389 matches
-
al educației, caracterul "exclusiv de Stat", precum și "unitatea de structură" al acesteia. Ideologizarea învățământului este explicit afirmată în textul de lege, Statul asumându-și misiunea "educării tineretului în spritul (sic!) democrației populare" (art. I, lit. c). Ideea este preluată și radicalizată în programa școlară de istorie pentru clasele VIII-XI din 1952, care stabilește educația ideologică a tineretului drept țelul suveran al învățământului socialist: "Cea mai importantă sarcină a școlii este educația politică și ideologică a tineretului nostru pe baza politicii Partidului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românească a instrumentalizat, din nou, literatura didactică în acest scop, transformând cărțile școlare în general și manualele de istorie în special în purtătoarele noilor valori occidentale. Totuși, atunci când emițătorii discursului despre trecut au ieșit din parametri liminali definiți de autorități, radicalizând mesajul difuzat didactic în direcția deconstructivismului postmodernist, mecanismele de control statal s-au activat eliminând din spectrul discursiv tonalitățile indezirabile (vezi "Scandalul Sigma" produs de manualul de Istorie publicat de Mitu et al., 1999). Deși statul-națiune, prin exponenții săi umani
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din 1963 (vezi MARCH ON WASHINGTON). Urmând linia impusă la începutul secolului al XX-lea de W.E.B. DuBois, asociația a fost acuzată, în bună măsură pe nedrept, că apără mai degrabă drepturile elitei afro-americane. Unul dintre evenimentele care au radicalizat chiar membrii moderați ai asociației a fost asasinarea lui Medgar Evers în 1963, anul Marșului mai sus amintit. Evers devenise primul secretar al NAACP în Mississippi în 1954, și fusese unul dintre cei mai activi lideri ai mișcării non-violente, implicat
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
învechite 12. În general însă, înțelegerile politice, grupurile de presiune și mediul de afaceri determină o lipsă a politicilor efective la care pot apela statele-gazdă. O trăsătură interesantă a abordării neoclasice este caracterul ei oportunist. Pe măsură ce crește puterea corporațiilor, se radicalizează și vocile economiștilor neoclasici care neagă abilitatea statelor-națiune de a reglementa activitatea piețelor. Situația nu este deloc surprinzătoare, din moment ce teoria neoclasică este, în definitiv, una pro-corporatistă, iar Caves (1982) admite faptul că însăși corporația profită de propriul caracter oportunist. 5
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
realizat. Teoreticianul Voronca a intuit însă exact apropierile posibile, adresându-le exemplului mallarméean și variantelor sale reprezentate în spațiul avangardist, în sensul unei practici a poeziei ca o construcție în limbaj, ca și indiferentă față de „idee” și față de „natură”; sugestie radicalizată de avangardă în direcția de-simbolizării cuvântului, a exploatării la maximum a concreteții verbului și, ca atare, a evadării, cum ziceau „integraliștii”, din „pastișul etern natural”. Experiența din Invitație la bal urmează, în linii mari, acestor exigențe. Dacă „artistul nu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
că diferența esențială între deconstructivism și pragmatism este de ordin politic: primul tinde spre radicalism politic (political correctness), pe când cel de al doilea spre conservatorism politic 188. În vreme ce deconstructivismul american, prin Paul de Man și prin stânga culturală s-a radicalizat, pragmatismul a evitat asemenea deraieri, el fiind un "ultim stadiu dintr-o transformare treptată și continuă a sentimentului ființelor umane privitor la relația lor cu restul universului o schimbare care a dus de la divinizarea zeilor la divinizarea înțelepților, la divinizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
confruntare de nivel planetar se face nu între marile religii, cum credea Huntington, ci între un Occident secularizat și o lume islamică radicalizată, ambele trădări ale religiilor prin ideologizare. Cu alte cuvinte, se ciocnesc un Occident postmodernizat și un Orient radicalizat în fundamentalism. Ateismul postmodern este ultima fază a secularismului început de mișcările protestante și amplificat de Revoluția Franceză, până în zilele noastre. Secularizarea a însemnat un lung proces de demagificare a lumii, pe care l-a analizat cu pătrundere Max Weber
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
latura calitativă a imaginilor („la orizont/albastrul delira verde în roșu/câțiva crabi/ne pândeau următoarea mișcare./ regina se sacrifica albă la f6/soarele aluneca strâmb de pe catarge” - între vechea cazemată și digul pescăresc). Din păcate, în ansamblu tonul se radicalizează, limbajul coboară atmosfera boemă în mizerabilism, iar unele metafore se preschimbă în scene formate din cuvinte care vor să șocheze teribilist. SCRIERI: Drumul până la ospiciu și reîntoarcerea pe jumătate, București, 1998; Eclipsa, cu ilustrații de Tudor Jebeleanu, București, 1999; Studiu
VINICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
