751 matches
-
Politehnice București apreciau că aceasta le va fi de folos „măcar la restanțe”! Aflăm că zeci de oameni ce se pretind credincioși încearcă zilnic să-și sporească șansele de succes la jocurile de televiziune bingo atingând cu cartoanele de joc racla Preacuvioasei Paraschiva depusă în Catedrala Metropolitană din Iași (!!). Asemenea tentative grosolane de a „instrumentaliza” divinități concepute antropomorfic în scopuri ce nu au nimic comun cu credințe și așteptări ce ar putea fi numite religioase pot fi întâlnite la tot pasul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
morții eterne... Ș-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie, Atunci graiu-ți dulce în veci este mut... Atunci acest înger n-a fost decât lut. Și totuși, țărână frumoasă și moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă Și moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc O rază fugită din chaos lumesc. Ș-apoi... cine știe de este mai bine A fi sau a nu fi... dar știe oricine Că ceea ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un gând al mării sfinte, reflectat de cerul cald Ș-aruncat în depărtare... Colo se ridic-trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele epopeea unui scald. {EminescuOpI 44} Se-nserează... Nilul doarme și ies stelele din strungă, Luna-n mare își aruncă chipul și prin nori le-alungă. Cine-a deschis piramida și-năuntru a intrat? Este regele: În haină
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
arzând în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpân peste Avari; Încet, adânc răsună cântările de clerici. Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ, Căzuți în cap sunt ochii. C-un zâmbet trist și sfânt Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt, iar fața ei frumoasă ca varul este albă. Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege, Scânteie desperarea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
descărnați, dar era împăcat. I se stinsese până și râvna pentru pământurile de la Kurokawa - așa i se păru samuraiului. Înconjurând sicriul, numit în vale „raclă”, alaiul de înmormântare înaintă pe drumul Shirada acoperit încă de zăpadă până la poalele muntelui. Coborâră racla în mormântul unde era îngropat și tatăl samuraiului, iar apoi o acoperiră cu pământ negru amestecat cu zăpadă și noroi. Samuraiul trimise un mesager la seniorul său Ishida înștiințându-l de moartea unchiului. Noapte după noapte, vântul sufla tânguitor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în noapte, târziu... Și singur priveam prin ochene, Pierdut în muzeul pustiu... Și-n lumea ochenelor triste Mă prinse sinistre gândiri - În jurul meu corpuri de ceară, Cu hâde și fixe priviri. Și-acea caterincă-fanfară Îmi dete un tremur satanic; În racle de sticlă - princese Oftau, în dantele, mecanic. Și-atunci, am fugit plin de groază Din sumbrul muzeu fioros, Orașul dormea în tăcere, Flașneta plângea cavernos. Plângea caterinca-fanfară O arie tristă, uitată... Și stam împietrit... și de veacuri, Cetatea părea blesemată
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
similare, de mărime diferită, albe. Reflectau tremurul lumînării mai intens decît restul sălii și mi-am Închipuit că era vorba de lemn smălțuit. Am făcut Încă un pas În față și abia atunci am priceput. Cele două obiecte erau două racle albe. Una dintre ele măsura doar vreo trei palme. Am simțit un val de frig În ceafă. Era sicriul unui copil. Mă aflam Într-o criptă. Fără să-mi dau seama ce fac, m-am apropiat de lespedea de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mă aflam Într-o criptă. Fără să-mi dau seama ce fac, m-am apropiat de lespedea de marmură pînă cînd am ajuns destul de aproape ca să pot Întinde mîna și s-o ating. Atunci am observat că pe cele două racle erau gravate un nume și o cruce. Praful, o mantie de cenușă, le ascundea. Încet, parcă În transă, fără să mă gîndesc ce fac, am Înlăturat cenușa ce acoperea capacul raclei. Abia se putea citi În negura roșiatică a lumînărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o ating. Atunci am observat că pe cele două racle erau gravate un nume și o cruce. Praful, o mantie de cenușă, le ascundea. Încet, parcă În transă, fără să mă gîndesc ce fac, am Înlăturat cenușa ce acoperea capacul raclei. Abia se putea citi În negura roșiatică a lumînărilor. Penélope Aldaya 1902-1919 Am rămas paralizat. Ceva sau cineva se apropia din beznă. Am simțit cum aerul rece Îmi aluneca pe piele și abia atunci am dat Înapoi cîțiva pași. Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
