908 matches
-
de posibilitatea unei „științe pozitive a curriculumului”, Beauchamp fiind nevoit să-și publice cartea pe propria cheltuială.) Prin urmare, presupusul triumf al pozitivismului în științele educației nu a avut loc în anii ’60. El ar fi încununat curriculumul modern, eminamente raționalist, progresivist și eficientist. S-a crezut că această victorie va fi câștigată în deceniile următoare. Dar nu s-a întâmplat așa - dimpotrivă. Încercarea lui Beauchamp nu a fost solitară. Modelul de „curriculum științific” propus de Mauritz Johnson (1967) la State
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și Vallance au publicat Conflicting Conceptions of Curriculum 43 - lucrarea a avut un efect de trăsnet, lovind în „inima raționalist-logicistă” a teoriei curriculare moderniste. Eisner și Vallance au identificat „cinci paradigme aflate în conflict”: cognitivismul, tehnologismul, subiectivismul, reconstrucționismul și academismul raționalist. Tuturor le-a făcut un rechizitoriu dur. Cognitiviștii susțineau că menirea curriculumului se reduce la dezvoltarea unui repertoriu de abilități intelectuale, aplicabile oricărei probleme, din orice domeniu. Pentru ei, disciplinele de învățământ și temele de studiu sunt simple „instrumente pentru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
can profitable be treated like the cross-section of a motor-bike engine 47. Ironiile lui Barrow, vrednice de pana unui Mark Twain, nu s-au limitat la „mecanicismul” și „inginerismul” dezvoltării curriculumului american. El a atacat în termeni voltairieni întreaga „religie raționalistă și eficientistă” la care aderaseră designerii de curricula moderne. Ținta principală a fost „Raționalul lui Tyler”. Barrow a alcătuit satire geniale cu privire la „obiective”, „design”, „implementarea curriculumului” și „evaluarea curriculară”. Nu s-a limitat însă la Tyler - i-a atacat și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de norii grei ai răscolirilor postmoderniste. S-a văzut acest lucru în numai câțiva ani. În 1975, ASCD a publicat un nou anuar: Schools in Search of Meaning (Școlile în căutarea sensului). Chiar și titlul sugera că vremea curriculumului modern, raționalist, eficientist și tehnologizant, apusese. Editorii erau doi postmoderniști: James Macdonald și Ester Zaret, iar volumul conținea scrierile altor postmoderniști, precum Huebner, Apple și Mann. Încă nu-și expuneau pe larg „ideile noi” - deocamdată le criticau pe cele vechi. În mod
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Iată câteva exemple care au marcat nu doar conștiințele individuale, ci mentalitatea întregii omeniri de la sfârșitul celui de-al doilea mileniu creștin. Este vorba despre descoperiri stranii care au pus sub semnul îndoielii însăși raționalitatea omului și a lumii. Tradițiile raționaliste ale epocii moderne au părut că se prăbușesc brusc. Efectele au fost resimțite mai întâi de savanți. Dar apoi s-au extins la nivelul culturii de masă, care și-a simțit zguduite temeliile, credințele, eresurile și superstițiile. Iată doar patru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unice, aceleași pentru toți elevii, indiferent de rasă, sex, origini sociale etc. Un egalitarism sever care, în numele egalității de șansă, reprima toate diferențele. După McCarthy, modelul curricular asimilaționist poartă în sine toate virtuțile și hibele curriculumului modern: este general, abstract, raționalist, totalitar, lipsit de flexibilitate și de nuanțe. McCarthy propune înlocuirea lui cu un model curricular pluralist (curriculum pluralist model), conceput astfel încât să poată promova diversitatea culturală. Dar cum este posibil acest lucru? McCarthy crede că noul model trebuie fundamentat pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
70, cât și postmodernismul din anii ’80 au părut „motive de dispută” și au declanșat controversia retorică. Mai ales conservatorii politici s-au năpustit asupra conceptelor de multiculturalism și postmodernism. Ironie a sorții: retorica scolastică, noniluministă, sărea în ajutorul Iluminismului raționalist (ce era zguduit de gândirea postmodernistă, contestatoare a raționalismului iluminist)! La fel s-a întâmplat cu multiculturalismul. Controversele politice și educaționale din jurul acestui concept nu s-au realizat cu argumente raționale; s-a apelat la resursele persuasive și pasionale ale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se ocupau cu paza și alcătuirea unor liste, pe care se înscriau, în ordine, cei așezați la rând (aveau și avantaje - era, de obicei, convenit ca, în schimbul asigurării „ordinii”, paznicii să-și umple sarsanalele). Desigur, totul era o naivă utopie raționalistă. De la un punct încolo, își făceau apariția țiganii. Veneau în haită și se băgau înjurând prin față, unii - înarmați cu cuțite. Țigăncile, baragladine sau pirande, foloseau puradeii de țâță ca arme. (Le-am văzut de multe ori lovind cu ei