de trupele sovietice, în cadrul armatei române s-a propagat, din ce în ce mai mult, opinia potrivit căreia trupele române nu aveau ce căuta în Rusia, sarcina lor fiind mai degrabă cucerirea Transilvaniei. În consecință, înfrângerea de la Stalingrad nu a făcut altceva decât să radicalizeze starea de spirit potrivnică continuării războiului în răsărit. Astfel, șeful Misiunii militare germane în România, generalul Erik Hansen, într-un amplu raport al O.K.W.-ului, din 5 martie 1943, era nevoit să constate că în cadrul campaniei din Rusia
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
o mică intelighenția, iar gradul de violență politică și socială amplificat și de terorismul* anumitor revoluționari ruși*, este ridicat; tot atâția factori puțini favorabili instaurării unei democrații. și iată că intervine și improbabilul: un om, Lenin, este foarte decis să radicalizeze criza pentru a pune apoi mâna pe putere. Pe de o parte, el a conceput și întemeiat, încă din 1902-1903, un partid* de revoluționari de profesie - grupul bolșevic - foarte diferit de partidele social-democrate* europene destul de larg impregnate de cultură democratică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu războiul, în primul rând pentru că el însuși s-a născut din război, atât din punct de vedere ideologic, cât și politic. Desigur, osatura bolșevismului* a fost în mare parte constituită de Lenin* încă din 1902-1903. Totuși, gândirea lui se radicalizează ca urmare a trei confruntări majore: revoluția din 1905, Primul război Mondial și războiul civil* din Rusia. Cu fiecare etapă, este depășit un nou prag de violență și, finalmente, bolșevismul dovedește o brutalitate multiformă: lupta de clasă se identifică cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
enunță astfel convergența dintre socialism și democrația* parlamentară care marchează începutul secolului XX. Dar, cu ocazia războiului din 1914, Lenin* reia și dezvoltă concluziile lui Marx lansând sloganul: „Să transformăm războiul imperialist în război civil!”. Gândirea lui politică s-a radicalizat prin dobândirea dimensiunii războinice: acum orice conflict politic sau social este asimilat cu un război. Lenin consideră că lumea a intrat în „epoca războiului” care face din războiul civil principalul mijloc de acțiune al proletariatului revoluționar. și el precizează că
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apelor Golfului Finic, pe insula Kotlin, nu departe de Sankt Petersburg, această bază fortificată a marinei de război ruse este un simbol al naturii duble, și în definitiv contradictorii, a revoluției ruse - sovietice și bolșevice. într-adevăr, miile de marinari radicalizați din Kronstadt au fost, în noiembrie 1917 și în primii ani ai războiului civil*, una din trupele de șoc ale bolșevicilor*. Or, spre sfârșitul iernii 1920-1921, ei devin opozanți hotărâți ai regimului comunst. în februarie 1921, nemulțumirea muncitorilor din Petrograd
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un partid* care să comporte structuri atât clandestine, cât și legale, organele de decizie rămânând secrete. Partidul trebuie să fie format din revoluționari profesioniști riguros selectați și disciplinați - „agenți” - și inserați într-o structură foarte centralizată. Viziunea sa organizațională fiind radicalizată de război* în 1914, Lenin insistă de-acum înainte pe unitatea voinței și a autorității și pe o disciplină cvasi-militară. Această organizare disciplinată le permite bolșevicilor, în 1917, să pună mâna pe putere și apoi să o păstreze în timpul războiului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în marea lor parte din partidele social-democrate*, o organizare ierarhizată și centralizată al cărei caracter este accentuat, în toate țările în care PC sunt interzise, funcționarea lor ilegală aplicând cât mai conștiincios cu putință modelul din Ce-i de făcut? radicalizat de către Lenin între 1915 și 1922. Baza fiecărui PC este celula care își orientează acțiunea cu prioritate spre întreprindere, mai ales uzina. Deși succesul nu este imediat, el transformă în mod durabil modalitățile de intervenție militantă, lichidând implantarea socialistă de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Djodar Dudaev, care instaurează un regim islamizant, provocând fuga unei părți a rușilor care colonizaseră regiunea după deportarea* masivă a cecenilor de către Stalin*. în 1994, Boris Elțîn încearcă să preia controlul printr-un război fulger care dă greș, dar care radicalizează forțele islamice. în 1997, un lider moderat, Aslan Maskadov, este ales și reînsuflețește contactul cu Moscova, dar, în 1999, Vladimir Putin, ca să-și stabilească autoritatea, relansează războiul, împingând țara în feroce lupte de gherilă și campanii de atentate care provoacă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
maselor: la Beijing și apoi în alte orașe, se înmulțesc protestele victimelor Revoluției Culturale și denunțurile împotriva responsabililor încă puternici. Când lucrurile se precipită, contestarea tinde să se transforme în disidență*. încurajată de vizita lui Deng în SUA, mișcarea se radicalizează în jurul conceptului de democrație* impus de Wei Jingsheng, un fost gardian roșu, și organizează manifestații ale reclamanților sau de apărare a drepturilor omului. începând din martie 1979, principalii lideri sunt arestați, regimul temându-se de influența acestora asupra propriilor cadre