alta lui Fermín. Am stins lumina și m-am dus În sufragerie, unde mă aștepta fotoliul predilect al tatei. M-am Înfășurat În pled și m-am ghemuit cum am putut, convins că n-aveam să Închid un ochi. Imaginea raclelor albe În semiîntuneric Îmi sîngera În minte. Am Închis ochii și m-am străduit din răsputeri să alung acea viziune. În locul ei, am invocat imaginea Beei, goală pe pleduri, În baia aceea, la lumina lumînărilor. Lăsîndu-mă În voia acestor gînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
atâtor mișelii, căci nu veți putea stinge neclintita noastră credință în Hristos și nu veți putea înăbuși strigătul morților noștri, fântâni cu apă sfințită și pururea nesecate! Va veni vremea când morții noștri vor învia, ei se vor ridica cu raclele în spate, cu ștreangurile pe gât, cu fluierele picioarelor zdrelite, cu tâmplele găurite, de sub vitriol, de sub grele lespezi de beton și Dumnezeu ne va recunoaște că am fost ai Lui după patimile noastre, după rănile noastre, și în vecii vecilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mers cote proporționale de participare la tortul câștigurilor, după cum avea să spună cu umor președintele asociației de breaslă, cu o discretă deși surâzătoare aprobare din partea companiei. Va trebui să ținem seama, de exemplu, de faptul că producția de sicrie, coșciuge, racle, urne și copârșeie pentru uz uman stagnează din ziua În care oamenii au Încetat să mai moară și că, În cazul improbabil În care Încă mai există câteva În vreun atelier sau altul de tâmplărie cu o administrație conservatoare, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fost atât de mult ca Începând din această zi, Nu știi În ce te bagi, o aviză coasa, În toată lumea există un singur loc unde moartea nu se poate băga, Ce loc, Acela pe care Îl numesc urnă, sicriu, coșciug, raclă, copârșeu, acolo nu intru eu, acolo intră doar cei vii, după ce Îi omor eu, bineînțeles, Atâtea cuvinte pentru un singur și trist lucru, Este obiceiul acestor oameni, niciodată nu termină de spus ceea ce vor. Moartea are un plan. Modificarea anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cum vuiesc clopotele când le sparge, și lumea sta, se uita, nu zicea nimeni nimic, numa își făcea cruce că trăise s-o vază și p-asta ! Și-a fost și minuni, vorbea oamenii, c-a venit nemții să ia racla cu moaștele lu Sfântu Dumitru. Da când să-l ridice de jos, n-a putut, oricât era ei de mulți, oricât s-a opintit, n-a putut. Așa de greu se lăsase sfântu. Și s-a-nfuriat nemții, și-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sfântu Dumitru. Da când să-l ridice de jos, n-a putut, oricât era ei de mulți, oricât s-a opintit, n-a putut. Așa de greu se lăsase sfântu. Și s-a-nfuriat nemții, și-a pus dinamită sub raclă, și-a dat foc, s-a făcut un fum pân-la cer și, când s-a risipit, racla sfântului și moaștele era neatinse, n-avea nimic. Da nemții, care era pe-acolo, murise toți. Zăcea ca muștele moarte, fără mâini, fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oricât s-a opintit, n-a putut. Așa de greu se lăsase sfântu. Și s-a-nfuriat nemții, și-a pus dinamită sub raclă, și-a dat foc, s-a făcut un fum pân-la cer și, când s-a risipit, racla sfântului și moaștele era neatinse, n-avea nimic. Da nemții, care era pe-acolo, murise toți. Zăcea ca muștele moarte, fără mâini, fără capete, fără picioare, că nu se putea să le-ngăduie Dumnezeu atâta nelegiuire, și ncă după sărbătorile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
învăluite de o continuă melancolie, începând din primele volume, unde teluricul și astralul se armonizează, alcătuind un spațiu ocrotitor pentru vis și pentru îndrăgostiții care-și desfășoară sufletele, unul spre celălalt, asemenea perechii primordiale: Pe malul apei, scund / Într-o raclă de prund / Să ne iubim - orbi / De lumina din plopi / Și de frunza ce scapă / Sau licăre-n apă. Natura, (aproape) omniprezentă în poemele lui Ion Lazu, nu este zugrăvită, în manieră tradițională: poetul reține, de fiecare dată, un număr
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
