1,305 matches
-
moral. Ieșirea din această stare nu s-ar putea realiza, după Durkheim, decât prin dezvoltarea acelei solidarități organice care ar rezulta din autonomia personală bazată pe respectarea imperativului social consensual. Durkheim se confruntă astfel cu aceeași problemă a individualismului și raționalismului modern care fusese formulată de „proiectul iluminist”: eliberarea de tradiție presupune diferențierea, individualizarea și raționalizarea. Consecința principală a acestora ar fi însă criza anomică sau lipsa de consens moral. Ieșirea din această stare critică n-ar fi posibilă decât în
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
național ca societate cu o delimitare geografică și culturală ce oferă propriilor cetățeni o identitate și un spațiu de identificare și o organizare politică și administrativă specifice; libertate și egalitate; distincția dintre natură și societate; individualizare; industrialism economic; secularism cultural; raționalism cognitiv; valori materialiste și postmaterialiste etc. Oricare dintre principiile modernității dispune de o încărcătură cognitivă și de o valoare normativă cu propriile coordonate, în virtutea cărora sunt ghidate acțiunile sociale și individuale și sunt generate instituțiile sau structurile instituționale. Ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
lucru vag și nesigur, sentimentul declinului.Grecii și, mai apoi, romanii au un sentiment al ciclicității istorice. Societatea romană avea să fie demoralizată de acest pesimism istoric. Romanii credeau că ciclul se va încheia, declinul fiind ireversibil. Lumea greacă instaurase raționalismul, dar sfârșitul Antichității aduce o înclinare spre iraționalism, Roma fiind sedusă de magie, astrologie, practici oculte.Pe oameni îi interesau religia, filosofia, astfel că răspândirea fulgerătoare a creștinismului este explicabilă în acest context. Au loc schimbări majore: identitatea locală dispare
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase. Iluminismul este o replică la adresa barocului, în încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a propaga luminarea maselor pe baza experienței proprii. Curent ideologic și cultural, promova raționalismului, avand caracter laic, antireligios, anticlerical. Combătea fanatismul dogmelor și era pentru răspândirea culturii în popor și o literatură preocupată de problemele sociale și morale. S-a remarcat Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 - d. 2 iulie 1778), un filozof
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
legea atracției universale, iar dușmanii religiei să fie izolați și pedepsiți. Industria avea să fie viitoarea politică pozitivă bazată pe societatea mașinilor. "Catehismul industriașilor" sau "Noul Creștinism" preconizau un comunism utopic tehnocratic și industrial. În "Noul Creștinism", guvernat de știință, raționalismul și scientismul vor fi moștenite de pozitivism și marxism. A explicat lumea alternativ, destinul omului alternativ, codul etic. Auguste Comte (1798-1857), matematician, filosof, secretarul lui Sait-Simon, a scris lucrări precum: "Cursul de filosofie pozitivă, Sistem de politică pozitivă sau tratat
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
atîta vreme cît va exista suferința va "exista" și Dumnezeu. Dar de ce nu s-a observat că tot ea îl neagă și că, odată anulat de un exces de durere, nimic nu-l va mai putea reface. Negația Divinității, în numele raționalismului, al îndoielilor sau al indiferenței este o aprobare binevoitoare față de refuzul născut din efervescența unei însîngerări. Scîrba de Dumnezeu la un om religios ajuns în stadiul final al suferinței determină o singurătate atît de copleșitoare, că, de-ai putea scăpa
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
Bogdan Lefter practică o critică a ideilor înrudită cu aceea întemeiată la noi de Adrian Marino. Au în comun, de asemenea, militantismul în sensul liberalismului și occidentalizării. Îi despart însă categoric epocile de referință. Adrian Marino e retrospectiv, apelând la raționalismul iluminist și activismul pașoptist (deci la o modernitate revolută), Ion Bogdan Lefter e prospectiv, invocând necesitatea asumării postmodernității de către societatea românească. Discuția angajează mai multe paliere și probleme, pe care încerc să le sistematizez și să le enunț doar: 1
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
și în gazete din Franța și Germania între conservatorii de acolo există, din cauza unei vechi civilizații, o seamă de reprezentanți ai culturelor și formelor trecutului. Cuvintele "conservator" și "liberal" au însă la noi cu totul alt înțeles, și, față cu raționalismul frazelor, gol, insipid, inexact al așa-numiților liberali, noi reprezentăm realismul naturii înnăscute a statului și pretindem că formele introduse să nu rămână forme goale, coji pentru a se juca partizile cu ele, ci să aibă cuprins real. Voim a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
