407 matches
-
ca rentele să fie admise numai în cazul bisericilor, în timp ce casele membrilor professi 4 urmau să trăiască numai din milostenia binefăcătorilor. Trei ani mai târziu, Ignațiu revine asupra acestei distincții pe care o consideră insuficientă, dacă nu chiar primejdioasă, pentru radicalitatea sărăciei ordinului și propune tovarășilor săi la 12 martie 1544 să renunțe și la rentele fixe destinate întreținerii bisericilor iezuiților. De acum înainte, numai colegiile unde se formau scolasticii iezuiți aveau să fie scutite de prevederile acestei decizii. Însă aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
străbate întreaga operă a compatriotului său Cioran), dacă androginia la care aspiră, în ipostaza lui Ovidiu, nu reprezintă excesul produs de acel pariu ultim, de acel rămășag ce opune lumii acesteia (și, prin urmare, acestui trup, acestui sex, acestui limbaj) radicalitatea unui altundeva. Hotărât că metamorfoza lui Ovidiu apare în cartea aceasta, exact ca în pariul gnostic, ca esențialmente alogenă, în întregime înclinată către o diferență ce nu se mai poate înscrie în așa-zisul discurs, în economia lui Doi, singura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
abandona un bolnav care nu este de acord cu tratamentul recomandat. Terapia integrată multimodală (combined modality approach, interdisciplinary Tumor therapy) urmărește atât controlul local, cât și cel sistemic. Decizia terapeutică are ca scop vindecarea cu modificări funcționale și structurale minime. Radicalitatea unei intervenții terapeutice este determinată de o combinație de factori: 1. agresivitatea neoplaziei; 2. predictibilitatea privind extensia; 3. morbiditatea și mortalitatea procedeelor terapeutice; 4. rata de "curabilitate" a procedeelor terapeutice considerate. Cu cât șansa de curabilitate este mai scăzută, avem
Radio-oncologia cancerului genital feminin by Bild E. () [Corola-publishinghouse/Science/91719_a_92366]
-
drastice contra frontului literar. Nu am știut Înainte de ’89 să ne alegem liderii, iar faptul că și azi Zaharia Stancu persistă În amintirea multora ca un exemplu de „rezistență” față de abuzurile unei puteri dezlănțuite arată, de fapt, mediocritatea, lipsa de radicalitate a idealurilor noastre civice. Atunci, când se putea crea o altă opoziție, mai fermă, mai unitară, cum au demonstrat-o nu numai Polonezii - oho, ei sunt un exemplu de neatins pentru noi, ei au săvărșit ceea ce intelectualii Francezi În frunte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ani ai luării puterii după moartea lui Dej, că doresc, dacă nu o reală democrație - imposibilă, s-a văzut, În Pactul de la Varșovia! -, oricum o schiță de relaxare administrativă și politică, o „schiță, o eboșă” pe care cu mai multă radicalitate o făcuseră și o făceau deja cei de la Nord, Ungurii, Cehii și Polonezii! Dar aș fi putut ajuta o organizație care a luptat decenii, sub Unguri, pentru demnitatea și libertatea țăranului și ale intelectualului ardelean, și unde, În anii treizeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dărâmat Bastilia - În timp ce autorul lui Justine era Închis la o periferie a Parisului, În fortăreața de la Vincennes -, este un monument și În acest sens: al apariției unor noi valori sau principii pe ruina celor vechi. De Sade, care arată o radicalitate morală absolută, niciodată Întâlnită până la el În literatura ultimelor secole; el nu ezită nici În fața incestului sau paricidului, În numele unei libertăți aproape de limitele nebuniei și disoluției sociale! Beția - o formă a visării! O excitare, bineînțeles, a unor centri sensitivi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu se pot ascunde, nici de sine, nici de cei, atenți, din jurul lor. Și numai „densitatea excesivă” a frazelor - dorința, instinctul „pueril” de a spune „totul deodată”, de a „epuiza” tema, motivul, ideea! -, dar și o anume, cred eu, certă radicalitate a „atitudinii mentale” și morale. Un creator, dacă vrea să „reușească” În planurile complexe ale socialului, dar și ale creației, trebuie să se comporte cu minimă ambiguitate sau dualitate a personalității: adaptabil, cu precădere În anii adesea dificili ai debutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dar pentru cel care știe textele pregătitoare ale acestei cărți, ce este o suită de parabole, imitând oarecum Noul Testament și ceea ce aminteam mai sus, acea „pedagogie a parabolei”, acel „nou didacticism” care Încearcă a „trece” unei mulțimi idei de-o radicalitate extremă - pentru acela, această afirmație se referă, cred eu, mai degrabă la o „posibilitate”, la o altă „vârstă a omului”, la acea „dorită autodepășire a umanului”, la veșnic discutata și prost Înțeleasa „transvaluare a tuturor valorilor!”. Atunci, abia, „Dumnezeu va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau Hogaș, un Rebreanu sau Teodoreanu, un Cezar Petrescu (care voia și el o „operă!”Ă și, eventual, Camil Petrescu, care mă cucerea cu „pateticul” său, cu febra sa, cu ideile sale psihologice Îmbibate de un fel de sociologie sau radicalitate stendhaliană, În forma stilistică a lui André Gide! Un Nietzsche, un Dostoievski, un Shakespeare, cel din marile sale drame, cel din Macbeth, Regele Lear sau Hamlet - un Hamlet Înțeles nu În cheie romantică, ci existențială! -, ca să nu mai vorbim de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
