514 matches
-
exacte sau a unor creații lexicale originale etc. diversificarea registrelor stilistice, contaminarea acestora în același text: laic și religios, colocvial și neologic, argotic, ironic etc. - accentuarea elementelor de sintaxă poetică: discurs înlănțuit liber prin tehnica ingambamentului, dislocări sintactice, topică afectivă - radicalizarea nivelului stilistic: înlocuirea metaforei plasticizante cu figuri de stil moderne - „metafora revelatorie“ sau ermetică, predominanța metonimiei, frecvența construcțiilor oximoronice etc. - diversitatea elementelor de versificație, de la prozodia clasică la versul liber sau cel cu rimă, fără ritm (aritmic); noul model de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Particularitățile de construcție a unui personaj dintro dramă studiată Camil Petrescu, Jocul ielelor (Gelu Ruscanu) INTRODUCERE: Personajul dramei moderne Modernismul interbelic provoacă seisme nu numai în proză și poezie, ci și în teatru, determinând radicalizarea limbajelor scenice, a structurilor dramatice și a modalităților de construire a eroilor. „Personajul autentic al dramei absolute este un om de specie nouă, capabil de crize de conștiință, de ordin cognitiv, nu moral“ - afirma Camil Petrescu (Addenda). Prima sa piesă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în Kominform. și, mai ales, Mao, a dobândit o autonomie și un prestigiu personal care constituie o amenințare potențială pentru hegemonia sovietică asupra sistemului. în 1949, sistemul se consolidează pe plan militar datorită exploziei primei bombe atomice sovietice și, în ciuda radicalizării ideologice legate de aplicarea doctrinei Jdanov, el își lărgește influența prin campanii de masă organizate în jurul temei „lupta pentru pace”. Aceasta permite ralierea atât a mediilor culturale* occidentale, cât și a unor largi sectoare ale opiniilor publice, mobilizate acum sub
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
America Latină* - Nicaragua, Salvador - și în Asia - doborârea unui Boeing sud-coreean de către avioane de vânătoare sovietice. Președintele Jimmy Carter decide sancțiuni contra URSS*, face apel la boicotarea Jocurilor Olimpice de la Moscova și anunță o nouă doctrină de apărare a Golfului Persic. Această radicalizare a Războiului Rece contribuie în parte la alegerea, în noiembrie, a lui Ronald Reagan. Pe plan regional, acest război accelerează destabilizarea începută prin revoluția iraniană din 1979 și contribuie la o puternică ascensiune a islamului radical inclusiv prin intermediul sprijinului militar
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
victimă epurărilor și sunt înlocuite cu cadrele care promovează politica primului „salt”. în noiembrie, Mao declară la Moscova că „vântul dinspre est e mai puternic decât cel dinspre vest” și, în primăvara 1958 sunt înființate primele comune populare. în curând, radicalizarea politică se întinde pe ansamblul câmpului economic și social. Celei de-a „doua sesiuni” a celui de-al VIII-lea Congres al PCC, convocată în mai 1958, îi este dat să audă o autocritică a lui Zhou Enlai, să înregistreze
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
PSOE) și cu federația sindicală a UGT, principalii susținători ai guvernului. Ca urmare a alegerilor din noiembrie 1933, CEDA (Confederația Spaniolă a Dreptelor Autonome), reprezentanta orientării contrarevoluționare a catolicismului politic, devine principalul grup parlamentar. în opoziția sa față de republică alimentează radicalizarea PSOE care, temându-se de o reeditare a succeselor lui Hitler în Germania și a lui Dollfuss în Austria, se angajează pe o linie revoluționară inspirându-se din modelul sovietic. Intrarea miniștrilor CEDA în guvern declanșează, în octombrie 1934, o
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1948 până în mai 1949. în 1949, configurația teritorială a blocurilor din Europa este stabilizată, fără ca acest lucru să aibă vreun efect liniștitor asupra conflictului. Disidența iugoslavă a lui Tito*, obținerea armei nucleare de către URSS, progresele maccarthysmului în SUA antrenează o radicalizare a Războiului Rece în Europa, între 1949 și 1953. Confruntarea nu este militară, dar blocurile se militarizează, deschizându-se mai ales calea reînarmării Germaniei Occidentale și constituirii unor complexe militare-industriale. Războiul ideologic se dezlănțuie și ocazionează o mobilizare fără precedent
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
stabilizării capitaliste” și a „avântului mișcării revoluționare”, care ar deschide o „a treia perioadă” marcată de confruntarea „clasă contra clasă”. Această linie duce la desemnarea social-democrației ca „social-fascistă” și face din ea dușmanul principal al comuniștilor. Din 1929 până în 1934, radicalizarea politicii IC corespunzând revoluției staliniste din interiorul URSS, duce la izolarea și la slăbirea generală a PC - în 1932, PCF obține cel mai scăzut scor electoral de până atunci. Consecințele cele mai grave se înregistrează în Germania, unde PC german
