649 matches
-
vrut de fapt să spună... Apoi se aude sunet de copite, și reveria mea ia sfârșit brusc. Mă întorc și văd trăsura lui Suze apropiindu-se pe drum, ca dintr-o poveste. Vălul îi flutură în vânt, și ea zâmbește radioasă spre câteva persoane care s-au oprit să privească, și n-am văzut-o niciodată atât de frumoasă. Sinceră să fiu, n-aveam nici cea mai mică intenție să plâng. De fapt, chiar mă și gândisem și cum să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zâmbesc - însă ea se mulțumește să ofteze și mai tare. Mă întorc exact când Suze și Tarquin îngenunchează, iar vicarul declamă sever: „Cei pe care Domnul i-a unit, nimeni să nu-i despartă“. O privesc pe Suze uitându-se radioasă la Tarquin. E topită de dragul lui. E a lui acum. Și, spre uimirea mea, mă simt brusc golită pe dinăuntru. Suze s-a măritat. Totul s-a schimbat. Am plecat la New York în urmă cu un an și am savurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
adaugă. — Da. Mă uit la el atentă, întrebându-mă cum să fac ca să aduc cumva conversația în punctul unde rămăsesem înainte de slujbă. Însă Luke se uită la Suze și Tarquin, care acum sunt fotografiați sub un stejar. Suze arată absolut radioasă, dar Tarquin pare că aici sau în fața plutonului de execuție e cam același lucru pentru el. — E un tip foarte de treabă, zice Luke, arătând spre Tarquin. Un pic cam ciudat, dar drăguț. — Da. Este. Luke... Vreți un pahar cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-mi și mie paharul, te rog... Mă grăbesc prin mulțime și mă alătur lui Suze și lui Tarquin. Și, destul de ciudat, acum că toți oamenii ăștia se uită la mine, nu-mi mai e deloc frig. Zâmbesc cu cel mai radios zâmbet de care sunt în stare, îmi țin florile cât pot de frumos, o iau pe Suze de braț în clipa în care fotograful îmi spune să fac asta și, între cadre, le fac cu mâna lui mami și lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dosarul și începe să răsfoiască diverse fotografii laminate cu femei care arată de parcă ar fi fost machiate în anii ’70. — Uite, stilul ăsta se cheamă Regina balului, e pentru o fată mai tânără, zice agitată. Uite, aici avem Mireasa Primăvară Radioasă, cu rimel rezistent la apă... Sau, uite, Cleopatra, poate vrei ceva mai expresiv! — Super! zic cu voce abia auzită. Poate ne uităm pe ele atunci, mai aproape... Să creadă Janice c-o s-o las să se apropie măcar la vreun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a reușit să ajungă! Putem să ne așezăm și să bem liniștiți câte o ceașcă de ceai! Slavă Cerului că... — Becky? Mă răsucesc pe călcâie... și-mi stă inima. Uite-i, pe o canapea din colț. Luke are expresia aia radioasă pe care o are ori de câte ori o vede pe maică-sa, iar Elinor stă pe marginea canapelei, îmbrăcată cu un taior în carouri, garnisit cu blană. Are părul țeapăn, ca un coif, dat cu fixativ, iar picioarele, evidențiate de dresul deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ei, toate prețurile din magazin sunt superexagerate și că, dacă n-ar avea slujba asta, s-ar îmbrăca numai de la K-mart. Dar ce văd? zice, dându-și haina jos și scuturându-și părul negru și ondulat. — M-am logodit! zic radioasă. — Te-ai logodit! Vine la mine și-mi examinează atent inelul, cu ochi negri inteligenți. Ei, sper să fii foarte fericită. Sunt sigură că o să fii. Și că soțul tău va avea destulă minte în cap ca să nu sară pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în trei pahare înalte cu picior. Poate nu e o idee rea să am un ajutor. Deși cum naiba o să se poată coordona ea cu mami nu știu... — Becky, am să devin cea mai bună prietenă a ta, zice Robyn, radioasă. În ziua nunții, am să te cunosc mai bine decât cea mai bună prietenă a ta. Lumea zice că folosesc metode neortodoxe. Dar când văd rezultatele... — Robyn nu are egal în orașul ăsta, zice Elinor, luând o înghițitură de șampanie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în agendă. Iar recepția, în Ballroom. Foarte frumos. Și câți invitați vor fi? Hei, stați așa! zic, punându-i o mână pe agendă. Despre ce vorbiți aici? — Despre nunta ta, spune Elinor. Cu fiul meu. — La Hotelul Plaza, zice Robyn radioasă. Cred că n-are nici un rost să-ți spun cât ești de norocoasă, să fie liber la data la care