416 matches
-
a doua - numai să nu vă luați și mobila... Și tata: - Dă-i drumul, părinte, să nu ți se ude potcapul - și las’, că v-ajungem din urmă, doar să ne luăm și mobila... -, iar mamei: Mergem, mergem, numai o raită să mai dau primprejurul casei și mă duc să caut un om cu chirie... Numai o raită și mă duc după un cărăuș... Numai una și plecăm... Stau În calidorul casei din Mana. Și văd: Îl văd pe tata cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ți se ude potcapul - și las’, că v-ajungem din urmă, doar să ne luăm și mobila... -, iar mamei: Mergem, mergem, numai o raită să mai dau primprejurul casei și mă duc să caut un om cu chirie... Numai o raită și mă duc după un cărăuș... Numai una și plecăm... Stau În calidorul casei din Mana. Și văd: Îl văd pe tata cum dă Încă-numai-o-raită și Încă-numai; O văd pe mama cum scoate din casă În curte valize, baloturi, pachete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lui de Întâmpinare, cu pălăria stăpânită pe creștet, când mama a și urcat balotul, valiza, apoi, după ce-i spune că asta-i treabă de bărbat, se ia după celălalt bărbat: tata. Tata, de-acum poate să-și dea În voie raitele; nu mai plecăm. Ba nu, altfel: am plecat și ne-am Întors; ba nu: am fost Întorși de soldați străini, vorbind străinește. Stau În calidor. Îi aud pe cei doi bărbați sporovăind, apoi gâl-gâl-gâind dintr-o butelcă. Le aud glasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de triere; de acolo ajung la Belomorkanal; de acolo la Uhta; după aceea - războiul Începuse demultișor, dar noi am aflat mult mai târziu - la Arhanghelsk, la descărcat vapoare englezești: lăzi cu ceva greu, de bună seamă, armament... După aceea, o raită prin taiga, la tăiat pădure... Numai că istoria, fata-ceea nu m-a uitat... Într-o zi Îl trimite pe alt Sapșa care mă anunță că am fost amnistiat de restul condamnării și mi se acordă cinste-de-onoare de a fi Înrolat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
corect: renaștere - ci naștere continuă, meree. Așadar, mă mereu Întorc. Cu totul. Mă mut - În timp, În spațiu În copilărie (fericită - niciodată nu voi Îndestul pleonastiza); În Basarabia mea cea rainică. Mă Întorc În calidor, zăbovesc prin curte, dau târcoale, raite, ocoluri, precum tata, În clipe de sfârtecătoare cumpănă - casei. Nu-mi vine să re-plec. Nu-mi vine deloc (nicicacum, ca să mă exprim adamic...). Ceea ce se lasă, așa cum am lăsat eu, Mana mea, la vârsta de opt ani și jumătate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
șoi de lapte, ciupit, din mers, prin porumbiștile străbătute. Și, bine-nțeles, șâpu’ - În fapt, o butelcă de-un litru - cu vin: jinișoru’. Dar pe acesta nu-l scotea - Încă... Mă lasă pe mine să păzesc focul și dă o raită primprejur. Nici nu apucă jăraticul să se facă bine, că se Întoarce cu pălăria plină de ciuperci și cu un snopușor de pur - ceapă sălbatică. Coacem cartofii, porumbul, ciupercile. Mâncăm cum se Întâmplă să se coacă ceva - păp’șoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
găsit cuvintele potrivite și am renunțat. Nu stabilisem o întâlnire, ci am dat peste Naoko întâmplător în trenul de pe linia Ch¿½. Ea ieșise din casă cu intenția de a vedea, singură, un film, iar eu eram decis să dau o raită prin librăriile din Kanda. Nici unul dintre noi nu avea vreo treabă urgentă, așa că atunci când Naoko a zis să coborâm din tren, am coborât, și asta se întâmpla chiar la stația Yotsuya. Când am rămas numai noi doi, am constatat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spusese că-l luase acasă pentru a termina o lucrare. De ce atâta bătaie de cap? Nu putea scrie la birou? Mă simțeam fără patrie. Lia și copilul urmau să se Întoarcă abia săptămâna următoare. Cu o seară Înainte dădusem o raită pe la Pilade, dar nu găsisem pe nimeni. Fui deșteptat de telefon. Era Belbo, cu o voce alterată, ca de departe. „Alo? De unde sunați? Vă dădusem dispărut În Libia, În 1911...” „Nu glumi, Casaubon, e ceva serios. Sunt la Paris.” „ La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-l altoia cu pliciul, sub pretextul unei muște obraznice. Într-o zi mai senină, când soarele bătea prin jaluzelele vechi, iar copiii țipau și se băteau cu zăpadă sub geamul de la parter, l-am convins pe bolnav să dea o raită în jurul mesei din sufragerie. Omul din care nu mai rămăseseră decât barba albă și oasele se îmbărbătă. Se lăsă ridicat în capul oaselor. L-am luat de subțiori și, sprijiniți în cârja lăcuită, ne-am lansat în nebuneasca aventură. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
