602 matches
-
Neurastenie, oboseală psihică, tristețe, stare depresivă, lipsă de concentrare, gânduri confuze, lipsa puterii de decizie, capacități slabe de analiză și de sinteză, lipsă de imaginație Stagnare mentală Anxietate, tendință spre regrete și spre remușcări, ușoare fobii, ușoare tulburări obsesiv-compulsive, nostalgie, ranchiună, mari dificultăți în a trece la act, incapacitate de a se reconsidera, sentimente de frustrare Staze mentale Obsesii, angoase, fobii severe, grave tulburări obsesiv-compulsive, tulburări maniaco-depresive grave Dezvoltarea factorului patogen intern vânt Tulburări psihologice survenite brusc și neașteptat, ciclotimie, tendință
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
bogați. Aceste legi se referă și la o bună educație care să îi îndrume spre cumpătare și în general spre cultivarea virtuților. Se creează astfel grupuri de bogați deveniți săraci, „o mare mulțime de bondari și de cerșetori” care poartă ranchiună cârmuitorilor care le-au răscumpărat averile. Cei bogați vor fi tot mai nepăsători față de tot ce nu ține de bani; astfel, nu vor mai practica nici exerciții pentru trup, devenind „oameni molateci ce sunt și leneși”, semn de slăbiciune față de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
DACĂ, în adîncul meu, așa cum simțiți și voi și, cred eu, așa cum au simțit burghinionele și burghinionii în acele două zile, DACĂ în adîncul meu am încredere în voi, ACEASTA E PENTRU CĂ sînt sigur că în momentul alegerii, uitînd brusc ranchiuna, tensiunile, poftele, vă veți gîndi că este vorba de altceva și că, oricine ați fi, necunoscuți sau celebri, slabi sau Faptul că finalul acestui discurs este saturat de segmente explicative nu este nicidecum o întîmplare. Enunțul (75a), la începutul perorației
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
obiectivitate), el se manifestă în gazetărie ca un cronicar și comentator ce nu își ascunde subiectivitatea. Mereu impecabil articulată, fraza lui devine adesea caustică, flagelantă, mușcătoare. Umorul de stil academic coexistă cu polemica acidă, chiar cu virulența pamfletară, generată de ranchiună, de erupții ale orgoliului rănit. Prin obiectul preocupărilor, scrisul jurnalistului e orientat constant spre actualitatea literară, muzicală și teatrală, iar în anii primului război mondial și în cei imediat următori este modelat de angajarea politică. Punctul de sprijin al judecăților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
dumnezeiești; pe bogat nu‑l prețuiește mai mult decât pe sărac; pe sărac nu‑l disprețuiește pentru sărăcia sa; pe barbar nu‑l rănește făcându‑l nepriceput; pe eunuc nu‑l dă deoparte, ca nefiind bărbat; femeii nu‑i poartă ranchiună pentru nesupunerea ei de la începuturi; de bărbat nu se scârbește fiindcă și‑a încălcat [legământul]; ci de toți se milostivește și pe toți vrea să‑i mântuiască. Pe toți vrea să‑i facă fiii lui Dumnezeu și pe toți sfinții
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vechilor culpe să apară într-un mediu care aprofundează zilnic taina pocăinței și misterul iertării. În fața acestor așteptări, decepțiile au fost legiune. Riscul ipocrizieitc "Riscul ipocriziei" În același timp, discursul purgativ al societății civile s-a dovedit adesea vulnerabil la ranchiună și ipocrizie. În decorul mizerabil al dezbaterii noastre publice, acolo unde călăii se amestecă vesel cu victimele, acuzațiile insistente de colaboraționism - nu întodeauna făcute pe baza unor probe irefutabile (vezi alegația lui Mircea Dinescu despre „arderea dosarelor” în decembrie 1989
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fondatorului ei, Franco Rocchetta, apoi Liga lombardă și altele, iar din 1990, Liga Nordului care a minat pozițiile DC, avînd în fruntea ei un șef populist, demagog și carismatic, Umberto Bossi, care a știut să dreneze perfect nemulțumirile, temerile și ranchiunele, fluturînd stindardul etno-naționalismului21. Norii s-au strîns deasupra "balenei" pînă cînd furtuna a izbucnit, iar ea a fost ucisă. La alegerile din martie 1992, ea obținea încă 29,7% din sufragii; în martie 1994, puțin peste 11%, și 10% la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pentru Israel 25. Ceva inedit în Franța iacobină. Între 1956 și 1967, aproximativ 235000 de evrei din Africa de Nord s-au stabilit în Franța, fugind din Egipt după criza Suezului, din Maroc, Tunisia și Algeria în timpul decolonizării. Aceștia nutresc o puternică ranchiună față de arabi, pe care-i consideră responsabili pentru exilul lor. Pe deasupra, evreii nord-africani au foarte multe ramificații familiale în Israel și își proiectează propria existență în exil asupra israelienilor, temându-se ca aceștia să nu fie și ei obligați să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
