543 matches
-
s-o caute pe Hélène. Din păcate Contele de Toulouse pătrunde victorios împreună cu soldații săi și îl găsește acolo pe Gaston pe care îl arestează pentru vină de tentativa de asasinat, iar pe Hélène o îndepărtează cu forța (Non, votre rage,). Tabloul 2. Piața din Ramla. Cruciații se adună și împreună cu Contele și Legatul Papal îl condamnă pe Gaston la moarte (Oh mes amis, mes frères d’armes). După aceea îi distrug rând pe rând coiful, scutul și sabia de cavaler
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
În ocean de flăcări gândirea mea se scaldă Și sufletu-mi se-mbată d-o primăvară caldă Și-un cântec trece aspru prin visele-mi de jar Cum vântul trece-n freamăt prin codrii de stejar... Să cânt cum leul rage?... Să cînt!.. Zdrobita liră! {EminescuOpVIII 264} Din coardele-n rugină odat-ncă respiră Un cântec de-o sublimă, senină disperare Precum scapără raze întunecata mare O dată încă-n viață să mă-nec în lumină, Să caut armonia a sferelor senină În
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Tonul vindicativ poate avea grandoare sau cel puțin legitimitate, chiar la o vindictă personală, dacă aceasta nu e joasă și dacă talentul e înalt. Altfel, nu e decât „tribulație”. Un tip în genul lui Coriolan Drăgănescu nu poate decât să ragă și să amenințe. Asta nu e pamflet și nici, bineînțeles, polemică. 5. Mijloacele „ideale”? Competența, consecvența, logica, precizia. Bineînțeles, talentul și cultura. Cine se angajează în polemică trebuie să știe la ce se expune. Impostura se menține greu de tot
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o făcut, C-o luat frunza din fagi Și-o despărțit pe cei dragi. M-o despărțit și pe mine Cu care am trăit mai bine...” La un bărbat „Zbiară oile-n perdele Și casa-i plină de jele. Și rag vacile-n ocol, Casa e plină de dor. Mândră cas-ai mai avut Și-aceea nu ți-a plăcut De când mi te-ai bolnăvit La stoleriu ai poruncit Să despice brad în două Și să-ți facă alta nouă. Far
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lovitură; pe urmă Gemini sau Gemenii - care înseamnă Virtutea și Viciul; încercăm să dobîndim Virtutea, cînd, vai! se arată zodia Cancerului sau a Racului, care ne trage înapoi; și iată-l, pornind pe lîngă Virtute, pe Leu, un leu care rage, mușcă sălbatic de cîteva ori, apoi ne dă cîteva bobîrnace grele cu laba lui; scăpăm și de el și o salutăm pe Virgo, Fecioara adică! E prima noastră iubire; ne însurăm cu ea, închipuindu-ne c-o să trăim fericiți în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bătrînă din Copenhaga m-a învățat, acu’ patruzeci de ani. în care zodie o să fie atunci soarele, ia să vedem? în zodia potcoavei, da, fiindcă-i drept în fața banului de aur. Dar ce-i potcoava? E leul, da, leul care rage și sfîșie. O, corabie bătrînă, bătrînul meu cap tremură cînd mă gîndesc la tine! Iată acum o altă tălmăcire, a aceluiași text. Tot soiul de oameni, într-o singură lume... Ia să ne-ascundem! Uite-l pe Queequeg - seamănă el
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
precum haosul și anarhia. Vladimir Tismăneanu: Contrapartea esențială și Îngrijorătoare o constituie cinismul. La Începutul anilor ’90, profesorul Ken Jowitt vorbea despre apariția „mișcărilor furioase”. Există exemplul a ceea ce s-a Întâmplat În Bolivia la căderea guvernului: o movement of rage. Aceasta era sintagma folosită, „mișcări de furie”; o combinație Între elitele incompetente și o gloată furibundă reprezintă un pericol major pentru noile democrații. Pe la mijlocul anilor ’90 s-a dovedit că aceste mișcări nu s-au produs. Ele au avut loc
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
leu legătura. Spân, un omușor ședea cu mutra parcă dată cu cocă, fără urmă de sprânceană, cu craniul gol ca un călcâi, moale și alb. Ochii lăptoși, albaștri, chipul cu pete, aveau o expresie resemnată. O școrlă de vită albă răgea după vițel. Acesta tremura pe picioarele moi, împins de la spate de gospodarul care îl luă, la urmă, în brațe și-l aduse lângă mă-sa. Cu coada ca un fus, răpănoasă, un cotei cu bube cățălite pe spinare se strecura
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
