313 matches
-
opere hieratice, eterate, pentru care națiunea trebuie să le poarte recunoștință veșnică. Țara asta e atât de săracă și năpăstuită nu numai pentru că a avut politicieni cretini și muncitori leneși, ci mai ales pentru că a avut intelectuali impotenți. Câți sunt raționaliști? Câți au creat sisteme? Câți au curajul unor utopii sau determinarea de a schimba instituțiile? E ușor să te ascunzi după un eseu. E mult mai greu să faci un studiu sistematic, să oferi alternative fiabile de schimbare, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
porțile cerului și... a zburat. L-a părăsit pe Adam. Abia apoi a fost Eva, soția. Femeia de pământ nu poate fi înlănțuită de nimic și de nimeni, își ia zborul. Iși ia zborul, ajunge înapoi în cer. — Frumos, frumos. Raționalistul Marga, bonomul, un credincios? Toți purtăm măști, toți suntem înlocuitori... Ești credincios, doctore? — Nu. Mă apropie de cer doar pacienții mei. Vezi, muzica de astă-seară puteam s-o ascult și acasă, cum spuneai. Dar voiam să fiu într-o sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Închis în sine, Șerban se îmbolnăvește, crede el, de ulcer. Refuză a merge la medici, considerându-i și pe aceștia niște imbecili, „ticăloși ordinari”. Angoasa și insomnia îl copleșesc. Se consideră trădat de prieteni, pe care îi disprețuiește la fel de intens. Raționalistul se apucă, însă, a croi planuri de atingere a perfecțiunii, ca împlinire a fericirii. Rațiunea îi spune că omul este născut pentru fericire și că, pentru accesul la ea, este permis orice. Eroul gândește aproape ca Ivan Karamazov: „Dacă Dumnezeu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
românească, Cocea se delimitează de poporanism pe criterii estetice (deși, nu numai...), intrînd în conflict cu Ibrăileanu. Antipoliticianismul (de fapt, antiliberalismul) „proletarizant” de la Facla se va întîlni însă cu cel criticist de la Noua revistă română, conduse de junimistul C. Rădulescu-Motru. Raționalist moderat, profesorul de filozofie și psihologie se va orienta, alături de I.L. Caragiale, către Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu, arătîndu-se deschis chiar colaborării cu socialiștii. Noua serie a revistei sale (1908-1916) reflectă această orientare eclectică, deschisă, nediscriminatorie. Sub influența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ortodoxist și antimodern(ist), în care artiștii laicizanți apar expuși anatemei viitorului: „...și vor fi dezvrăjiți și trimiși spre pocăire în sihăstrii claustrale din toate taberele artei îndrăcite unde pîndesc: rasputinii popiți, călugării fugiți, iudeii renegați, renegații cosmopoliți, francmasonii intelectuali, raționaliștii mistificatori și alte făpturi cu mutră asemeni omului și masca artistului genial”. Ortodoxismul lui Sandu Tudor pare uneori colorat... aproape futurist: „Omul artei viitoare va fi un uimitor erou făurar (...) asemeni paloșului heruvimilor cărora li s-a încredințat în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Filosof sui-generis, el configurează o categorie existențială aparte, cu iz de specific național (sau regional...), ce ar putea fi etichetată ca derizoriu. Un derizoriu existențial, al condiției derizorii a vieții înseși, la fel de depărtată de „deșertăciunea” creștină ca și de „absurdul” raționalist. Un derizoriu al lipsei unui sens ultim și consistent al vieții, trăită însă mai degrabă cu înțelepciune ludică decît depresiv sau nihilist. Un derizoriu ce nu are astfel nimic de-a face cu derîderea, care este o atitudine față de realitatea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se îmbolnăvește, crede el, de Istorisiri nesănătoase fericirii 9 ulcer. Refuză a merge la medici, considerându-i și pe aceștia niște imbecili, „ticăloși ordinari”. Angoasa și insomnia îl copleșesc. Se consideră trădat de prieteni, pe care îi disprețuiește la fel de intens. Raționalistul se apucă, însă, a croi planuri de atingere a perfecțiunii, ca împlinire a fericirii. Rațiunea îi spune că omul este născut pentru fericire și că, pentru accesul la ea, este permis orice. Eroul gândește aproape ca Ivan Karamazov: „Dacă Dumnezeu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Nu poți, pur și simplu, să nu te mai gândești la asta? — Imposibil. Exist, deci cuget. Sau cum era? — René, hai să-ți spun eu cum stau lucrurile, zise Napoleon Încet, făcându-i semn să se apropie. Brusc, Îi trânti raționalistului o castană drept În creștet, care-l făcu pe acesta să urle ca din gură de șarpe. — Te-a durut? — Ca naiba, Maiestate. — Ei, asta Înseamnă că exiști. Hai, acu’ valea de-aici! Ieși și tu la aer. Provoacă pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acel vechi ritual pe care nici o religie sau curent filozofic nu cutează a-l aborda pieptiș. Când reușeam s-o Încolțesc Într-o bucătărie, tăindu-i orice posibilitate de retragere, ușa unui dulap se deschidea și Își făceau apariția un raționalist și-un empirist, care ne luau martori la cearta lor. Chiar și când am blocat-o Înfierbântat În fundul unei debarale, răsturnând mături și găleți, Înălbindu-ne din cap până-n picioare din cauza unei pungi de detergent găurite, am dat peste un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