demagogic, a stărui ca să {EminescuOpXI 49} înceteze odată acest sistem de minciună și de înșelăciune pe care, în lipsă de idei și de principii, le profesează partidul de la putere, și a demasca pe aceia cari ascund cosmopolitismul lor sub masca raționalismului și despotismul exclusivist sub firma liberalismului. Acestea zise asupra situațiunii întregi, observăm că între grupurile politice, cum le numește "Romînul", el nu amintește și Centrul. Va să zică guvernul nu mai este un guvern de fuziune, după cum zisese odinioară d. Brătianu și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
apriori, inventate de marii scriitori ai epocei; dar ne dovedește totodată cum s-a răzbunat asupra tuturor natura ignorată a statului, prin anarhie, măceluri și grozăvii nemaipomenite. Fenomenele câte răsar pe suprafața acestui organism în decompozițiune, înveninat de experimentele unui raționalism superficial, ne prezintă o mulțime de analogii cu starea noastră actuală, mutatis mutandis însă, adecă în mai puțin energia caracterului poporului francez. Ceea ce în Franța era o mișcare pe față la noi sânt lașe conspirațiuni de palat; ceea ce în Franța
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de măsurarea parcelelor ce urmau să fie date sau vândute noilor veniți din Europa, toate acestea fără a se ține cont de popoarele indigene și de sistemele lor de proprietate comună. Thomas Jefferson, al cărui „ochi” se formase la școala raționalismului iluminist, Își imagina zona de la vest de fluviul Ohio Împărțită În „hundreds” - parcele pătrate de zece pe zece mile - care să fie distribuite coloniștilor. Figura 7. Teren Împărțit În parcele, Castleton, Dakota de Nord Claritatea geometrică a propunerii lui Jefferson
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
una cu o concurență aproape perfectă, iar monopolurile instaurate la nivel local pot fi ușor destrămate de inovațiile venite de jos sau din exterior. Dacă o nouă tehnică funcționează, atunci are mari șanse să Își găsească adepți. Apărând tradiționalismul În detrimentul raționalismului, Michael Oakeshott pune accentul pe pragmatismul tradițiilor reale, existente: „Marea greșeală a raționalistului - deși ea nu este inerentă metodei - este aceea de a presupune că «tradițiaș, sau ce s-ar numi mai degrabă «cunoaștere practicăș, este rigidă, fixă și statică
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cunoașterii raționaliste. Deși nu sunt filosof al cunoașterii, se pare că nu există nici o ușă În edificiul epistemic pe care mētis-ul sau cunoașterea practică să poată intra cu drepturi depline. Imperialismul său este problema. După cum scria Pascal, marele eșec al raționalismului nu este „recunoașterea cunoașterii tehnice, ci nerecunoașterea nici unei alte forme de cunoaștere”. Mētis-ul, dimpotrivă, nu Își asumă nici un risc, nu are pretenții de universalitate și, de aceea, este pluralist. Desigur, anumite condiții structurale pot duce la respingerea acestui imperialism al
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cunoscutului "critic total" (cf. Mihai Cimpoi) și cu precădere eminescolog Theodor Codreanu, îndemnându-ne să reluăm calea extinderii lumii cunoscute prin colaborarea artelor și științelor, cu păstrarea a ceea ce am câștigat deja; cale întreruptă vremelnic, cam pe la sfârșitul Renașterii, de raționalismul îngust, scientist, orientat exclusiv spre materia opacizantă. ("Trans: acest prefix este astăzi seva dătătoare de viață a culturii și omului. Acest prefix nu trece în neființă ceea ce depășește, ci pune în mișcare ceea ce depășește, orientându-l spre un nou context
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acest "curent", care ignoră istoria, declarând-o moartă, și chiar pe Dumnezeu... Abia în capitolul al X-lea, la jumătatea cărții, intră în scenă "ofensiva transmodernismului", cu etapele sale sfârșitul postmodernismului; hipermodernismul ca reacție la globalismul coercitiv și alienant în mijlocul raționalismului modern; paramodernismul, care nu pretinde întotdeauna o depășire a modernismului; globmodernismul sau geomodernismul și, bineînțeles, nașterea conceptului de transmodernism. Autorul mai prezintă, în context, câteva abordări occidentale mai noi precum "integral culture" și "radical evil", legătura dintre marxism și transmodernism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
viața" e "maxima-cheie a gândirii eminesciene", susține autorul. La ea se raportează întregul eșafodaj metodologic al disocierilor sale de ethosul postmodernist, profund resentimentar, în favoarea ethosului "antitezelor împăcate". E disocierea dintre ideologie, care ține partea uneia dintre antiteze, și adevăr, între "raționalismul în exces" al "aristotelicilor întârziați" și "gândirea transmodernă". "Transmodernismul" este conceptul ("mai îngăduitor") al volumului cu același titlu, apărut la editura "Junimea" în 2005, prin care Theodor Codreanu încearcă să ofere o soluție pentru depășirea impasului ontologic și epistemologic modernist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Barbilian, cel ce vedea în "ermetismul teorematic" al lui Gauss, având în centru theorema aureum, "legea reciprocității cuadratice", drept "text august", desigur, "elementul de noutate vine din asumarea spiritului irațional, transcendent al cuadraturii cercului, care nu putea avea loc în raționalismul matematic; altfel spus, Barbu, eliminând din matematică aventura cuadratică de cerc, o regăsește în poezie" (p. 364). Distinsul receptor al recentului eseu codrenian are bucuria "transmodernistă" / "transdisciplinară" de a descoperi la acest cercetător nu numai bogăția bibliografică / documentar-acribioasă (căci prof.