deși dificilă, a unui fundament filozofic clar și rațional pentru teologie: o bază naturală cu principii metafizice evidente și cu deducții derivate din rigoarea metodică. Pe această bază naturală de rațiune și filozofie trebuia de acum să construim, cu aceeași radicalitate, suprastructura credinței și teologiei. Astfel am fi avut pregătirea necesară pentru a înfrunta viața, a relaționa între noi, dar și cu ceilalți, pentru activitatea noastră, pentru a înțelege lumea și a ne organiza timpul. O gândeam. Dar această schemă verticală
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
meritul meu e tocmai aici (dacă am vreun merit și dacă posteritatea mi-l va menționa!Ă: „o nouă topologie” ce curge din galeria eroilor secunzi dostoievskieni, dar și din Nietzsche și Loyola! Dar... și din unele precepte christice, În radicalitatea și curățenia lor extraordinară, Înainte de a fi „atenuate”, dacă nu corupte, de oarecum fireasca administrativare a credinței (vezi genialul monolog al Marelui Inchizitor, făcut prin gura lui Ivan Karamazov!Ă 5 ...A avea succes la Paris, spuneam, Înseamnă cam același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din spița lui David. Din nevoia pe care și-a impus-o singur, aceea de a trebui să transmită și să „explice” unor „proști” adevărurile și ideile sale, nu numai excepționale, dar și extrem de radicale - s-a văzut apoi că radicalitatea acestor idei a creat din partea vechilor Evrei, dar și a stăpânirii romane, o hecatombă de sacrificii umane! -, a inventat acele pilde din care sunt țesute cele patru Evanghelii, pilde, istorii capabile, prin naivitatea dar și plasticitatea lor, de a comunica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
le urmează și care se văd volens-nolens confruntate cu trecutul enorm și imediat, Îl dau. Și acest „răspuns” este cel mai evident, mai elocvent, mai „trădător” În acea lume care e făcută pentru a articula, prima și În profunzime, cu radicalitate, acest proces de asumare responsabilă a istoriei naționale, În amploarea și În Întreaga ramificație a tuturor consecințelor care decurg din aceasta - lumea, pătura intelectuală. Un stat național, o comunitate, oricât de amplă, are și trebuie să aibe reflexele unui singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
stat, destul de popular, deoarece, după ’67-’68, guvernul condus de el preluase o bună parte din atribuțiile efective ale aparatului de partid și chiar polițienesc - aidoma cu ceea ce se Întâmpla În Ungaria sau Polonia, dar nu În același grad de radicalitate ca acolo! -, iar gestul său, dacă nu l-ar fi răsturnat pe Ceaușescu, care se bucura de aura unui comunist pragmatic, de-o uriașă abilitate, cu relații extinse chiar și cu inamicii Rusiei, precum Israelul sau China, ar fi limitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu acel Précis de décomposition,apărut la Gallimard În 1948 („...Prima mea carte, aici, la Paris, mi-a spus filozoful, singura cu care am avut un oarecare succes; apoi - treizeci de ani de tăcere!...”Ă, prin paradoxalitatea stilului și prin radicalitatea enormă a scepticismului autorului, creează lectorului și criticului român, obișnuit mai ales cu povestiri domoale sau observații de bun-simț asupra naturii sau istoriei, o anume, explicabilă perplexitate. Și, cum Românul (ca și Franțuzul, de altfel!Ă are oroare de neînțelegere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de necesarele noastre cârje ale judecății, numite și prejudecăți de către spiritele ironice, dar fără de care nu am putea viețui În lumea care ne acceptă și ne onorează... Față de scepticismul lui, ce curge, e drept, din cel schopenhauerian, dar și din radicalitatea nietzscheniană, adesea insuportabilă, scepticism agravat printr-o amărăciune și un inconfort care uneori seamănă cu ura față de existență - cea proprie, dar și cea generală, a noastră! -, o ură, o scârbă, un dispreț față de valorile care se nasc din această existență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