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Dar nici un vers pentru contemporani/ Și poate-așa din nou ne vom deprinde/ Să socotim cu veacuri, nu cu ani.” Cultura clasică a poetului dublează vizibil temperamentul său romantic, îl atrage spre esențe și modele, diminuând patosul în favoarea unei contemplativități raționaliste. Miturile Antichității sunt privite ca tipare de moralitate, comportament, trăire și creație, Orfeu, Euridice, Caron, Acteon, Ulise, Proteu, Cerberul, Parcele fiind pretexte pentru decupaje de atemporalitate. Visul romantic, ca și călătoria metempsihotică se arată mai degrabă ca o modalitate de
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
La întoarcere este numit profesor de filosofie la „Sf. Sava”, unde rămâne până în 1832, cu o întrerupere de un an (1828), când pleacă la Buda pentru a-și tipări traducerea Filosofia cuvântului și a năravurilor după J.-Th. Heineccius, filosof raționalist folosit de P. în cursurile sale. Mereu în conflict cu Mitropolia, al cărei preot era, se va retrage, până la sfârșitul vieții, ca egumen la mănăstirea Motru, de unde și numele Motreanu, cu care a semnat uneori. Cursul de filosofie, rămas în
POTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
germană privitoare la iluminism. Expunerea umplea un gol în istoria literară românească, reticentă în abordarea secolului al XVIII-lea sau limitîndu-se la unirea cu Biserica Romei. În această completare stă însăși teza demonstrației: prin faptul că, în creuzetul mișcării, filosofia raționalistă ieșise învingătoare asupra doctrinei religioase, Luminile transilvănene au convertitit cosmopolitismul tipic iluminismului occidental (cu baza în universalismul catolic) într-o doctrină națională, care avea să declanșeze Renașterea în întregul spațiu spiritual românesc. Ajuns aici, P. formulează o ipoteză ademenitoare privind
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
al Liceului Piarist din Cluj. Din 1843, primind o bursă de studii din partea Episcopiei din Blaj, urmează cursuri de teologie și filosofie la Colegiul „Sf. Barbara” din Viena. Acum se conturează formația sa intelectuală, P. orientându-se hotărâtor înspre filosofia raționalistă a Luminilor, devenită, ca și pentru ceilalți cărturari ardeleni, temeiul unui program de „luminare” a românilor din Transilvania în vederea consolidării culturii naționale. Idealurile sale iluministe și patriotice sunt enunțate și în programul societății studențești „Românimea cea tânără”, pe care o
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
de întâmpinare („Această pretenție de a «contura» un personaj [...] apare de altfel în cele mai multe cronici literare de azi, fără să mai vorbim de naivele manuale didactice, răsplătind cu laudă ori pedepsind cu reproș”), dezvăluie dogmatismul și precaritatea unei psihologii anacronice - „raționalistă, romantică și pozitivistă”. În contrast cu rigiditatea deterministă a scriiturii de tip mimetic, Proust introduce în literatura europeană, scrie P. în Noua structură..., onestitatea absolută a propriei conștiințe, înlocuind, prin cultivarea asociațiilor capricioase ale memoriei involuntare, omnisciența auctorială tradițională - ubicuă și falsificatoare
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
literatura europeană, scrie P. în Noua structură..., onestitatea absolută a propriei conștiințe, înlocuind, prin cultivarea asociațiilor capricioase ale memoriei involuntare, omnisciența auctorială tradițională - ubicuă și falsificatoare - cu „autenticitatea halucinantă” a subiectivității și trăirii individuale. Neajunsurile, de extracție iluministă, ale abordării raționaliste fuseseră puse în discuție încă de Wilhelm Dilthey - amintit de eseist între exponenții de marcă ai „noii structuri” -, cel care, teoretizând diferența inaugurală a hermeneuticii moderne dintre „științele naturii” și „științele spiritului”, a exercitat o influență pe cât de profundă, pe
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
românești (probabil prelucrate), împreună cu traducerea lor latină. Cu jumătate de veac înaintea lui B.P. Hasdeu vorbește despre circulația cuvintelor, despre cuvintele de „necesitate” care alcătuiesc „esența” unei limbi. În lecțiile sale de filosofie și logică M. se dovedește un spirit raționalist, „luminat”, situat în descendența ideologiei Școlii Ardelene, care găsește în filosofie un temei pentru ideile sale privitoare la cultura națională. Aceste lecții sunt importante și pentru formarea terminologiei filosofice românești. SCRIERI: Scrieri, îngr. și introd. I.D. Suciu, București, 1969; Curs
MURGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288319_a_289648]
-
filosofiei secolului al XVIII-lea. Variația istorică nu este interesantă în sine. Natura umană esteuniversală și ea reprezintă obiectul propriu-zis al cunoașterii. Restul reprezintă contingență. Punctul critic în constituirea științelor umane îl reprezintă explicarea tocmai a variației comportamentului uman. Viziunea raționalistă tindea să împingă variația mai mult în sfera accidentalului, a întâmplării, dacă nu chiar a erorii. Ideea unei metodologii specifice disciplinelor umane s-a conturat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în Germania, în contextul unei filosofii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