oranjul o poartă prin ținuturi cu sugestii exotice (mediteraneene sau livrești, Pământ pârjolit, pietre albe / linse de arșița portocalie, / ... / Mediterana densă de sare lovind nisipul...), galbenul încearcă o fixare în clipa prezentă sau o eternizare a prezentului (insecta rămâne în racla chihlimbarului, unduirea continuă a frunzelor la geam, exprimată gerunzial, înghițiturile de prezent, sorbite pentru a rămâne într-un acasă perpetuu), verdele sine qua non (existent în cele ale naturii și în cele prin care omul caută - stângaci - să copieze natura
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
văduvă, și cu ea erau o mulțime de oameni din cetate. 13. Domnul, cînd a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, și i-a zis: "Nu plînge!" 14. Apoi S-a apropiat, și S-a atins de raclă. Cei ce o duceau, s-au oprit. El a zis: "Tinerelule, scoală-te, îți spun!" 15. Mortul a șezut în capul oaselor, și a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. 16. Toți au fost cuprinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Tararipu murise de câteva zile. Ca toți cei din neamul, credința și categoria de îmbogățire, a fost înmormântat, la zilele pe care le prevedea legea bisericească, de la sborul sufletului său, spre stele. Ăștia, de pe Terra, i-au pus alături,în raclă, și un telefon mobil. De ce, mă?, au fost întrebați. Ca să ne poată comunica, direct, cum e pe acolo, dacă se mai poate veni înapoi, pe-aici,în ce condiții, și altele, de-alde astea. Bine. Am înțeles. Și, vreun rezultat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de peste hotare. Osemintele au fost deshumate în data de 4-5 iunie 2007 din mormântul aflat în peretele de sud al bisericii mănăstirii. Dacă în anul 2007 Sfântul Ierarh Varlaam a îngăduit să particip, cu nevrednicie, la pregătirea pentru așezarea în raclă a cinstitelor sale moaște, binecuvântările sfântului nu s-au oprit aici. Cuprinși de emoții sfinte și cu o adâncă evlavie, părinții ce am fost rânduiți să primenim Sfintele Moaște, vom purta de-a pururi în suflete acele clipe sfinte picurate
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pentru veșnicie. Până atunci nu am mai fost părtaș la o astfel de bucurie. Încă din acea zi sfântul și-a făcut simțită prezența din plin printre noi. Cu o seară înainte, toate cele necesare pentru așezarea Sfintelor Moaște în raclă, împreună cu osemintele Sfântului Ierarh Varlaam au fost aduse în Paraclisul Adormirii Maicii Domnului, acolo unde se mai află osemintele celor doi cuvioși ce au trăit în Mănăstirea Secu în veacul al XX-lea: Ieroschimonahul Vichentie Mălău și Ieroschimonahul Antim Găină
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
vrut sfinții să se întâlnească în rugăciune, în bucuria cea netrecătoare și veșnică a comuniunii, în mănăstirea lor de metanie. Unul dintre părinții care a deschis întâiul ușa paraclisului în dimineața în care sfintele moaște urmau să fie așezate în raclă, a simțit un miros deosebit de frumos, o mireasmă pe care nu a mai întâlnit-o niciodată în lumea aceasta, aducătoare de multă pace și bucurie lăuntrică. Tot trupul și sufletul se liniștea în fața acestei prezențe. Această mireasmă s-a păstrat
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
și esențe de mir cu care au fost șterse osemintele. Totuși acea mireasmă a fost prezentă, depășind cu mult toate aceste aromate extrase din diferite plante. Sfintele Moaște au rămas cu această mireasmă până când au fost așezate într-o frumoasă raclă din argint și aur ce a fost dusă în glasuri de cântări îngerești în biserica Mănăstirii Secu. De ziua prăznuirii sale, Sfântul a început să fie simțit intens de către cei bolnavi și de către cei chinuiți de duhuri necurate... Multe rugăciuni
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
dusă în glasuri de cântări îngerești în biserica Mănăstirii Secu. De ziua prăznuirii sale, Sfântul a început să fie simțit intens de către cei bolnavi și de către cei chinuiți de duhuri necurate... Multe rugăciuni, suspine și lacrimi sunt așezate zilnic la racla sfântului, iar minunile ce se săvârșesc, atât tainic cât și vizibil sunt vrednice de consemnat. Acest izvor de binecuvântări ce se revarsă nu numai peste credincioși, ci și peste mănăstirea noastră, nu a trecut neobservat ... Astfel că evlavia și credința
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]