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ani în închisoare și paisprezece în exil în URSS de unde tocmai s-a întors; având ca obiectiv ultim democrația populară* și dispunând de o solidă bază în sindicate*, PCP joacă această carte a unei MFA orientate spre un regim socialist. Radicalizarea mișcării este favorizată de eșecul unor tentative contra-revoluționare. La 28 septembrie 1974, Spinola cheamă „majoritatea tăcută” să manifesteze împotriva revoluției. Comuniștii și celelalte forțe de stânga blochează accesele în capitală, iar Spinola este nevoit să demisioneze de la președinția republicii unde
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
contra-revoluționare. La 28 septembrie 1974, Spinola cheamă „majoritatea tăcută” să manifesteze împotriva revoluției. Comuniștii și celelalte forțe de stânga blochează accesele în capitală, iar Spinola este nevoit să demisioneze de la președinția republicii unde este înlocuit de generalul Gomes. Calea unei radicalizări comunizante rămâne deschisă. PCP inaugurează o serie de atacuri împotriva organizațiilor democratice și a partidelor de centru. Extrema stângă se bazează pe șeful guvernului, Vasco Gonșalves, și pe comandamentul trupelor de elită deținut de Carvalho. încă de la 22 februarie 1975
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din Italia, în categoria totalitarismelor. Chiar dacă fascismului, la începuturile lui, îi place să se definească drept o „mișcare” și se raportează nu atât la o doctrină compactă, cât la fragmente de ideologie destul de heteroclite, deținerea puterii accelerează un proces de radicalizare pe care istoricul Emilio Gentile îl definește drept „calea italiană către totalitarism”. Caracterul inedit al dominației totalitare Lucrarea clasică semnată de Hannah Arendt, Originile totalitarismului, cu precădere tomul al III-lea, „Sistemul totalitar”, constituie un punct de sprijin deosebit pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Internaționale fără a-și asuma însă o ruptură definitivă. Cîteva luni mai tîrziu, ei se întîlnesc din nou la Kienthal și pun bazele unei structuri de socialiști opozanți. Dacă majoritatea delegaților refuză să urmeze preferințele maximaliste ale lui Lenin, o radicalizare a pozițiilor lor este totuși perceptibilă, o radicalizare corespunzînd de altfel unei realități în fapt. Războiul nu s-a sfîrșit la capătul cîtorva luni, și încă și mai puțin a cîtorva săptămîni, așa cum mulți își închipuiau. Continuarea războiului naște numeroase
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
definitivă. Cîteva luni mai tîrziu, ei se întîlnesc din nou la Kienthal și pun bazele unei structuri de socialiști opozanți. Dacă majoritatea delegaților refuză să urmeze preferințele maximaliste ale lui Lenin, o radicalizare a pozițiilor lor este totuși perceptibilă, o radicalizare corespunzînd de altfel unei realități în fapt. Războiul nu s-a sfîrșit la capătul cîtorva luni, și încă și mai puțin a cîtorva săptămîni, așa cum mulți își închipuiau. Continuarea războiului naște numeroase tensiuni în cercurile socialiste. În Germania, în jur
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a partidului social-democrat și prizonierii de război maghiari de pe frontul rusesc, care aderaseră la revoluție și la partidul bolșevic. Liderul acestor exilați ruși, Béla Kun este figura de marcă a noului partid. Persistența agitației, popularitatea consiliilor muncitorești și ale soldaților, radicalizarea revendicărilor antrenează un respect rapid pentru tînărul PC și o evoluție către stînga a social-democraților. Aceste elemente, alături de atitudinea aliaților față de Ungaria, explică fuziunea partidului social-democrat și a partidului comunist la 21 martie 1919. Într-adevăr, la 20 martie 1919
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Germania cunoaște o situație haotică. Conducătorii politici ai mediilor economice cheamă la rezistență pasivă. Această acțiune determină o încetinire considerabilă a activității economice și provoacă o inflație galopantă. Înlănțuirea evenimentelor devine incontrolabilă și consecințele sociale catastrofale. Acest haos generează o radicalizare a stîngii și a dreptei politice. KPD nu ezită în acest moment să țină un discurs de rezistență "naționalist", o linie politică numită "Schlageter" după numele unui național-socialist german împușcat de către francezi. În fața comitetului executiv al IC, Karl Radek îl
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
situației economice și politice din Germania pentru a constata "stabilizarea provizorie a capitalismului". La alegerile din mai 1924, Partidul Comunist realizează un avans spectaculos trecînd de la 17 deputați la 62, pentru 95 ai SPD, dar el datorează aceasta în special radicalizării mișcării muncitorești din lunile precedente. La alegerile din decembrie 1924, înregistrează de altfel o scădere sensibilă pierzînd 17 locuri. În interiorul mișcării comuniste, conducerea de orientare ceva mai "de dreapta" Brandler-Thalheimer a fost înlăturată de către comitetul central în februarie 1924, ocazionînd
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
un război împotriva Uniunii Sovietice. Enunțată în 1927 și devenită lege pentru lumea comunistă la cea de a IX-a plenară a IC în februarie 1928, tactica clasă contra clasă vizează în mod deosebit Franța și Marea Britanie. În numele unei ipotetice radicalizări a maselor, cotitura la stînga asimilează social-democrația burgheziei, în curînd fascismului și va exclude de acum înainte orice alianță electorală. Frontul unic este dat uitării. Îndepărtînd astfel clasele mijlocii, IC le abandonează seducției fascismului, accentuată în curînd de criza care
