli dumneata, și a găsit grădina de la Răzoare și bordeiul. S-a uitat pe ici, s-a uitat pe dincolo. A lăsat să treacă o lună și a umblat iar prin acele locuri. Dălcăuș lovea în alte părți și jandarmii îl căutau aiurea. Chiriță se ținea la pânda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și s-a întins acolo. A avut în ea pe împielițatu și n-a pierit. A căutat pe Chiriță și i-a arătat lui întâi și întâi semnul tăieturii. —Soldatule, zice, eu ți-l dau în palmă pe Dălcăuș. La Răzoare nu mai vine, dar îi cunosc alt culcuș. A mers și ea în barcă și a fost de față când au împresurat plavia de la Călan. S-a apropiat numai ea, într-o luntre cu Chiriță. A strigat de la mal: —Sandule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut. A fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete. Perechea de pepeni și mai mulți ieșind din aglomerație se zbenguiau fascinanți în terminații printre răzoarele frustrate. În magazinul de șiretlicuri ai intrat nesigură. Nervoasă că nu mă vezi, ai crăpat din ochi un văl de miresme și-atunci m-ai simțit! Epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit, s-aud numai eu vâltoarea și-
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
locuri pentru a fi mai sigur că voi avea în săculețul meu țărâna adăpată cu sânge.” Iuliu Starescu, student Com. Mărsani, jud. Dolj ȚĂRÂNA de la MĂRĂȘEȘTI și MĂRĂȘTI (scrisoare) „Trimit în coș două săculețe de pânză albă cu pământ de la Răzoare unde au fost luptele de la 6 august 1917. Apoi un sac de pământ de la Mărăști din două puncte, unde s-au decimat regimentele 2 vânători și 30 infanterie Muscel.” Hristache Solomon, Focșani (B-dul Lascăr Catargiu 22) ȚĂRÂNA de la OITUZ și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de droști și cabriolete, va fi trimis în aer o boare de grădini, parfum aspru de iarbă arsă și de pământ; miros leneș de micsandre ofilite de amiază. Peste drum de Lina, o căsuță bondoacă, pusă pieziș, avea în grădiniță răzor cu busuioc, dar în colțul străzei o casă nouă sta spânzurată pe șase etaje; o felie înaltă și îngustă, cu o singură fațadă, la triunghiul ei, care arăta celelalte două laturi zgrunțuite de o tencuială oarbă, pesemne în vederea unor proiecte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
își compunea prin aspecte mobile caracterul ci ca și pe al locuitorilor, îl schimba necontenit prin adaptări grabnice, prin irupția planurilor noi în vechiul pitoresc. Locuitorii ei de acum erau o generație care copilărise sau apucase la bunici căsuțele cu răzoare, care locuiau încă în confortul clădirilor acelea răsfățate, egoiste, pe care fiecare le avea pentru familia lui proprie, așa cum nu erau în alte capitale: acele rez-de-chaussee cu arhitectura lor cochetă și variată; sau vile abia mansardate, altele, mici oteluri de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ai rămas. Se năruie-n durere munții de iluzii, Se-neacă în noroiul scurs în urma lui Te trezești buimac prin multele confuzii, Cu gândul sfârtecat și gustul amărui. îți amintești? îți amintești? Râdeau cireșii-n floare, Crud înverzise iarba pe răzoare Când ai plecat să-ți cauți fericirea Mi-a plâns tăcută-n urma ta, privirea. Sângerând, se scuturau în soare, macii Nori se adunau învăluind copacii Sufletul mi-l bântuiau furtuni și ploi Ducând dorința de a fi vreodată doi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
existenței lor de dezlegat, după concepția făcătorilor de cuvinte, ci numai aceea a unei deveniri vegetale și animale care are ca focare vizuale prisăcile, florile, butoaiele, cramele, pădurile, frunzele galbene, țigăncile, haiducii, cușmele, flintele, gurile de rai, picioarele de plai, răzoarele, viroagele, luna, strigătele misterioase, câinii, păsările, grajdurile, grâul ca lan, grâul ca boabe (copt sau cu lapte în el), tufișurile, pâraiele, vițeii cu botul crud, mânjii, răstoacele, și toate acestea chiar și astăzi, în ciuda necontenitei schimbări a peisajului nostru, care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
