KorAP: Find »[drukola/base=rabinic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...17 >

408 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435

europene nu li se acorda fotoliul disponibil de către autorități exterioare, ci se alegeau prin vot liber și democratic exprimat de adunarea generală a conducerii lărgite a comunității. Aceasta vota pe baza examinării performanțelor candidaților care fuseseră invitați să exercite funcțiile rabinice pe durata unei sâmbete, și anume să oficieze din liturghia dimineții rugăciunea de Mussaf 26, să predice în continuare pe o temă aleasă din pericopa săptămânii și, în cursul după-amiezii, să interpreteze în prezența celor interesați un text din Talmudul

Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
mea la Oradea, Yosef Shie a fost eliberat din închisoare. Fără nicio explicație din partea zbirilor care-l arestaseră. Intervenția șef-rabinului Rosen în favoarea cumnatului meu a creat în jurul lui un fel de zid protector invizibil, permițându-i să-și continue activitatea rabinică fără ca pericolul unei noi arestări, deși fără șicane directe, să fi fost suprimat, până ce va reuși, datorită unei manevre ingenioase de deturnare a atenției organelor de securitate, să se strecoare printr-o portiță de scăpare descoperită adhoc și să plece

Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462

-i Într-o poză suvenir de pe câmpul de luptă. Printre cei uciși s-au numărat membri ai comitetului Comunității și câțiva dintre intelectualii de seamă: președintele organizației sioniste „Mizrahi”, Haim Gelber XE "Gelber, Haim" , Înțelept versat În legea și literatura rabinică și cercetător al Talmudului, a murit asfixiat În „trenul morții” spre Podu Iloaiei XE "Podu Iloaiei" și a fost Înmormântat separat când tinerii evrei folosiți ca gropari i-au identificat cadavrul; inginerul Ghețl Buchmann XE "Buchmann, Ghețl" , șeful secției culturale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
În semn de protest, au ținut doliu timp de patru zile. Comunitatea a cerut sfatul și arbitrajul rabinului din Cernăuți XE "Cernăuți" , Meshulem Rath XE "Rath, Meshulem" , care trăia la București - iar el a emis o decizie, În conformitate cu Halacha (jurisprudența rabinică): „Să abandonăm orice ideie de a se aduce cantitățile de piatră din diferite cariere, În schimbul pietrelor funerare, plătind suma de 50 milioane lei, și astfel se sustrag de la ajutorarea efectivă a populației nevoiașe a Iașiului”. Cu alte cuvinte, să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823

97. Ea făcea obiectul multor controverse și încăierări, adunând în berării o mulțime de vorbăreți dornici să rezolve pe loc impasul cu pricina. Între acești tineri pierde-vară se afla și Karl, fiul unui avocat evreu convertit la protestantism 98. Tradiția rabinică a familiei sale, mergând pe linia ambilor părinți până în secolul XVII, nu îi asigura prea multe perspective în Prusia post-napoleoniană. Dar acest neajuns explică doar în parte antisemitismul pe care Karl îl exprima cu orice prilej. În persoana lui se

[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722

așa s-a întâmplat și cu lumea iudaică în timpul secolului II d.Hr. Modificările survenite în interiorul religiei mozaice prin dispariția clericilor și apariția unei clase de rabini care nu parazita economia și societatea au dus la un avânt economic. ,,Iudaismul rabinic era o evanghelie a muncii, întrucât cerea evreilor să-și folosească harurile dăruite de Dumnezeu cât mai mult cu putință. Se cerea din partea lor acea capacitate și disponibilitate de a fi sârguincios și generos, nu în ultimul rând pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
sale nebune". Jean Delumeau, Religiile lumii, Editura Humanitas, București, 1996, p. 55. 326 Paul Johnson, O istorie a evreilor, Editura Hasefer, București, 2003, p. 142. 327 Ibidem, p. 142. 328 Paul Johnson subliniază că: "Progresul economic este produsul raționalizării. Iudaismul rabinic este în mod esențial o metodă prin care legile străvechi sunt adaptate condițiilor noi și diferite printr-un proces de raționalizare. Evreii au fost primii mari raționalizatori din istoria lumii. Acest fapt a avut tot felul de consecințe, după cum vom

[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421

a fost acceptată ca text al Vechiului Testament. Cu timpul, astfel de ediții au primit epitetul de textus receptus. Controversa privind textul corect a continuat foarte mulți ani. Din partea Bisericii romano-catolice venea reproșul că protestanții au aderat la o invenție rabinică a cărei consecință directă era îndepărtarea de adevăratul Cuvânt. Pentru a confirma acest punct de vedere, iezuitul Bonfrère a publicat în 1631 un comentariu la Pentateuh în care sublinia toate discrepanțele dintre textul latin și cel ebraic. În 1633, un