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Moldovei: Ismail, Cahul și Bolgrad. Alteori, Theodor Codreanu se înflăcărează în a susține meritele lui Eminescu, revenind la ideile din cărțile precedente vizând "sacrificarea" (dublă) a poetului-gazetar. Separația potrivit căreia Eminescu a mers pe calea adevărului, iar Maiorescu pe aleea "raționalismului lucrativ" e corectă, dar nu mi se pare suficient nuanțată. Când susține că "gânditorul politic Eminescu este net superior omului politic Maiorescu [...]" (p. 90), Th. Codreanu pare a avea dreptate. Totuși, comparația mi se pare irelevantă întrucât sunt puse în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
n-au fost înstare să reziste erei "înnoiturelor" și a importului de legi și instituții din Paris. S-ar putea zice că România și-au preschimbat pătura cea mai bogată a pământului pe cuvinte deșarte, pe fraze stereotipe, pe-un raționalism umanitar și cosmopolit, cari acestea formează astăzi bogăția unică a clasei de mijloc, ce trăiește din traficul lor zilnic, cheltuit în moneta mică a profesiilor de credință și articolelor de fond. Pe când se configurează tot mai multe combinații, numească-se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
medievalitate 38, ar fi constituit temelia umanismului românesc. Al. Duțu vorbește de un umanism civic promovat de cărturarii epocii, definit drept o fază de reconsiderare a raporturilor tradiționale și de depistare de noi raporturi culturale, luând forma originală a unui „raționalism ortodox“39. Centre de cultură sunt, la rândul lor, cancelarii princiare, tipografii, școli slavo-române. O chestiune susținută deja de istoricii literari, a cărei reluare de către noi se impune dată fiind problematica în discuție este aceea a similitudinii preocupărilor în plan
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de masă, distribuirea mărfurilor în interiorul unor mase mari de oameni, folosința banului în calculul economic, dezvoltarea comerțului cu amănuntul, apariția băncii ca girant al activității economice productive. Capitalismul înseamnă, de asemenea, industrie, comerț global, organizare politică națională, descoperiri geografice, mașinism, raționalism, universități ș.a.m.d. Este o lume ce a apărut din dorința umană de eliberare și autonomie, care se va transforma apoi în dorința explicită de libertate politică. Capitalismul este, fără îndoială, o lume a egalității între oameni, pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
toate, în fața naturii și a semenilor, grecii erau oameni care gândeau prin sine, care aveau propria individualitate și reprezentări proprii asupra lumii lor interioare și exterioare. Asta îi deosebea în mod fundamental de populațiile din Orient. Atingem această temă, a raționalismului și poziției filosofice umane în raport cu semenii și cu natura, pentru că o considerăm a fi importantă. Deosebirea acestea va duce la ceea ce noi numim azi omul liber, occidental. Fără această moștenire civilizația noastră de azi nu ar fi ceea ce este64. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de către Biserică, mai mult sau mai puțin fățiș, a afacerilor și extinderea granițelor expresiei bine cunoscute care ascunde în spatele său dilema legată de ce-i place și ce nu-i place lui Dumnezeu. Apariția scolasticii 81 ca mod de gândire, reinventarea raționalismului de gândire sub influența filosofilor greci și mai ales a lui Aristotel, dezvoltarea Renașterii și a umanismului prin punerea omului în centrul gândirii filosofice, dar și a acțiunii practice, vin să completeze un tablou al unei lumi care se pregătea
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
înalt, mijlocit de personal didactic bine pregătit și zelos. Încă nu putem discuta despre caracterul laic al instituției pentru că aceasta era în întregime dependentă de Biserică. Mai târziu se va produce și această etapă, decisivă în orientarea învățământului universitar către raționalism și știință. Discutând despre laicitatea acestor prime instituții de învățământ, autorii citați arată: ,,Mult mai independente și mai laice au fost primele școli de drept și de medicină care au apărut în aceiași epocă, mai ales în țările mediteraneene.(...) Primele
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
23-24. 146 Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 24. 147 Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 24. 148 "(...) este clar că protestanții au demonstrat o înclinație specifică spre raționalismul economic, atât ca pătură dominantă, cât și ca una dominată, atât ca majoritate, cât și ca minoritate, ceea ce la catolici nu s-a putut și nu se poate constata în același mod, nici într-o situație, nici în alta. Cauza
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]