avem prejudecăți, desigur, după cum nu suntem nici nihiliști. Rectific. Suntem ortodocși, nici vorbă, dar nu suntem foarte evlavioși, nu ținem rânduielile, nu ne numărăm printre ceea ce s-ar putea numi creștini practicanți. Doar Adrianus, dacă mai dă și el o raită, când și când, pe la sărbători și praznice, după prescuri și untdelemn din candelă, ca omul, la cantină, după ciugulit. Bine, bine, situația asta deplorabilă se va schimba radical, curând, fără-nconjur, la câte păcate ne-am adunat... Așa suntem noi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și un șopron încuiat, care fusese transformat în garaj pentru automobilul coniței Nadina, când venea la țară. Dar se vedea că omul are alte treburi, ca și ceilalți de la conac. Se chibzui c-ar fi mai înțelept să dea o raită prin sat în loc să stea aici de prisos. Se răzgândi deocamdată. Poate că ar fi nedelicat față de amfitrioni. La masă, însuși Grigore îl îndemnă să se considere absolut liber pe mișcări, scuzîndu-se că azi e ocupat până peste cap cu balamucurile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Tatăl lui Titu, ca să-și înalțe odrasla, dăduse preotului ideea să-l caute la Drapelul, unde-i va găsi neapărat și mai repede ca acasă. Tânărul Herdelea prezentă pe Belciug secretarului de redacție și apoi ieșiră împreună să dea o raită prin centru și mai ales să poată vorbi în tihnă. Preotul trebui să-i povestească toate întîmplările mari și mici de prin Amaradia și în special despre nunta Ghighiței, despre care i-a scris mamă-sa ceva, dar nu atât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
belea, că numai astea ne mai lipseau! Adineaori, când răsărea soarele, Dumitru s-a dus de a sculat pe șoferul cucoanei, cum se înțelesese. A stat până ce a ieșit afară neamțul din odăița lui, apoi a plecat să dea o raită pe la hambare, ca în toate diminețile. Când s-a întors a găsit pe Rudolf în poartă, prăvălit la pământ, plin de sânge, cu capul spart. Se vede că ieșise până în uliță, să se uite mai bine la focul cel mare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
căută ciorapii, bălăbănind cu mâna lângă canapea și șoșăind din buzele uscate, parcă ar fi vorbit cu cineva: ― Trebuie să plec... Unde să plec?... Doamne, Doamne, unde să plec? 3 Platamonu, ieșind azi-noapte, ca în toate nopțile, să dea o raită prin curte, a văzut lumina focului spre răsărit. Și-a zis că trebuie să fie în Teleorman, la granița județului, sau poate la Izvoru. În orice caz era semn că răzmerița se apropie și mâine-poimâine va izbucni și pe aici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de fotbal cu nasturi. Dar ele nu mai erau puncte centrale de interes, în acele momente, Mendebilul îl căuta pe băiețelul infirm și aveau lungi discuții împreună. Acum vreo cinci-șase luni, prin februarie, fiind în ziua metodică, am dat o raită prin oraș. Tocmai ieșisem de la librăria Sadoveanu și treceam pe lângă Ciclop, când m-a fulgerat brusc în stomac o flacără violetă, o emoție nostalgică, insuportabilă. Privisem în treacăt mica vitrină cu brichete de toate felurile și trese militare de plastic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ăsta îl am și eu de când am fost în REM. Mergând la tanti Aura o dată la două-trei luni, cunoscusem câteva fetițe de-o vârstă cu mine de pe strada aceea. Când auzeau că am venit (avea grijă Marcelino să dea o raită prin curțile lor și să le spună), apăreau la poartă, câte două-trei, iar eu fugeam repede să le-o deschid, își aduceau și păpușile cu leagăne cu tot, cu plăpumioarele de satin, trusele medicale de jucărie, stetoscop și seringă de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
astă dată fără acea nuanță oblăduitoare ci mai degrabă cu adresă către o rudă de-acum aproape matură, care își mai permite din când în când și, desigur, nu era nimic de condamnat în asta să mai dea câte o raită, cu picioarele goale, prin împrejurimile orașului. Dar cea care avea preocupări mai serioase în privința memoriei familiei și ținea socoteala rubedeniilor răposate și în viață fiecare ce-a fost sau ce este, cu ce s-a ocupat și ce-a mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