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
un comentariu la Pentateuh în care sublinia toate discrepanțele dintre textul latin și cel ebraic. În 1633, un alt romano-catolic, Morinus, arătând că există mai multe versiuni ale textului ebraic, îi acuza pe reformați că sunt de acord cu tradiția rabinică 1. Cu timpul, s-au ivit divergențe de opinii chiar și între reformați; pe de o parte, erau aceia care susțineau că textul ebraic, incluzând vocalele, este cel inspirat, pe de altă parte, erau cei care, în urma comparării diferitelor manuscrise

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
manuscriselor de la Qumran, în 19474. IV. Teoria textelor locale. Înainte de descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă, singurele surse importante care prezentau variante consonantice anterioare fazei de unificare a textului erau Septuaginta și Pentateuhul samaritean. Materialul hexaplar, Vulgata, Peșita, diversele targumuri, lucrările rabinice, versiunea arabă a lui Saadia, variantele manuscriselor biblice medievale nu ofereau decât eventuale variante consonantice care supraviețuiseră fazei de unificare a textului. În 1955, William Foxwell Albright 1 a propus o nouă teorie despre istoria Bibliei ebraice 2, teorie care

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
aceste comunități și resursele noastre sunt limitate. Întrucât știm ceea ce căutam și avem întrebări care cer răspuns, manuscrisele care se cunosc până în prezent pot conduce la noi răspunsuri la problema Vechiului Testament și a transmiterii sale3. 1.4. Contribuția comunităților rabinice la „standardizarea” textului ebraictc "1.4. Contribuția comunităților rabinice la „standardizarea” textului ebraic" Deoarece atunci când evreii încă locuiau în Palestina, în special după anul 722 î.Hr., exista un singur loc sfânt, Ierusalimul, pericolul unor „texte” diferite provenind din aceeași comunitate

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
ceea ce căutam și avem întrebări care cer răspuns, manuscrisele care se cunosc până în prezent pot conduce la noi răspunsuri la problema Vechiului Testament și a transmiterii sale3. 1.4. Contribuția comunităților rabinice la „standardizarea” textului ebraictc "1.4. Contribuția comunităților rabinice la „standardizarea” textului ebraic" Deoarece atunci când evreii încă locuiau în Palestina, în special după anul 722 î.Hr., exista un singur loc sfânt, Ierusalimul, pericolul unor „texte” diferite provenind din aceeași comunitate religioasă nu era încă prea mare; însă atunci când, în

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
vocabularul internațional de curte al acelor vremuri; cel puțin în Mesopotamia și în Egipt, ca să nu mai vorbim despre Sumer și Ugarit, slujba de scrib este menționată foarte de timpuriu în analele vremii. Numeroase pasaje din Noul Testament și din literatura rabinică ne arată că scribii se socoteau drept autorități în exegeza Vechiului Testament, prestigiul de care se bucurau bazându-se în mare măsură pe o foarte bună cunoaștere a textului biblic; în acest caz, devine limpede că dovedeau o meticulozitate similară

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
sfinte ar fi fost diferite. Din punctul de vedere al istoriei textuale, cuvântul soferim („scribi”) se referă la acei înțelepți recunoscuți drept adevărații păstrători ai tradiției Scripturii. Se presupune că activitatea scribilor a început odată cu Ezda, numit adeseori în literatura rabinică „Scribul” par excellence. În perioada de glorie a scribilor 1, cuvântul soferim se referea doar la cei ce erau responsabili de textul biblic: ei îl copiau, îl păstrau și îl arătau ori de câte ori era nevoie; atunci când îl copiau, îl comparau, foarte

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Tiqqune soferim" Tot scribilor li se atribuie și acele „modificări ale scribilor” sau <yrpsh ynwqt, tiqqune soferim, desemnate și prin verbul hnk („a folosi un substitut”)1. Deși aceste „modificări” sunt atestate atât de către gramaticile alexandrine, cât și de către sursele rabinice, există încă discuții referitoare la numărul și la autenticitatea lor2. Împătimitul de Vechiul Testament este atât de obișnuit cu relatările despre scrupulozitatea cu care scribii vegheau la integritatea textului biblic 3, încât nu își poate ascunde uimirea dacă i se spune

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
2R. 16,12; 3R. 12,16; 2Cron. 10,16; Avacum 1,12; Mal. 1,12; Mal. 1,13; Zah. 2,12; Ier. 2,11; Ps. 106,20; Iov 7,20; Iov 32,3; Plâng. 3,20; Osea 4,7. Literatura rabinică și comentariile exegetice ale tradițiilor medievală și masoretică conțin indicii ale faptului că anumite versete ale Scripturii au în prezent o cu totul altă formă decât cea de la început (sau se intenționase a fi); în general, se apreciază că aceasta

