375 matches
-
Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 2189 din 28 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dacă ai, așa, mari probleme cu femeia, nu uita, să pui semnul de începător. Nu ea e de vină, că ți-ai luat-o de la Rabla, de la second hand, sau că e defectă. Așa fac mulți "șoferi", se uită doar la caroserie, să arate bine, să fie mai ieftină. Nu contează, câți i-au făcut rodajul. Se folosesc de ea. Dacă șoferul e priceput și știe
RABLA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373137_a_374466]
-
i-au făcut rodajul. Se folosesc de ea. Dacă șoferul e priceput și știe să-și aleagă o "mașină" performantă, știe și cum s-o conducă. Cu condiția să nu-și fi luat carnetul "pe sub mâna". Camelia Constantin Referință Bibliografică: Rabla / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2189, Anul VI, 28 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
RABLA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373137_a_374466]
-
că numai de râs ești bun! se înfurie Măcăială. Nu, bă, râse Florea Târâială, iei aragazul ăla străvechi și-l arunci la groapa de gunoi. Mulțumește-i lui Dumnezeu că s-a dus. Că altfel nu te hotărai să arunci rabla. Ha, ha, ha! Măcăială mormăia înciudat niște sudălmi, la care Târâială îi replică: Nu-l mai înjura, bă, că bietul moș Ion n-are nicio vină. N-ai auzit ce-a zis înainte să moară? „Șcujaci, că mor!” Ha, ha
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
de focuri celeste. Deja nu mai țin minte pe unde-au venit, câte cotituri au făcut, care sunt locurile cu gheață subțire. Terenul Înghețat e mâzgălit cu dâre de cauciucuri care duc În toate direcțiile posibile. Trec pe lângă schelete de rable cu boturile căzute prin gheață, cu uși ciuruite de gloanțe. Ici-colo se văd osii, capace de roți, câteva cauciucuri. În bezna cu zăpadă Învolburată, ochii bunicului meu Îi joacă feste. De două ori i se năzare că se apropie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
boltei pe care am descris-o, am văzut lamele de plug ridicate În urma mea, spirala de metal acoperită de noroi, iar apoi cursa a luat sfârșit. M-am trezit mai târziu, pe bancheta din spate a unui automobil ciudat. O rablă cu pături pe banchete. Pe lunetă era lipit un abțibild cu un păstrăv prins În cârlig. Șoferul purta o șapcă roșie. În spațiul micuț de deasupra bentiței ajustabile care-i Încheia șapca se vedea părul zburlit de pe gâtul lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care precizează ce duce la bord sunt încriptate până la paranoia, mie nu-mi vestește nimic bun." Unde se duce? "Așteaptă un pic!" După câteva secunde de ascultat fredonarea unei melodii din anii '20, răspunse. "La aeroportul din Ieșiron, dar dacă rabla asta electronică din fața mea nu se înșeală, atunci trece, în drumul său, pe deasupra colegiului." Sistați totul! "Ce-i aia "a sista"?" Opriți totul! Absolut totul! "De ce?" Mai avem un pic și terminăm aripa D. Cum adică să încetăm lucrul?" " Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Din cauza prelatei mari și negre, nu vedeau decât ce lăsau În urmă: praful ridicat de camion, verdele-Închis al ferigilor luxuriante și flora plină de culoare. După vreun kilometru, șoferul schimbă viteza și, scrâșnind din toate Încheieturile și cu motorul duduind, rabla Își Începu urcușul sinuos pe munte. Prietenii mei se bălăbăniră și se Înclinară ca niște popice gata să cadă. Roxanne se prinse de margine și se ridică În picioare Încercând să facă o poză cu toată lumea aruncată dintr-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
douăzeci de oameni care se ocupau de legatul cărților, douăzeci la imprimat. Era o operațiune la scară largă. Mașinile de acolo erau niște vechituri care au stat în depozite zeci de ani. Toți se plângeau de ele. Aparatele erau niște rable care de-abia se puteau folosi. Era foarte important să reușim să le facem să funcționeze. Nu m-am grăbit să încep lucrul cu aceste mașini. A durat cam trei luni de când am primit aparatele și până le-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
probleme ca numărul de replici, durata rolului, numărul de gros-planuri. Doris Arthur s-a întors în State și lucrează de zor în căbănuța ei închiriată din Long Island. Îmboldit de o pornire romantică, mi-o imaginam pe micuța Doris printre rablele ei alămite și măsuțele pe rotile, cu o căciulă din blană de raton și pantalon de doc, trăgând la pompă, reparând acoperișul, cu vreo șase cuie și două pipe de măceș în gura ei umedă. Primul proiect avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