adesea. Afrodita l-a făcut o dată dispărut pe Paris, salvându-l de la o moarte sigură În mâinile lui Menelau. L-a Învelit pe Aeneas Într-o haină ca să-l scoată de pe câmpul de luptă. În mod asemănător, când avioanele turcești răgeau peste mare, și ele erau ascunse. În acea noapte personalul militar cipriot a raportat o defecțiune misterioasă În funcționarea ecranelor radar. Ecranele s-au umplut cu mii de puncte luminoase, albe: un nor electromagnetic. Invizibile Înăuntrul acestuia, avioanele turcești au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aruncă durerea-i înspumată Gemîndul uragan. De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere, De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu, Să fac să rump-o lume ce sfîșie-n tăcere Sdrobit sufletul meu. Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă, Un ocean se-mbată pe-al vânturilor joc, Și norii-și spun în tunet durerea lor mugindă, Gândirile de foc. Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere, Eu singur n-am cui spune nebunul meu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și lipicioasă, umplând golul unde altădată se afla Încrederea-n sine, și asta Îi făcea greață. Era Încă acolo, cu el, chiar și acum. Totul a Început cu o noapte Înainte, când se trezise din somn și auzise leul care răgea undeva În partea de sus a râului. Era un sunet jos care se termina În niște mârâieli ce semănau cu o tuse. Părea că se află chiar acolo, lângă cort și când Francis Macomber s-a trezit și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Trebuie să-l omor, fir-ar să fie, spuse Macomber chinuit. — Păi de asta suntem aici, nu? — Da, doar că-s cam nervos. Mă stresează răgetul ăsta. — Păi atunci, cum a zis și Wilson, omoară-l și n-o să mai ragă. — Bine, dragă. Sună ușor, nu? — Doar nu ți-o fi frică. Sigur că nu. Dar mă enervează că l-am auzit urlând toată noaptea. — O să-l ucizi ca un maestru. Sunt sigură de asta. Abia aștept să te văd. — Termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și același. Villalta devenea una cu taurul și pe urmă se termina totul. Villalta rămânea drept, În picioare, și mânerul roșu al spadei se legăna greoi Între umerii taurului. Villalta stătea cu mâna ridicată pentru a saluta mulțimea și taurul răgea, cu sângele scurgându-i-se din gură, privindu-l fix pe Villalta În timp ce picioarele i se prăbușeau. O excursie pe schiuri Funicularul se mai strofocă o dată și apoi se opri. Nu mai putea merge, zăpada se așezase pe șine Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
privească spre luminiș, rămase încremenit. Alți doi bagauzi zăceau în iarbă, străpunși de săgețile lui Khaba, iar Odolgan, strigând și râzând, se năpustea cu securea însângerată către un al treilea, deja înmărmurit; iar Kayuk se străduia să țină catârul, ce răgea zvârlind din copite. Bagauzii care rămăseseră în viață se retrăseseră în grup la marginea luminișului; de acolo, incapabili să mai reacționeze, aruncau priviri îngrozite spre Balamber; acesta, în șaua calului, îl ținea zdravăn pe comandantul lor de păr, obligându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el să ajungă la colțul de dinainte, păstrându-și tot timpul avansul în fața lui și strigând: — Data viitoare, frățioare. Poate data viitoare. A fugit după ea până în spatele casei și apoi s-a întors în locul unde măgarul său stătea și răgea - dar Prepelicarul nu era nicăieri. Măgarul răgea pentru că Puștiul De-Două-Ori, Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul, era pe cale să-l sodomizeze și până și un măgar docil își are limitele lui. Chinuindu-se să-și stăpânească furia și greața, Vultur-în-Zbor l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
păstrându-și tot timpul avansul în fața lui și strigând: — Data viitoare, frățioare. Poate data viitoare. A fugit după ea până în spatele casei și apoi s-a întors în locul unde măgarul său stătea și răgea - dar Prepelicarul nu era nicăieri. Măgarul răgea pentru că Puștiul De-Două-Ori, Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul, era pe cale să-l sodomizeze și până și un măgar docil își are limitele lui. Chinuindu-se să-și stăpânească furia și greața, Vultur-în-Zbor l-a întrebat: — Ai văzut-o? — Pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vânătorul, era pe cale să-l sodomizeze și până și un măgar docil își are limitele lui. Chinuindu-se să-și stăpânească furia și greața, Vultur-în-Zbor l-a întrebat: — Ai văzut-o? — Pe cine? a întrebat Vânătorul, dornic de vorbă. Măgarul răgea tot mai tare. O femeie a ieșit pe una din ferestrele Casei. — Plecați de-acolo! a strigat ea. Huliganilor! — Pe toți sfinții, oprește-te! a țipat Vultur-în-Zbor, îmbrâncindu-l pe Vânător la o parte de lângă măgarul priponit. — Bine, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