vrei tu! Din fericire, un client al meu a anulat, așa că am putut să vă strecor, altfel... Nu mă mărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îmi spune amabil, în timp ce urcăm cu liftul. Apoi, în ziua respectivă, îți poți aduce proprii stiliști și make-up artists. Dar sunt sigur că te-ai gândit deja la asta. — Îhm... păi... Gândul îmi zboară instantaneu la Janice și Mireasa Primăvară Radioasă. Oarecum. — Invitaților le vor fi oferite cocktailuri în timp ce trec pe coridor, explică Robyn. Și iată și Salonul baroc, unde vor fi servite aperitivele, înainte de a intra în Grand Ballroom. Bănuiesc că încă n-ați apucat să vă gândiți la aperitive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
al coloanei. Cred că n-au înțeles bine. N-avem cum să ne mutăm aici. Nici nu se pune problema. Rătăcesc fără țintă încă vreo câteva minute, îmi găsesc un pahar de șampanie și încerc să-mi păstrez un zâmbet radios pe față. Dar, oricât de tare încerc, zâmbetul mi se crispează. Nu așa mi-am închipuit că o să fie petrecerea mea de logodnă. Întâi și-ntâi, mă trezesc că nu-mi dau drumul înăuntru. Pe urmă nu cunosc pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să-ți răspund întâi ție, îi spune tipului. — Mă interesează chirurgia cerebrovasculară, spune el. Mă întrebam ce tehnologie folosiți pentru tratamentul anevrismelor intercraniene? — A, da! Ei, în domeniul ăsta au avut loc niște descoperiri extraordinare. Doctorița se uită în jur radioasă. Poate că unii dintre voi au auzit deja despre procedeul Guglielmi de embolizare a anevrismelor cu ajutorul unui tub detașabil? Câțiva dintre cei prezenți încuviințează din cap, și văd că alții își iau notițe. — Ei bine, în California s-au efectuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fie „casual“. Și ideea ei de casual e să-și tragă pe ea o pereche de pantaloni de trening și un tricou Hanes. — Arăți ca naiba, zice în clipa în care intră. Ce-ai pățit? Nimic! Zâmbesc cât pot de radios. Sunt doar puțin preocupată de niște chestii. — Te-ai certat cu maică-ta? Ridic imediat capul. — Nu, zic precaută. De ce mă întrebi asta? — E de la sine înțeles, spune Laurel. Toate miresele se ceartă cu mamele lor. Dacă nu despre ceremonie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rog. Dacă ții tu neapărat, spune Randall în cele din urmă, ridicând din umeri. Se uită la ceas. Trebuie să plec. Îmi pare bine că te-am văzut, Becky. — Te duc până la lift, zice Danny și îmi aruncă o privire radioasă. Când ies din raion, simt că mă cuprinde un val de ușurare. Dumnezeule, a fost cât p-aci. Nu-mi vine să cred c-am scăpat așa ușor. — Hei! aud deodată o voce din spatele meu. Ia uite la astea! Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
salopetă vopsește balustradele; pe palier sunt încă doi, pe o scară, care fixează un candelabru. Peste tot, numai miros de vopsea și de nou. Și de bani cheltuiți. Ați aranjat toată casa, zic cu glas stins. Pentru nuntă! spune mami, radioasă. — Mi-ai zis... Înghit în sec. Ai zis că n-ați făcut mare lucru. — Am vrut să fie surpriză! — Ei, ce părere ai, Becky? zice tati, arătând în jur. Îți place? E pe gustul tău? Are un ton glumeț, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o fată cu mii de agrafe colorate, care trebuie să fie Kirsten. — Becky! spune Robyn. Intră! Termin imediat! Jennifer, draga mea, cred că ar trebui să mergem pe satin imprimat. Da? OK. La revedere. Pune jos receptorul și mă privește radioasă. Becky, scumpa mea! Ce faci? Cum a fost în Anglia? — Bine, mulțumesc de întrebare. Robyn... — Tocmai vin de la un prânz de mulțumire pe care mi l-a oferit doamna Herman Winkler la Carlton. Ce nuntă de vis! Mirele i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
foarte bună, zic repede. E normal să te protejezi. — Firește, putea foarte bine să-l semneze Elinor - dar am căzut de acord cu ea că așa e mult mai bine... Își protejează și ea investiția! Robyn îmi aruncă o privire radioasă. E un aranjament foarte cinstit. — Și foarte inteligent! Scot un hohot strident și iau o gură de șampanie. Ce mă fac? Trebuie să existe o ieșire din situația asta. trebuie să existe. Nu se poate ca unii oameni să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