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
fi sunat în felul următor: „cel care se atinge de voi se atinge de lumina ochiului Meu (ynțyuîî@)”1. Exemple de tiqqune soferim: 1. yhwh ynpl dmu wndwu <hrbaw hmds wklyw <y?nah <?m wnpyw (Fac. 18,22) Anumite tradiții rabinice, cărora li se adaugă listele masoretice, înregistrează forma prezentă a acestui verset drept o modificare pe care scribii au operat-o într-un original mai logic, dar mai puțin reverențios la adresa lui Yahve. Potrivit acestor tradiții, forma inițială a versetului ar

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Faptul că Iov spune că a ajuns o povară pentru Dumnezeu a fost considerat de către unii scribi drept o impietate, motiv pentru care, forma actuală a textului masoretic ne spune că Iov a devenit o povară „pentru el însuși”. Izvoarele rabinice sunt aproape unanime în a socoti Iov 7,20 drept un tiqqun. Dintre exegeții evrei medievali, Rași, Radaq, Ibn Ezra și Levi b. Gerșom socotesc că avem de-a face cu un tiqqun soferim, deși Ibn Ezra are unele rezerve

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
de la Qumran. În regiunea coastei mediteraneene și în Galileea evreii au preferat să vorbească mai mult aramaica decât greaca, în timp ce ebraica a rămas la statutul de limbă literară. După distrugerea Templului din Ierusalim din anul 70 d.Hr., principalele școli rabinice s-au mutat în Galileea, limba literară predată în aceste școli fiind ebraica, iar limbile folosite în comunicarea cotidiană erau aramaica, greaca și, într-o măsura mai mică, latina. În perioada exilului babilonian (sec. al VI-lea î.Hr.), ebraica, limba

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
1. Termenul masoratc "3.1. Termenul masora" Sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea d.Hr. au cunoscut o cotitură radicală în privința istoriei și activității literare a iudaismului. După definitivarea corpusului scrierilor sfinte ebraice, a învățăturilor rabinice, după ce redactarea Mișnei se încheiase, după ce scribii își încheiaseră rolul de transmitere a textului, apar masoreții; este aproape imposibil de înțeles lucrarea masoreților fără a cunoaște contribuția anterioară a scribilor și a literaturii din perioada rabinică în general. În Vechiul Testament

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
sfinte ebraice, a învățăturilor rabinice, după ce redactarea Mișnei se încheiase, după ce scribii își încheiaseră rolul de transmitere a textului, apar masoreții; este aproape imposibil de înțeles lucrarea masoreților fără a cunoaște contribuția anterioară a scribilor și a literaturii din perioada rabinică în general. În Vechiul Testament, termenul „masoret” apare o singură dată, într-un context dificil, la Iez. 20,37, unde se pare că provine din verbul rsâaâ = „a lega”1, în timp ce alții socotesc cuvântul biblic rsâm* = „a transmite” adevărata rădăcină a

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
a salva textul biblic de orice alterare, corupere, modificare intenționată sau accidentală. În acest sens copiștii și corectorii primeau instrucțiuni care, deși clare și precise, erau în același timp foarte numeroase; multe dintre ele au fost structurate în două tratate rabinice, Sefer Tora și Soferim, conținând informații deosebit de prețioase referitoare la caracteristicile responsabilităților masoreților. Dintre acestea, cea mai importantă și mai relevantă pentru contexul nostru o constituie datoria masoreților de a compara cu multă grijă copia și textul de bază, care

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
o constituie datoria masoreților de a compara cu multă grijă copia și textul de bază, care trebuia păstrat cât mai mult timp cu putință, în special în vederea efectuării corecturilor. După fixarea acelui textus receptus iudaic, care nu conținea vocale, cercurile rabinice au început să lucreze în vederea păstrării acestui text și a modului în care se citea. Cei implicați în această lucrare istovitoare se numesc masoreți sau „transmițători” (derivat de la aramaicul rsm, care înseamnă „a transmite”). De-a lungul secolelor au făcut

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
I d.Hr. (cum ar fi recenzia prototeodotiană). Fixarea inițială a textului consonantic, pe care masoreții îl vor moșteni de la vechii scribi, poate fi pusă în legătură directă cu formarea canonului ebraic, la începutul perioadei mișnaice. Procesul de fixare a „canonului rabinic” a pus în lumină procesul paralel de fixare a „textului protorabinic”1. 3.4. Vocalizarea masoretică a textuluitc "3.4. Vocalizarea masoretică a textului" Până spre începutul Evului Mediu, textul biblic era transmis doar sub formă consonantică. Tratatul Soferim din

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
cu alef daleth”. Alt exemplu de Qere perpetuum îl reprezintă cuvântul ml?wry care se citește: mylâ?âWry!. Deși notarea lui qere și ketiv în manuscrisele masoretice datează dintr-o perioadă relativ târzie, această practică este totuși menționată în literatura rabinică 3. Orlinsky vine cu un punct de vedere nou, socotind că formele qere erau scrise la început pe marginile manuscriselor, ca variante adunate din mai multe surse 4. În a doua jumătate a primului mileniu d.Hr., tradiția textului ebraic

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]