său și de doctrina sa. După întâlnirea cu negrul din Surinam și confruntarea cu teribila realitate a sclavajului, Candid concluzionează că sistemul filosofic optimist este nu numai o iluzie, dar este ridicol, odios și absurd: “[L’optimisme] c’est la rage de soutenir que tout est bien quand on est mal.” În afara criticii dogmelor (mai ales dogma filosofică a lui Leibnitz), Voltaire denunța răul datorat nebuniei umane. Printre acestea , războiul - “cette boucherie héroique”(măcel eroic) - este luat peste picior. Oamenii fac
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de formidabilă a fost, apoi, lovitura pe care paladinul i-a dat-o la rândul său, încât nu numai scutul, dar și întreaga armură de pe trupul lui Agrican a fost prefăcută în bucăți, rupându-i și trei coaste pe deasupra. Tătarul răgând ca un leu, a ridicat paloșul cu furie crescândă, repezind în coiful paladinului o lovitură așa cum acestuia nicicând nu-i fusese dat să mai primească din mâna unui muritor. Pentru o clipă i-a luat simțurile. Vederea i s-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să rostească o rugăciune, că nababul este deasupra ei. În noaptea asta știe că va fi fantastic. De prima mână. Ierburile îl fac să se exprime vocal. Nu prin cuvinte. Să urle pur și simplu. Descoperă că simte nevoia să ragă, răgete scoase din adâncul plămânilor, care-i umflă maxilarele și-i fac pieptul să răsune. Nu este normal. Cu toate astea, funcționează. Cu adevărat! Cu adevărat! Chiar funcționează! Apoi urmează un urlet final, un orgasm regal și fiecare picătură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu ghizdele din stejar și o teucă de bă ut apă, numai ce văd vacile mele culcate lângă dânsa. Nu m‐ am apropiat bine de ele și când m‐au zărit s‐au ridicat în picioare și au început să ragă la mine, ca și cum s‐ ar fi bucurat de regăsire. Doar le știam și mă știau de mici vițele. Mă îndrăgeau și ară tau așa ca și cum și‐ar fi cerut iertare de necazul ce mi l‐au pricinuit. Numai că nu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
se opri alături. Nu putem stăvili valul de-aici, stăpâne. Dacă muriți în acest loc, va fi zadarnic. De ce nu vă întoarceți la Kitanosho, ca să vă gândiți la un plan pentru o altă încercare? Katsuie scutură din cap, cotinuând să ragă, dar oamenii din jurul lui se grăbiră să-l urce cu forța în șa. Situația era disperată. Dintr-o dată, căpitanul pajilor, Menju Shosuke, un om care nu se distinsese niciodată în luptă, alergă înainte și se prosternă în fața calului lui Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
negative, ce le fac să fie odioase oricărui cititor și tocmai de aceea mai ușor de combătut. Căpușa „sugea, măre, sugea.../ Până s-a trezit păstorul/ De și-a apărat cioporul...” Un bou ca toți boii: „Din copilărie începând să rag/ Eu încerc tăria fiecărui prag/ ...Și boul cuvântă în graiu-i șoldit/ Și bat din copite plătiții să bată”. Vorbi măgarul: „De când mă știu am tot zbierat/ Pân’ ce-am ajuns măgar de stat”. Astă-vară: „A venit marele bou/ Le-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
deduc: nici rusește... Dar vorba lui Sapșa: ce contează? Așa, ne-știutor, era perfect În uniforma NKVD! Știa un cuvânt rusesc: «Davai!»; și știa al dracului de bine să-mi bage pușcoacea În coaste, În burtă, În ceafă și să ragă, să mugească mai degrabă: necheze pe limba lui. La un moment dat, Îi zic lui Sapșa - făcuse, În mijlocul casei, un morman de cărți, Îmi cerea saci: «Ce vă mai osteniți cu căratul până la Orhei - le ard eu, aici!» «Le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mine, da. Fiindcă eram... basarabean! Ca și cum noi, Basarabenii, i-am fi cedat, dat, dăruit Rușilor pe ei, pe Regățeni, cu tot cu Regatul lor! Domnule! Atunci mi-am zis că prostia omenească n-are granițe, că nu contează limba În care prostul rage, Înjură - ba chiar prostia Românului e mai... - Te ascult, zic. Deci, prostia Românului e... - ...Spre deosebire de a Rusului - care-i... precum țara: nesfârșită; cât vezi cu ochii; jumătate de glob pământesc... Spre deosebire de prostia Neamțului: În colțuri, cubică, bine gospodărită, ai crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]