catifelate, ar putea deveni obiect de cult. Zile pline, într- adevăr, șapte de-acuma, câte i-au trebuit Domnului să-și termine lucrarea. Azi, înaintea reîntoarcerii, n-am mai fost singur, m-am bucurat cu-adevărat de venirea amicului. Epicureu raționalist ! Aparență burgheză, etanșeizată. Urechile lungi se ridicaseră, primind cuvintele fără uimire. Lumina se schimbase, abdomenul deveni în întregime albicios, pierzând dungile, copitele elegante se înveliseră într-un lac cafeniu. Bucuria acestor zile și acestei nopți te-a ales martor ! Mâine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o comunicare de tipul celei politice se întemeiază tot mai mult pe sistemul de schimburi de imagini și valori simbolice. Mediatizarea imaginii transformă cîmpul electoral într-un adevărat univers de semne în cadrul căruia ucenicii vrăjitori ai conținutului latent au înlocuit raționaliștii de tip cartezian"339. Acești ucenici, nu chiar așa de vrăjitori, aplică cu conștiinciozitate strategii care și-au dovedit valabilitatea. Nu li se cere să participe la o înfruntare de idei, la o confruntare dintre bărbați și femei, ci li
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
romanul Castelul, transpus de Ș. în românește. Personajul principal, K., e văzut ca un „căutător al adevărului”, care parcurge o „aventură a cunoașterii”. Încercările lui de a pătrunde în castel învederează tot atâtea eforturi de demistificare, identificabile cu „lupta unui raționalist care râvnește să aducă lumină într-o ceață de mistere”. Numeroase observații penetrante structurează mai cu seamă studiile cu caracter micromonografic. Heinrich Böll privește lumea cu ochii „omului de pe stradă”, ai inadaptatului „normal”. El e atras mai ales de „punctele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
se predau la una din facultățile de teologie din țară!). Ce fel de știință e asta? Și de la cine deține, în cadrul religiei noastre ortodoxe, o școală dreptul și delegația de a învăța pe alții? Nu de la Biserică? Atunci? Atunci suntem raționaliști protestanți și trebuie să constatăm că aici ne-a dus patronajul statului român modern și oblăduirea Ministerului de Instrucție asupra facultăților noastre de teologie". 12 Ibidem: Faptul că cea mai înaltă școală de teologie scapă de sub controlul și supravegherea Bisericii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
critica maioresciană continuă textele de la 1868 și 1876. Occidentalizarea nu este dublată de soliditatea privirii istorice și de atenția la etosul stării a treia. Ceea ce domină este încrederea naivă în posibilitatea frazelor și conceptelor de a fi soluțiile miracol. Universalismului raționalist Maiorescu îi contrapune, îndrumat de prudența postburkeană, profilul legislatorului care negociază relația dintre împrumut și adaptare, lucrând, temeinic și modest, la această operă de altoire și de reformare. Încă o dată, miza textului maiorescian este redefinirea sincronizării înseși - ea este semnificativă
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și revoluționarismul. Noi am văzut un punct de convergență între realism și Școala Engleză. Un punct de suprapunere dintre Școala Engleză și revoluționarism poate fi găsit în prelegerile lui Wight, în care el îl descria pe Kant ca pe un raționalist care este în primul rând un reformist, "un practician al ingineriei sociale graduale" (Wight 1991: 29). Lucrările clasice ale Școlii Engleze tindeau să se îndepărteze de viziunile despre cum poate sau trebuie să fie organizată lumea. În cazul lui Bull
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
american. Prima a fost între neorealiști și neoliberali; amândouă curentele au căutat să aplice logica teoriei economice raționaliste în relațiile internaționale, însă au ajuns la concluzii radical diferite legate de posibilitățile de cooperare internațională. A doua dezbatere a fost între raționaliști și teoreticienii critici, aceștia punând sub semnul întrebării asumpțiile epistemologice, metodologice, ontologice și normative ale neorealismului și neoliberalismului, pe când ceilalți îi acuzau pe adepții teoriei critice că viziunea lor despre relațiile internaționale "din lumea reală" nu are substanță. De la sfârșitul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ale neorealismului și neoliberalismului, pe când ceilalți îi acuzau pe adepții teoriei critice că viziunea lor despre relațiile internaționale "din lumea reală" nu are substanță. De la sfârșitul Războiului Rece, aceste axe de dezbatere au fost înlocuite de alte două: dezbaterea dintre raționaliști și constructiviști, și cea dintre constructiviști și teoreticienii critici. Catalizatorul acestei schimbări a fost afirmarea unei noi abordări constructiviste în teoria internațională, o abordare ce a pus la încercare raționalismul și pozitivismul neorealismului și neoliberalismului, dar în același timp i-
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