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
văd pe Mussolini triumfînd, dar și prăbușirea socialiștilor. Forța sa militantă este consolidată: el trece de la 18.000 de aderenți în 1924 la 25.000 în 1925. El constituie astfel o forță intrinsecă, dar absolut neputincioasă în izolarea sa, față de radicalizarea fascistă din noiembrie 1926, care-l constrînge la ilegalitate. Antonio Gramsci, proaspăt ales în fruntea partidului, este întemnițat. Într-adevăr, la congresul de la Lyon, în ianuarie 1926, Gramsci a triumfat în mod definitiv asupra lui Bordiga cu sprijinul afirmat al
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
cheltuială ineficientă. Prin urmare, Iranul, și mai curând Curtea regală, a fost lipsită de un ajutor direct de cca 600 milioane de $ SUA și de multe alte avantaje materiale. Aceste evenimente petrecute pe planul relațiilor externe conjugate cu revigorarea și radicalizarea mișcării Frontului Național l-au determinat pe monarh să treacă la revizuirea majoră a politicii interne. În acest context, au decurs acțiunile de pregătire a negocierilor și semnării Acordului Comercial și de Plăți al României cu Iranul. 2) Datorită evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
că toate sistemele instituționalizate de cunoaștere despre natură trebuie tratate în mod echivalent, așa încât "științele naturii să nu posede niciun statut special în cadrul teoriei sociologice"162. Chiar dacă, în acest fel, subliniază ideea că și cunoașterea științifică este afectată de ideologie, "radicalizarea" discursului relativist kuhnian în contextul "programului forte" al sociologiei cunoașterii pare să lase însă în suspensie problema statutului pre-paradigmatic al științelor sociale. Din acest punct de vedere, preluarea viziunii lui Kuhn cu privire la paradigme și la incomensurabilitatea acestora în cadrul teoriei sociale
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
că, dacă teoria socială "(...) este într-adevăr multi-paradigmatică, atunci ne putem dispensa, finalmente, de constructul kuhnian și ne putem întoarce să ne referim la teorii ca teorii, fără a încerca să le dăm un statut grandios, numindu-le paradigme"164. Radicalizarea discursului relativist cu privire la domeniul științelor naturii și indicarea faptului că acesta nu este nici pe departe imun la ideologie nu este însă proprie exclusiv teoriei sociale. Dimpotrivă, depășindu-l pe Thomas Kuhn, alți filosofi ai științei au atacat "edificiul obiectiv
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de relațiile sociale și transformarea acestuia într-o "formă de experiență universal împărtășită"254. În mod evident, o astfel de teză este departe de cele susținute în Ideologie und Utopie, fiind susceptibil ca Mannheim să fi fost "sedus" de posibilitatea radicalizării principiilor societății democratice occidentale. Singura apropiere constă în prezervarea rolului utopiei ca element esențial al gândirii umane, care să împiedice ca omul "să devină nimic altceva decât un lucru". În subsidiar, prin atingerea idealului extatic, Mannheim pare să înțeleagă dispariția
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
relațiilor sociale, economice ori politice. 432 Jean-François Lyotard, Condiția postmodernă. Raport asupra cunoașterii, Editura Babel, București, 1993. 433 Anthony Giddens, Consecințele modernității, Editura Univers, București, 2000, unde autorul arată că "(...) nu am trecut dincolo de modernitate, ci trăim o fază a radicalizării ei" (p. 52) și că "încă nu trăim într-un univers social post-modern, dar putem vedea mai mult decât niște licăriri ale unor moduri de viață și forme ale organizării sociale care se îndepărtează de cele promovate de instituțiile moderne
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
parte a istoriei spiritualității creștine. Așadar, Stellan este interfața dintre autor și cititor, martor și senzor al acelui univers, Sunne, din cele mai prospere timpuri, autobiografic vorbind, și până la dispariția sau îmbătrânirea fostelor repere. Ceea ce nu înseamnă sfârșitul, ci, dimpotrivă, radicalizarea conștiinței critice a referentului, pe măsura nefericirii în căsnicie (căsătorit cu nepăsătoarea Anita, este îndrăgostit fără speranță de Isabelle). În schimb, rămâne la fel de entuziast în fața unor oameni-autori-valori naționale, pentru care un cult bine temperat, de unde și dorința lui de autodepășire
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nouă linie tehnologică de asamblare a unor substructuri” ale poeziei, cu „o producție în regim depresiv-convențional și înclinat spre gratuitate”, afirmă că poetul a fost, în cele din urmă, un sentimental, un maestru al liricii de atmosferă. Criticul semnalează și radicalizarea treptată a dramatismului, creșterea mizei existențiale, faptul că „reveria blazată” se desfășoară la un moment dat „pe liniile unui scenariu al extincției în care patetismul e imanent sugestivității” și, după o seamă de nuanțări hermeneutice, conchide că „poemele lui Virgil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]