văzut în prima parte a acestei analize cămetoda comprehensivă, așa cum a fost ea propusă în contextul filosofiei germane postkantiene, purta din plin amprenta acestei filosofii. Ea se deosebește de propunerea lui Colingwood, de exemplu, mai influențat de o filosofie pozitivă, raționalistă. Se poate, desigur, face observația că însăși practica istoricului poate fi influențată de cadrele generale ale filosofiei. Deși nu s-au întreprins studii „empirice” asupra practicii istoricului, se poate aprecia pe baza unei estimări globale că metoda comprehensiunii nu este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un grad complet de organizare și structurare. În ele sunt mereu prezente procese contradictorii, care se pot cumula treptat, putând duce în acest fel la modificări semnificative. Într-o epocă de obscurantism religios pot apărea tendințe timide spre o gândire raționalistă, științifică. Aceste tendințe sunt absolut contrare sistemului existent și reprimate continuu. Reprimarea lor poate fi totală sau poate fi atât de eficace, încât ele chiar dacă subzistă, să nu poată duce la cristalizarea unor rezultate semnificative. Există însă și posibilitatea unei
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
De asemenea, prin dezvoltare, ea are o semnificație umană pozitivă: duce la satisfacerea într-o proporție din ce în ce mai ridicată a necesităților umane. Dezvoltarea ei înseamnă deci, în cele din urmă, un progres social general. Există însă și diferențe substanțiale între viziunea raționalistă a secolului al XVIII-lea și teoria marxistă a progresului social. Punctul de vedere raționalist nu ducea la o viziune sociologică asupra realității. Cu alte cuvinte, el nu deschidea calea înțelegerii formelor de organizare socială pe care le-a cunoscut
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
proporție din ce în ce mai ridicată a necesităților umane. Dezvoltarea ei înseamnă deci, în cele din urmă, un progres social general. Există însă și diferențe substanțiale între viziunea raționalistă a secolului al XVIII-lea și teoria marxistă a progresului social. Punctul de vedere raționalist nu ducea la o viziune sociologică asupra realității. Cu alte cuvinte, el nu deschidea calea înțelegerii formelor de organizare socială pe care le-a cunoscut istoria. Viziunea asupra etapelor parcurse în timp de către societatea umană era foarte schematică, abstractă: de la
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a societății s-a constituit în ambianța dezvoltării biologiei evoluționiste. Din biologie, conceptul de evoluție venea cu aureola științificității. Societatea putea fi gândită exact în aceeași manieră care s-a dovedit atât de fructuoasă în biologie. El aducea în raport cu perspectiva raționalistă a progresului filosofiei secolului al XVIII-lea speranța de a supune istoria umană unei analize științifice empirice riguroase, care să scoată în evidență legi obiective. Exact cum lumea biologică a cunoscut o trecere de la o specie la alta, tot așa
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la argumente generate printr-o perspectivă comparativă și ferindu-se de teorii generale atotcuprinzătoare. După „experimentul” marxist și după eșecul lui Talcot Parsons În elaborarea unei teorii sociologice generale, nimeni nu mai pare dispus să se aventureze Într-o abordare raționalistă exhaustivă. Tradițiile pot constitui, Într-adevăr, un factor de ponderare a entuziasmului raționalist, mai ales că ele au, În sensul lui Mircea Florian, un caracter recesiv și sunt rezultatul unei Înțelepciuni colective Îndelung exersate. Iar În fața exuberanței este mereu necesar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
atotcuprinzătoare. După „experimentul” marxist și după eșecul lui Talcot Parsons În elaborarea unei teorii sociologice generale, nimeni nu mai pare dispus să se aventureze Într-o abordare raționalistă exhaustivă. Tradițiile pot constitui, Într-adevăr, un factor de ponderare a entuziasmului raționalist, mai ales că ele au, În sensul lui Mircea Florian, un caracter recesiv și sunt rezultatul unei Înțelepciuni colective Îndelung exersate. Iar În fața exuberanței este mereu necesar un filtru al unei atitudini mai conservatoare. S-au exprimat și puncte de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
lume. Teoria relativități generalizate se diferențiază în multe privințe de toate celelalte teorii științifice. În primul rând, teoria lui Einstein nu este rezultatul unor experimente minuțioase, fiind elaborată mai degrabă din considerente de simetrie și de eleganță matematică, pe baze raționaliste, așa cum au încercat să procedeze filozofii greci și învățații medievali. Teoria lui Einstein a reușit până acum să supraviețuiască testului crucial al experimentului. În general, Teoria relativității generalizate este recunoscută ca fiind cea mai frumoasă, cea mai elegantă, mai puternică
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
mulți alții - adunate mult mai târziu în Semnele Minervei (1994) și în Între suflet și spirit (I-II, 1996) -, de care se delimitează prin Mathesis... Unui lustru al speculativului, cu Concepte deschise...și cu De Caelo, îi succedă un respiro raționalist și literar în marginea lui Descartes, apoi adâncirea într-o temă sugerată de Kant: „cum e cu putință ceva nou”, în finalul lucrării de doctorat despărțindu-se de filosoful care îl „confiscase” în adolescență, spre a se orienta către ideile
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]