veșnicie; e cât se poate de periculos și am trecut deja pe lângă câteva accidente pe care le-am evitat în ultima clipă. Fiasco-ul și-a pierdut zvâcnetul și răgetul de fiară. Mai zilele trecute m-a făcut praf o rablă. Pe când treceam triumfal pe Bayswater Road spre Marble Arch, trotineta asta a țâșnit din spatele meu, mi-a tăiat fața ca o bombă și s-a înscris pe banda rezervată vehiculelor rapide. Am schimbat viteza și am apăsat piciorul până la podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mașini, și cu ochii unei mașini, și rânjetul ei încordat, o văd umilindu-se sau zbârlindu-se sau nepăsându-i de nimic. Dar când privesc furnicarul mulțimii, aglomerația oamenilor de pe stradă, nu mai văd circulație, ci câmpurile de forță omenești - rable hodorogite, decapotabile, nedecapotabile, cu motorul modificat pentru viteze sporite, barurile omenești dezumflându-mă cu luminile lor stăruitoare. — Charles și lady Di se căsătoresc pe douăzeci și nouă, i-am spus eu Selinei, când îmi beam cafeaua și-mi mâncam pâinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
avionul și-a revenit. Și eu. Am auzit din nou vocea pilotului. Și eu mi-am făcut controlul avariilor, printre lacrimi, și evoluarea pierderilor. Pilotul își are problemele lui - dar cine nu le are? Din partea mea am putea trece cu rabla asta și pe la Polul Nord. Încă o dată, durerea mi-as traversat partea superioară de vest. Durerea e felul prin care natura ne atrage atenția că nu e în regulă ceva. Răbdătoare, durerea continuă să ne țină la curent și după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
m-am uitat fix în ochii lui sau mai degrabă în sus. Erau mai mari și mai inocenți ca niciodată și mi s-a părut că percep o vagă îmbujorare pe chipul său. —Ai fi surprinsă, zise. Nu știu ce vrei de la rabla aia, Sebastian, interveni Suki Fine cu un sfat necerut. Mai bine ți-ai fi luat un TVR. — Nu e de mine. — Trebuie să vezi noua mea Honda. Are un T-bar și capota coboară în portbagaj. Doar apeși un buton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
apă și l-am privit pentru prima oară de când urcasem în mașină. —Mulțumesc. Mă frământ prea mult. — Mergem? Păru ușurat și porni imediat motorul. A tors cu un volum scăzut, ca o pisicuță lucioasă și sătulă; dubița mea era o rablă, o ladă de gunoi jegoasă în comparație cu asta. —Conduci? a întrebat, voind clar să schimbe subiectul. O greutate mi se luă de pe umeri. M-am lăsat moale în scaunul ridicol de confortabil. — Da, am o dubiță Ford. Roșie. Nu chiar încăpătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Fortunato, fiul dumitale vine cu mine, vreau să i-l prezint lui Jorge al meu. Fii liniștit, că mai apoi ți-l Înapoiem. Spune-mi, băiete, te-ai urcat vreodată Într-un Mercedes Benz? Julián deduse că așa se chema rabla imperială pe care industriașul o Întrebuința pentru deplasare. Scutură din cap. Atunci, e timpul. E ca și cînd ai urca la cer, numai că nu-i nevoie să mori. Antoni Fortuny Îi văzu plecînd În acel vehicul de un lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
găleți de cărbune, bucăți de lemn presat și cîteva cutii din tablă despre care am prepuspus că trebuiau conțină petrol lampant. Am deschis capacul boilerului și m-am uitat Înăuntru. Totul părea În ordine. Perspectiva de a face să funcționeze rabla aceea după atîția ani mi se păru lipsită de șanse, dar asta nu m-a Împiedicat să Încep să umplu boilerul cu bucăți de cărbune și de lemn și să le stropesc cu un duș sănătos de petrol. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
abordare”. Dudley Smith își stinse țigara în restul de cafea. „Au fost vinovați, băiete. Toți șaptesprezece. Cunosc bine cazul ăsta. L-au bătut pe Jose Diaz soră cu moartea, l-au târât până la Lagoon și l-au călcat cu o rablă. Chestie pasională, tipică pentru ei. Diaz i-o trăgea unei surori a cuiva, vărul altcuiva. Știi cum se cuplează și procreează mâncătorii ăștia de taco. Mongoloizi idioți, până la unul”. Mal oftă. „O mare eroare, locotenente. A fost chiar înainte de revolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru vânătoarea de cerbi. Cele cinci încărcătoare erau suficiente pentru a transforma tot magazinul de confecții și personalul venit la întâlnire în mâncare de câini. Buzz ducea arma într-o cutie pentru jaluzele înfășurată în hârtie de cadouri de Crăciun. Rabla lui închiriată era parcată pe marginea trotuarului, un pic mai la sud de Sunset. Parcarea din fața magazinului era ticsită cu tichii evreiești și porci cu puști. La ușa din față stătea un paznic care îi îndepărta pe potențialii clienții. Tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