primarul locului. Nu numai pe Sabine le-au furat romanii, domnule primar. Oamenii de pe aici nu erau războinici însă erau harnici și prosperau în comerțul cu etruscii. Romanii au luat tot ce-au găsit. Oare să fie un pic de ranchiună în vocea blîndă pe care o ascult? Un regret, o părere de rău? Știe omul acesta cine constituie rădăcina sa? Mă frămîntă imagini cu vechime de peste două milenii, imagini deteriorate de filme făcute de ignoranți și de sforțări inutile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fără nefericire, liniște fără zgomot, pace fără război, frumos fără urît. Dacă lampa care atrage iubirea nu merge, atunci veți veni la mine pentru a încerca alte mijloace, mai puternice. Dar eu, cu credința... am mari lacune... Eleggúa nu poartă ranchiună nici unui om. Dacă îl rugăm, el nu pune condiții... Cînd pot trage concluzia că... fata este prinsă în... laț... adică... mă pot repezi la ea? Babalawo este surprins de întrebare și cred că niciodată n-a întîlnit un om mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și faptul că cele mai celebre isprăvi mitice ale sale nu arată virtuți care au sfârșit prin a se numi "apolliniene": seninătate, respect pentru legea, ordinea și armonia divină. De nenumărate ori, zeul se lasă mânat de răzbunare, invidie, chiar ranchiună. Dar aceste slăbiciuni își vor pierde repede caracterul lor antropomorf și vor sfârși prin a revela una din multiplele dimensiuni ale divinității, așa cum a fost ea înțeleasă de către greci. Cel care, după Zeus, ilustrează cel mai radical distanța infinită care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la Chișinău, în URSS; Mihai - la Torino, în Italia! Fiind băieți cu pretenții, eram îmbrăcați cam fistichiu pentru acele vremuri și apoi vorbirea noastră într-o limbă străină, harta topografică a muntelui și a regiunii - totul pleda împotriva noastră, inclusiv ranchiuna tovarășului nostru de drum, care fără doar și poate simțise că ne amuzaserăm pe socoteala lui... Legătura cu secțiile de miliție din București, pentru a verifica dacă într-adevăr aveam domiciliile indicate pe buletin, a durat peste o jumătate de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
misterioasă a fost aceea care i-a dat eroului grec atâta notorietate. Dar n-aș vrea deloc să dispar cu totul... Dacă s-ar putea măcar să rămână un vers din mine, fie și unul cât de mic. Sau măcar o ranchiună notorie. Aceea c-am vrut să-l depășesc pe Ulise. Ahile Nu mi-a fost ușor să ajung pe Insula Leuke, situată în dreptul gurilor Dunării. Auzisem, în mod repetat, vorbindu-se despre oracolul lui Ahile și despre templul său. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în patrie, zilele fremătătoare din Amores, ale „efemerelor victorii de prin saloane și alcovuri”. Sfâșiat de durere și foarte contradictoriu se anunță în realitate raportul cu maeștri și idoli din tinerețe. Cu câteva rânduri mai încolo poți găsi ura și ranchiuna lui Ovidiu cel „istoric” („în vis am vrut să dau foc Romei. Orașul întreg cu cele șapte coline semăna cu o lavă încinsă ... Aerul era îmbibat cu un miros de putreziciune și de sex”), precum și nodul din gâtul poetului elegiac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
greșit enorm că nu s-au coalizat. Ar fi fost mai bine să fi existat o listă unică. V.A. : Da. Partidele istorice au rămas în adversitățile de dinainte de război, în adversitățile lor istorice. A.M.P. : Ei își mai purtau ranchiunele de dinainte de Antonescu, că după aceea se uniseră. Gândiți-vă că cei peste 100.000 de oameni din Piața Universității, când s-au dus la vot, au avut de ales între țărĂniști, liberalii lui Câmpeanu, aceste două liste de intelectuali