își propună în mod explicit să expună și să demonteze structurile de dominare și opresiune (Hoffman 1987; George și Campbell 1990). Sub umbrela acestei vaste critici, teoreticienii critici moderni și postmoderni au rămas uniți împotriva teoriilor raționaliste dominante. Totuși, așa cum raționaliștii erau divizați intern, așa erau și criticii. Postmoderniștii, inspirându-se de la teoreticienii sociali francezi, mai ales de la Jacques Derrida și Michel Foucault, au adoptat o poziție de "interpretativism radical". S-au opus oricăror încercări de a evalua propozițiile empirice sau
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
interpretative, discursive și istorice, constructiviștii au folosit aceste tehnici pentru a continua explorările lor empirice. Afirmarea constructivismului a fost favorizată de patru factori. Mai întâi, motivați de încercarea de a reafirma superioritatea propriilor lor concepții despre teoria și politica mondială, raționaliștii i-au provocat pe teoreticienii critici să mute atenția acordată criticii teoretice înspre analiza substanțială a relațiilor internationale. În vreme ce teoreticieni critici importanți au condamnat motivele din spatele acestei provocări, constructiviștii au văzut-o ca pe o oportunitate de a demonstra puterea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
au conspirat pentru subminarea ordinilor politice musulmane, liberale sau naționaliste. În al doilea rând, constructiviștii argumentează că înțelegerea modului în care structurile non-materiale condiționează identitățile actorilor este impor-tantă pentru că identitățile influențează interesele și, implicit, acțiunile. Așa cum am văzut mai sus, raționaliștii cred că interesele actorilor sunt determinate exogen, adică actorii, fie ei indivizi sau state, interacționează având un set de preferințe pre-existente. Neorealiștii și neoliberalii nu sunt interesați de unde provin aceste preferințe, ci doar de modul în care actorii le urmăresc
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
scopurile, un loc ce nu modifică natura sau interesele acelor actori în vreun mod profund. Constructiviștii, dimpotrivă, argumentează că înțelegerea modului în care actorii își dezvoltă interesele este crucială pentru explicarea unei palete largi de fenomene politice internaționale pe care raționaliștii le ignoră sau nu le înțeleg. Pentru a explica formarea intereselor, constructiviștii se concentrează pe identitățile sociale ale indivizilor sau statelor. Cu cuvintele lui Alexander Wendt, "identitățile sunt la baza intereselor" (Wendt 1992 : 398). Pentru a ne reîntoarce la exemplele
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Limbajul însuși al justificării asigură astfel constrângeri asupra acțiunii, deși eficiența unor astfel de constrângeri va varia în funcție de actor și de context (Reus-Smit 1999 : 35-6). Dată fiind discuția precedentă, constructivismul contrastează cu raționalismul în trei aspecte importante. Mai întâi, în timp ce raționaliștii spun că actorii sunt egoiști atomiști, constructiviștii îi tratează ca fiind profund sociali : nu în sensul că ar fi "predispuși la existența în grup", ci în sensul că identitățile lor sunt constituite prin normele, valorile și ideile instituționalizate ale mediului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
exogen, ca fiind date anterior interacțiunii sociale, constructiviștii tratează interesele ca fiind endogene unor asemenea interacțiuni, consecințe ale dobândirii identității, învățate prin procese de comunicare, de reflecție asupra experienței și de întruchipare a unor roluri. În al treilea rând, în vreme ce raționaliștii vedeau societatea ca pe un domeniu strategic, un loc în care actorii își urmăresc în mod rațional interesele, constructiviștii o văd ca pe un domeniu constitutiv, locul care îi generează pe actori ca agenți sociali și politici cunoscători, domeniul care
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
teoretic constructivist pentru studiul relațiilor internaționale a modificat în mod semnificativ axele de dezbatere din acest domeniu. Dezbaterea dintre neorealiști și neoliberali, care până la mijlocul anilor '90 a continuat să fie aclamată ca principala dezbatere contemporană, a fost înlocuită odată ce raționaliștii și-au unit subit forțele pentru a înfrunta un dușman constructivist comun. Afirmarea constructivismului a înlocuit, de asemenea, dezbaterea dintre raționaliști și teoreticienii critici internaționali. Vehemența provocărilor epistemologice, metodologice și normative ridicate de teoreticienii critici împotriva raționalismului nu a scăzut
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
neoliberali, care până la mijlocul anilor '90 a continuat să fie aclamată ca principala dezbatere contemporană, a fost înlocuită odată ce raționaliștii și-au unit subit forțele pentru a înfrunta un dușman constructivist comun. Afirmarea constructivismului a înlocuit, de asemenea, dezbaterea dintre raționaliști și teoreticienii critici internaționali. Vehemența provocărilor epistemologice, metodologice și normative ridicate de teoreticienii critici împotriva raționalismului nu a scăzut, însă afirmarea constructivismului s-a concentrat pe probleme ontologice și empirice, împingând dezbaterea metateoretică din anii '80 către marginile scenei. Miezul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]