putea să... reprogramăm restul întâlnirii? — Înțeleg. Mă bate ușor pe umăr. Te las în pace. — Apropo, arunc în treacăt, când ajungem la ușa de la intrare. Tocmai mă întrebam... În legătură cu clauza aia de penalizare din contractul tău. — Da! Robyn mă privește radioasă. — Așa, de curiozitate. Încep să râd. Ai colectat-o vreodată? — Ei, de câteva ori? zice Robyn. Se oprește, pierdută în reverie. O fătucă prostovană a încercat o dată să fugă în Polonia... dar, până la urmă, tot am prins-o... Pa, Becky
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dacă serviciul de masă pe care dorește să-l cumpere să fie bordat cu aur sau cu platină. Cât timp mă aflu aici, sunt în siguranță. — Becky? Tu ești? Simt că mă ia cu tahicardie și mă întorc. În fața mea, radioasă, se află Eileen Morgan. Ea este cea care mi-a făcut turul de onoare al etajului când m-am înregistrat aici. Este o tipă în vârstă cu părul prins într-un coc elegant, și-mi amintește de profesoara de balet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în fața Christinei, nu prea contam pe faptul că voi purta această rochie. Ca să spun adevărul adevărat, am făcut probe peste probe la rochia Vera Wang până acum o săptămână. Însă, într-o noapte, Danny mi-a bătut la ușă, extrem de radios. M-a târât până sus, la el în apartament, m-a tras după el pe hol și a deschis larg ușa de la camera lui. Și am rămas mută de uimire. De la distanță pare o rochie albă de mireasă în stil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o s-o găsești, spun și o îmbrățișez. Sunt absolut sigură de asta. — Scuzați-mă, domnișoară, spune fotograful. Dacă-mi permiteți, aș dori să fotografiez mirele și mireasa... Erin îmi dă florile și se retrage repede, iar eu adopt cea mai radioasă expresie de proaspătă căsătorită. — Dar Becky, spune Luke. Gary spune... — Ia verigheta de la Gary, zic fără să-mi mișc capul. Spune-i că te simți cam aiurea că s-a ratat momentul și că o s-o facem mai târziu. Câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu-i faci nimic, spun și-i zâmbesc lui Danny, care e de-a dreptul îngrozit. Las-o așa cum e. La ora trei fără zece sunt gata. Am pe mine rochia ca un cârnat. Pe față am machiajul Mireasa Primăvară Radioasă, ușor atenuat cu un șervețel puțin umezit cu apă. În păr am o coroniță de garoafe roz aprins și lăcrămioare, pe care mi-a comandat-o mami odată cu buchetul. Singurul lucru cât de cât rafinat pe care îl am pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
albastru-argintie și Ernie e în brațele ei, într-un costum asortat. Trag cu ochiul în biserică și văd acolo chipurile tuturor celor din familia mea, ale tuturor prietenilor, ale tuturor prietenilor și cunoscuților lui Luke. Toți stau unul lângă altul, radioși, fericiți și plini de nerăbdare. Orga începe să cânte și simt că mă ia cu nervi de la stomac. Se întâmplă, în fine se întâmplă. Mă mărit. De-adevăratelea. Apoi începe Marșul nupțial și tati mă strânge ușor de braț și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
arTa CreșTină: imaginea și iCoana 52 În ultimul sfert al secolului al XV‑lea, începe activitatea artistică a lui Di‑ onisi. În acea epocă, culoarea era modul principal de a exprima emoțiile spi‑ rituale care creau emoții plăcute, vesele și radioase, chiar sonore. În alb se vedea luminozitatea, în negru renunțarea, pocăința, în roșu focul, în galben aurul, în verde tinerețea. Fondul icoanei era fie de aur strălucitor, fie galben imitând aurul. Artiștii urmăreau culoarea dominantă, iar celelalte culori dă‑ deau
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
lumea lui Caragiale este "actuală" sub impulsul identificator, în hazul de necaz al sincerității cu sine a românului. Așadar, ...viceversa, cum ar veni. "Caragialești" se trezesc situațiile de viață, verbiajul, vidul gîndirii, impostura demagogică, fatalitatea, viceversa, amorul fără glorie, angel radios, propensiunea belicoasă... lesne reversibilă (firește că în:) opusul ei. "Republicanii" de la Ploiești și de aiurea, "boborul", rromânii verzi, revoluția, reacțiunea, dar și Piața Independenții ca etern reper al schimbării de umoare, al concilierii contrariilor au devenit, vai, emblemele liber consimțite
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]