niște oameni cu dare de mână Îi oferiseră grămezi de bani ca să i-o cumpere, Însă el se arătase Îndeajuns de deștept să n-o vândă, ci numai s-o Închirieze. Își făcuse, până la urmă, un atelier În care recondiționa rable veterane de război și le Închiria celor care visau la puternica Armată germană din urmă cu cincizeci de ani. Se Însurase și tocmai Îi făcuse nevasta un copil. Toate acestea, Ectoraș - cu câteva luni Înainte să i se spună Repetentu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
românii, fiindcă și Guță manelistu a zis „că Băsescu nu ne minte”. Românii, ca niște adevărați descurcăreți ce sunt, potrivit părerii unanime, acum au cam pus-o de mămăligă, fiindcă își dau perfect seama de importanța cauciucurilor pentru iarnă la rablele lor pe patru roți, dar deocamdată nu au aflat de unde vor face rost de banii necesari pentru aceste cauciucuri, fiindcă Boc-ul cel mai mic și mai premier dintre toți premierii, foști și viitori, ai României, a luat încă din
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
urmă, reluăm subiectul mașinii mele verzi, sabotate, și mi se spune că se pregătește să spele motorul și conductele. Va trebui să cumpăr bujii noi, un capac nou pentru distribuitor și câteva alte piese, dar nu mă interesează decât ca rabla să înceapă să meargă iar. Al junior anticipează un diagnostic bun spre sfârșitul zilei. Dacă el și tatăl lui au timp, or să urce dealul cu două mașini, să-mi aducă Oldsmobilul în seara aceea. Dacă nu, să-i aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spate, erau doar niște umbre, în întunericul absolut, cald, catifelat. Ochii le căpătau mici reflexe lucioase de la stele. Nu se auzea decât lătratul câinilor, de foarte departe. Stăteam mult în stația de tramvai, până își aducea aminte să treacă și rabla noastră, după multe vagoane de serviciu sau tramvaie cu alte numere decât cel așteptat. Tata, care se suia primul, mă trăgea în sus, urca apoi mama și ne așezam pe scaunele incomode. Ne legănam așa un timp nesfârșit până acasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dimineață, îl obseda sunetul puternic și uniform al claxonului, începu să se gândească la tot soiul de claxoane, de la cele cu arc ale bicicletelor, scoțând un sunet ca de deșteptător, la cele cu bășică de cauciuc cu care erau dotate rablele de la "Comici vestiți ai ecranului". Ajuns acasă, îi ceru nevestei, în ochii căreia abia mai îndrăznea să se uite, documentația mașinii. Răsfoi paginile lucioase ale broșurii, pline de fotografii în culori prost suprapuse, înfățișînd mașina Dacia 1300 din toate pozițiile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și, de ce nu ?, întreaga lume ! Colegul care tocmai era la pupitrul de urmărire prin satelit a unui TIR aflat prin deșertul african, s-a oferit să dăruie scriitorului, deh, umorist !, o alarmă electronică pentru mașină. Singurul pericol îl reprezenta însăși rabla pe patru roți, o vechitură din ‘84 insuficient de sigură pentru protecția aparaturii de protecție. Ca orice bun român am recurs la istorie. Ce relație o fi existat între umor și înaintașii firmei MOLID SECURIT SSTEMS ?! Diogene a apelat la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
paralizie a picioarelor. In prelungire fireas-că, mâinile nu reușesc să deschidă portiera decât cu ajutorul dezinteresat al unor oameni de mare milostenie: portarul, șoferul, avocatul la purtător și alți doi bodyguarzi angajați ca infirmieri, aceștia reușind să-l ridice pe pernele rablei multilionare și ea. O doamnă după toate aparențele domnișoară, că-i pleacă picioarele din gât, îi potrivește ochelarii negri, sărmanul, nici cu vederea n-o duce prea bine!, și-i închide ușa cu geamuri securizate anti-glonț, anti-gaz, antianti. De unde să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]