filmului) și cu siguranță că această căutare a unui pitoresc de frontieră are cauzele și explicațiile sale în imaginarul artistului Thomas Ciulei... Altceva mă interesează : de ce crezi că noul val a simțit nevoia să investigheze teritoriul acesta neorealist ; de unde această radicalitate (formal vorbind) și, nu mai puțin, de unde acest gust foarte pronunțat pentru felia de viață crudă, dură, uneori brutală ? Ai putea să găsești o analogie cu ce s-a întâmplat în pictură, eventual mă gândesc (atâta cât mă pricep, adică
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
singur individ nu numai de a depăși obstacolele și vicisitudinile sale - și Dumnezeu nu a scutit vremea mea de enorme coșmaruri sociale, asemănătoare medievalității timpurii! -, în capacitatea unui singur individ de a se exprima, cu forță și cu o asemenea radicalitate încât opera sa să fie capabilă de a semnifica cu adevărat omul modern și unele din problemele sale?! După ce o vreme îndelungată, mai bine de un deceniu, tânărului Breban i se refuza orice drept de a fi scriitor adevărat, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ghizi încă de la finele adolescenței și cărora le-am rămas fidel la modul viu, dinamic, în sensul construcției în spiritul lor, reprezentau un lucru nu de neglijat când avem în față și în minte figurile greu clasificabile, de o extremă radicalitate, ce au stat în miezul unor controverse aprinse un secol european, precum Dostoievski și Nietzsche. E interesant însă și e chiar aproape amuzant de observat că polemistul și criticul român, atât de dornic ca aceia despre care scrie, creatorii în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din „raftul al doilea”, ascunse, cărțile mele, injuriate, scoase din biblioteci sau ocultate, în cel mai bun caz, de regim?! Această complicitate, această solidaritate cu „masa tăcută”, cu publicul larg al unei țări, era nu numai recompensa pentru curățenia și radicalitatea textelor mele, dar și semnul major al „împotrivirii”, al lucidității luptei și gravității ceasului de încordare națională, luciditatea pe care adevăratele mari națiuni o au în momentele de real pericol! Da, în acei ani, în acele decenii, am luptat - ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
li se părea „că am sărit peste cal”. Apoi, a fost iute răspândit zvonul „că aș fi nebun”, dar cum apariția Îngerului de gips - scris pe malul mării, la „2 Mai”, în casa unui țăran lipovean -, prin soliditatea construcției și radicalitatea „mesajului artistic” („Un salt între două morți!” este ultima propoziție a romanului care rezumă, într-o totală lapidaritate, zbaterea și autodistrugerea eroului trăitor în România „socialistă”!Ă, contrazicea această primă intoxicare, a fost lansat, cu un succes, cred eu, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mă împiedică să mă bucur de frumusețea vieții. Din când în când, îmi dau seama că trăiesc într-o lume fără cer, fără copaci și grădini, fără extaze bucolice, fără ape, pajiști și nori. Am uitat misterul adânc al nopții, radicalitatea amiezei, răcorile cosmice ale amurgului. Nu mai văd păsările, nu mai adulmec mirosul prăfos și umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emoție, miracolul ploii și al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu sunt decât pretextul unor ră spunsuri gata-făcute. Religia e, pentru ei, un capitol închis (când, de fapt, nu l-au deschis niciodată, fie și din pură curiozitate, sau dintr un minim scrupul intelectual), un atavism pernicios, un moft. În radicalitatea lor, inșii cu pricina sunt mereu vigilenți: luptă! Luptă cu trecutul, cu prejudecățile, cu icoanele, cu popii, cu cei care se roagă sau își fac cruce, cu introducerea religiei în școli, cu kipa evreiască și cu baticul musulman, cu inchiziția
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care el le considera reticente sau prea prudente, l-au făcut odios de mulți. Apreciază cuvintele sale înfocate și dorința sa apostolică de a-l duce pe Cristos și Evanghelia sa tuturor, dar nu reușesc să înțeleagă virulența verbală și radicalitatea afirmațiilor sale. Și papa Pius XII se arată un pic rece față de el. Nu îl susține deschis. Părintele Lombardi în refugiul său de la Galloro, la Castelli romani, stilizează în formă definitivă Progetto di rinnovamento della Chiesa (Proiectul de reînnoire a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
un nou ciclu istoric al economiilor de consum: el capătă consistență în cursul celor trei decenii de după război. Chiar dacă dezvoltă tendințe și procese apărute în stadiul precedent, noua fază constituie o imensă mutație căreia nu-i vom sublinia niciodată îndeajuns radicalitatea, ea marcând de fapt o adevărată ruptură culturală. Economia fordianătc "Economia fordiană" Caracterizată printr-o excepțională creștere economică, prin creșterea nivelului productivității muncii și prin extinderea reglării în sistem fordian a economiei, faza II se identifică cu ceea ce s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]