câte una, a aleargă și se ceartă cu toate. se bate. cadă ... șa se întâmplă când pleacă voinicul, ul ... Ușile nu se mai închid, Ferestrele nu se mai des Ici a căzut Dincolo, pomilor le‐au Florile au ieșit din răzor și umblă toate pe unde vo T Toate și‐ au azvârlit cununa. Nimeni nu mai face popas. Numai mama a rămas. E Cu fiecare scândură de la gard Ea își ține singură azăvadă, Sprijină casa cu umerii să nu A Nu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu picătură, lăsând să-ți invadeze simțurile ca o adevărată hoardă binefăcătoare... La sfârșitul mesei, călugărul a rostit în felul lui evlavios rugăciunea de mulțumire către Cel de Sus, pentru bucate. După masă, am pornit într-o scurtă plimbare printe răzoarele grădinii, oprindu-mă mai mult la cele cu flori de tot felul. Bătrânul avea meșteșug la toate. Se îngrijea în mod deosebit de legume, dar nu lăsa în părăsire florile. Și avea atât de multe! Când am ajuns la un mic
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
flori de tot felul. Bătrânul avea meșteșug la toate. Se îngrijea în mod deosebit de legume, dar nu lăsa în părăsire florile. Și avea atât de multe! Când am ajuns la un mic heleșteu din care îi venea apa folosită pentru răzoarele cu legume și flori, am băgat de seamă că vârșele cu pește aduse din vale erau scufundate în apă... Bătrânul s-a apropiat de mine pe nesimțite. Nu a scos nici un cuvânt, ci a rămas în contemplarea unei tufe de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Când îi face ochi, om mai sporovăi. I-am urmat sfatul și îndată ce m-am cuibărit în hamac am adormit ca un prunc. Când m-am trezit, am dat cu ochii de bătrân, care deschidea și închidea calea apei către răzoare. Atunci m-am întrebat: „Oare călugărul nu obosește niciodată?” Știu la ce te gândești, dragule. Mie însă îmi ajunge noaptea, care și așa îmi pare prea lungă. Am tăcut cu ușoară jenă că m-a prins asupra faptului - cum s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
aceea... Dumnezeu cu mila... Păi când se adună atâta vinișor precum limpede precum apa de izvor, grâu și păpușoi, ce să faci cu ele? Nu ai alta încotro decât să le vinzi. Și asta n-o poți face acolo pe răzor, ci într-o dugheniță, o pivniță sau o crâșmă. Și mănăstirea Aron Vodă - ca și celelalte mănăstiri - nu ducea lipsă de asemenea acareturi. Ia amintește-ți ce spune Constantin Șerban voievod la 26 ianuarie 1661 (7169) despre o dugheană și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a muntelui, la vreo cincizeci de picioare adâncime. Peretele din spate e făcut din piatră, iar în fată, din lemn. Geamurile sunt acoperite cu hârtie. În fața peșterii e o mică porțiune de pământ drept. Sunt scaune din piatră și un răzor cu legume. Mao se trezește de dimineață și lucrează în grădină. Ardei iute, usturoi, roșii, yame, fasole și dovlecei - toate arată bine. Mao cară pe un umăr o cobiliță cu două găleți de apă la capete. Merge pe potecile înguste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de drum și, fără să se odihnească o clipă, a hotărât să urmeze Îndeaproape sfaturile călătorilor din vremurile trecute. Urcați, Îndeamnă aceștia, pe terasa cetății Kuhandiz, vechea fortăreață, plimbați-vă cu prisosință privirea, nu veți Întâlni decât ape și verdeață, răzoare Înflorite și chiparoși tunși de cei mai iscusiți grădinari, În formă de boi, de elefanți, de cămile Îngenuncheate, de pantere care se Înfruntă și par gata să sară. În realitate, chiar În interiorul incintei, Începând de la Poarta Mănăstirii, la Apus, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nepricepuți, trufași, abrași și mincinoși. Cinci au fost, v-au stors și s-au cărăbănit. Unul mai este, și vor mai fi iar doi ori, poate, trei, până ce vă veți redeștepta și vă veți întoarce spășiți, amărăștenilor, în pace, la răzorul vostru. Ori, nu veți mai avea nicicând un Vodă fals, dacă veți sparge mai curând oglinda mincinoasă a blestemului ca să gândiți și voi la ceea ce faceți și să faceți într-adevăr ceea ce gândiți, odată și pentru totdeauna! Lași netrebnici... Am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ales în octombrie, la Sfântu Dumitru, să stea sub umbrar, și cu o ulcică, două de turburel, și mititei, și fudulii de berbec, și-un pic de ghiudem, și pastramă de capră, momițe, numai ei doi, la o masă, printre răzoarele viei... La urmă, se-aprindea felinarele cu gaz și-ncepea lăutarii, și omu ei se fudulea să vie să-i cânte și lui la ureche. La urmă, se dregea c-o ciorbă de burtă, era cu chef și pleca acasă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]