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și Libertate militează pentru exproprierea marilor proprietăți în folosul țăranilor. La 6 decembrie 1876, acest grup își ține prima manifestare publică, sub conducerea lui Gheorghi Plehanov, provocând arestări în masă. Dacă intensitatea represiunii incită numeroși studenți să abandoneze mișcarea, aceasta radicalizează o minoritate care o ia pe calea terorismului*. La 24 ianuarie 1878, Vera Zasulici îl împușcă pe prefectul de poliție din Sankt-Petersburg, își folosește procesul ca tribună politică pentru a denunța autocrația și, susținută de opinia publică europeană, este achitată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dominante”. Obiectivul mișcării muncitorești este, deci, cucerirea puterii, „sfărâmarea vechii mașini de stat burgheze”, instaurarea unei „dictaturi temporare a proletariatului”, însărcinată să pregătească trecerea la socialism*, ceea ce incită, de fapt, la disoluția oricărei societăți civile. Acest obiectiv, bolșevicii* l-au radicalizat, revoluția lor părând un demers metodic de distrugere a societății civile, inițiată în timpul lui Lenin* și atingând paroxismul în cel al lui Stalin*. Ea prezintă doi versanți indisociabili. Mai întâi, o operațiune de atomizare a societății: nimicirea partidelor de opoziție
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Nu regăsim bestiar pozitiv decât la margine: pantera neagră a Black Panther Party sau cârtița troțkiștilor francezi - aluzie la o frază a lui Marx. Această concurență este manifestă în investirile simbolice. Totul e făcut pentru a reînnoi, a dinamiza și radicaliza marele ceas al sociabilității politice. Maoiștii francezi din PCMLF adaugă un cuplet „antirevizionist” la Internațională, în timp ce cei din stânga proletară creează un imn alternativ, Noii partizani. Reînnoirea trece și prin împrumuturi din lumea a treia: Che Guevara în cazul troțkiștilor, purtarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care îl practică anumiți revoluționari ruși* împotriva autocrației. Dacă Lenin a teoretizat, încă din 1903-1905, necesitatea violenței revoluționare sub formele ei cele mai largi, războiul din 1914, împingând violența militară la un nivel până atunci necunoscut, îl determină să-și radicalizeze concepția și să justifice prin „războiul” împotriva capitaliștilor generalizarea violenței revoluționare; transpunând această violență militară pe terenul politicii, Lenin va considera curând orice oponent față de voința sa drept un „dușman” sortit supunerii sau eliminării. De la Revoluția din Februarie 1917 la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
domeniului politic anticlericaliștilor radicali. Lupta deschisă Lupta care urmărește luarea puterii politice și administrative din mâinile Bisericilor sau, dimpotrivă, păstrarea de către acestea a unei anumite puteri devine din ce În ce mai violentă. Conflictul pune față În față două tabere ale căror poziții se radicalizează, ducând În final la separarea Bisericii de stat și la secularizarea tuturor domeniilor vieții publice. În ceea ce-i privește pe partizanii clericalismului, pentru ei este normal și de dorit ca membrii clerului să iasă din atribuțiile lor strict spirituale pentru
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
reguli de viață, sub formă de obligații și de recomandări, dar și a riturilor, precum cele legate de sacrificiu, rugăciune sau pelerinaj. ν Putem distinge mai multe abordări. În Contribuție la critica filosofiei dreptului a lui Hegel, Karl Marx ă radicalizând pozițiile apărate Încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de către Jeremy Bentham, Claude Adrien Helvetius sau baronul d’Holbach ă nu vede În „suspinul creaturii tulburate” decât o „fericire iluzorie” și „o adunătură de superstiții” care disimulează
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Gramsci, Daniel Guérin). Rolul jucat de Uniunea Sovietică și participarea comuniștilor la mișcarea de rezistență, atât În Franța, cât și În Italia, au transformat rapid conflictul interpretărilor În procese de intenție virtuale sau reale (scandalul Kravcenko 1). Războiul rece a radicalizat și a rigidizat pentru multă vreme dezbaterile, și totuși, Începând cu anii ’50 și ’60, În special o dată cu lucrările scrise de Hannah Arendt, vede lumina zilei un antitotalitarism de stânga. O dată cu lupta „disidenților” Însă (Vaclav Havel, Soljenițîn, Alexander Zinoviev), critica
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
teoria lingvistică elaborată de Louis Hjelmslev sub denumirea glosematică nu s-a generalizat, ea a avut un rol decisiv în realizarea unor concepții semiotice coerente. Acest lingvist a pornit de la principiile formulate de Ferdinand de Saussure, pe care le-a radicalizat, propunînd o perspectivă ipotetico-deductivă asupra limbii, prin reținerea din opera înaintașului său a două teze din teoria semnului lingvistic: 1) limba este formă, iar nu substanță și 2) o limbă diferă de alta nu numai în planul expresiei, ci și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]