praf fermecat, ca aceștia, vor, nu vor, să adoarmă. - Așa de bine a fost azi noapte! Te rog Moș Ene să presari din nou niște praf de dormit în fața ușii noastre! (se ruga mama în gând). Moș Ene dădu o raită pe Pământ. - Să vedem acum ce este în camera aceasta. Și știți în care cameră a nimerit? Da, da, în camera lui Ingrid! - Ce îngeraș frumos! Oare a adormit? Am în buzunar un pumn de praf magic. Știi ceva? Am
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
am descoperit, ascunsă printre urzici, o fântână cu ghizdurile putrezite, unde apa se înverzise și prinsese parcă o pâclă. Probabil, nimeni nu mai băuse din ea de multă vreme. Am curățat-o, fiind însetat, după care am mai dat o raită prin toate încăperile. Pe telegraf, ca și acum, era un strat gros de praf. Deasupra, pe perete, o hartă despre care nici azi nu știu mai mult. Arată, probabil, bălțile din mlaștină și cărările dintre ele. Alături, tronează un cap
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu mai aștept trenul demult. O mai aștept pe Eleonora. Nu-i așa că e mai important să aștepți pe cineva decât un tren? Dacă nu vine, voi încerca un lucru care-mi pare uneori un fel de a da o raită dincolo de moarte. Într-o noapte am visat ceva îngrozitor. Mă aflam în fața unui ecran cu puncte și săgeți luminoase. Ca la un mare aeroport. În dreptul fiecărui punct exista o cifră de culoare albastră. Săgețile erau portocalii și se mișcau, lunecau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
condamn ghilotina și vă amintesc că datoria noastră este una singură: să facem ca ea să nu funcționeze din nou. Nu pe scândura eșafodului vom găsi ceea ce căutăm." 25. După ce i-am dat foile Eleonorei, am ieșit să dau o raită pe-afară. M-am dus și la marginea mlaștinii, dar n-am pătruns în stufăriș. M-am mulțumit să ascult liniștea trestiilor. Când m-am întors, am avut o surpriză. Am găsit-o pe Eleonora scriind. Își luase mai multe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Alexa? ― N-a putut veni... M-am descurcat și singură după cum vezi. Am ajutat-o să urce scările, șchiopăta destul de rău; aș fi luat-o pe sus, în brațe, dar nu m-a lăsat. Cum ajunse în apartament dădu o raită prin odăi. Cred că nu i-a displăcut inspecția sumară, toate erau în ordine, așa cum le lăsase. Pe măsuța toaletei zări o cutiuță de a cărei existență încă nu știa. A luat-o în mână și, curioasă, i-a deschis
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a mai pus câteva așchii de traversă în sobă, nenea Jan a construit din scaune și o ladă care era pe acolo un culcuș pentru preotul sau mai degrabă călugărul sărman care se întâmplase să fie. A mai dat o raită prin stație. Ningea bogat și spulberat. Dimineața, în ibric de tinichea, puțin ceai și alături pâine, brânză, ceapă. Luați, părinte, că abia pe după-amiază sunt semne de plecare. Luați din ce este. Bine, fiule. Mulțumim lui Dumnezeu. Și-au mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
aș spune: domnilor, întîrziați cât mai mult acea zi! Nu vă duceți să studiați Olimpul. Aveți încredere în noi, romanticii. Ieri, după-amiază, fiindcă n-am mai îndrăznit să înot în apa rece ca gheața, m-am hotărât să dau o raită cu mașina pe la Costinești. Mi-am amintit de anii (eheu, fugaces...) când Costineștiul era un simplu sat. Nu veneau acolo decât cei care preferau să fugă de zgomot, să petreacă vacanța fără cheie lăsată la recepție. Pe vremea aceea (eram
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
săi fac nimic, mă plictisesc. Suport greu starea de repaos. Cobor în cabină, ascult muzică, pe fundalul zgomotului surd al valurilor. Îmi imaginez ce s-ar putea vedea dacă, în locul hubloului metalic, ar fi un geam gros, apoi dau o raită pe la "Poseidon" și pe la recepție, casc gura pe la bibliotecă și, finalmente, mă duc să mă așed la coac pentru masa de prânz, tot în "marele salon". Ne apropiem de Bosfor. M-am îmbrăcat gros și m-am suit pe puntea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]