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
sine Însuși și cu natura lui rebarbativă, l ar fi Îmbunat cu lumea, cu prietenii și cu dușmanii - și ni l-ar fi păstrat, teafăr și lucid, cu toate facultățile lui creatoare, Înăuntrul marilor sale vocații. Însă nedomolita lui ciudă, ranchiună sau temerile lui ascunse și instinctive În fața omenirii valide se traduceau mai degrabă prin tortura zilnică a lui, printr-o alegere neîmplinită a femeilor lui, prin persecuția Obiectului dorit, râvnit, poftit [...]. Eufimia venise de la Vidin cu cele două surori ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
economice, Costică Beldie preda ca su plinitor la această școală, Însă directorul i-a dat postul său lui șerban Cioculescu, lăsându-l pe Beldie fără slujbă. Cu toate acestea, Între Costică Beldie și șerban Cioculescu nu a exis tat nici o ranchiună, ei devenind mai târziu prieteni de familie. Un timp (1919-1924), Costică Beldie a fost directorul socie tății Reforma socială, care avea tipografie și edita Arhiva pentru știința și reforma socială, precum și revistele și colecțiile economice, sociale și filozofice apărute sub
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
când izbucnește în flăcări după ce l-ai stropit cu benzină. Datorită voinței sale, pe care și-o putea manevra după bunul plac, găsea foarte repede stăpânirea de sine iar pe chipul său nu mai rămânea nici un pic de tristețe sau ranchiună. Trecea de la o stare la alta foarte repede. Când îl surprindeai uneori cu ochii aplecați în jos, pus pe gânduri credeai că ascultă glasul pământului. În preajma lui te simțeai bine, îți creea o senzție de relaxare, de liniște, de flexibilitate
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Isus. Vorbește-mi despre imaginea lui Iuda de la Evanghelii până azi. CB: Tocmai scriu un studiu pe acest subiect și sunt fascinat de peripețiile personajului de-a lungul secolelor. Nuanțele Încep chiar de la evangheliști. Marcu Îl prezintă detașat, fără nici o ranchiună, neacordându-i, de altfel, mare importanță. Matei adaugă episodul căinței și al sinuciderii. În fine, Luca, dar mai ales Ioan, care-l detestă fanatic, Îl echivalează pe Iuda cu diavolul. Câteva Întrebări trebuie ridicate aici și trebuie să spun că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
alții, nu numai de a „da vina pe alții”, dar de a ne exersa resentimentul, una din marile boli ale umanității În modernitate, descoperite și analizate magistral de Nietzsche. Resentimentul nu În primul sens, cel curent, ca o formă a ranchiunei sau frustrării, ci, cum o spune filosoful neamț, Înclinarea multora de a se valoriza, de a se „realiza” nu prin actele proprii, ci pe „spinarea altora”, trăgându-i pur și simplu la răspundere pe „alții”, uneori necunoscuți sau având doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Mihai la o anchetă a revistei „Dialog” (nr. 3/1979) despre anii de formare a tînărului scriitor a provocat replica lui D. Ignea, în ședința Asociației Scriitorilor din Iași. De ce? Pentru că M. nu se desparte de trecut rîzînd, ci acuzîndu-l. Ranchiuna sa e încă vie. Nu poate uita că a fost refuzat, cu anumite texte, de „Iașul literar”. Asta l-a obligat să iasă adesea în afara Dulcelui Tîrg. Și ori de cîte ori a reușit și-a creat argumente pentru noi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
compătimitor și ironic, lucru care l a obligat să-mi dea următoarea explicație: „Dacă mai vin la anul în stațiune, nu mă mai prind ei la regim!” E un legămînt pe care-l fac foarte mulți cu un soi de ranchiună în glas. Pare o toană de inși hămesiți, dar e, la o analiză mai atentă, o reacție specifică. La nouă din zece vilegiaturiști preocuparea pentru ce vor mînca la cantină trece înaintea celei pentru cazare, respectiv confort. Terorizați de ideea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ai scris un asemenea articol, că eu nu eram la «Ateneu» în vremea aceea?” „Da - i am spus -, e un articol despre G. Călinescu, după moartea sa, intitulat « Titanul», în care sînt și cîteva rînduri pamfletare la adresa lui Agavriloaiei, motivate de ranchiuna că el ne-a vorbit denigrator de autorul Vieții lui Eminescu, «estetizantul», despre care afirma mereu că «n-are dreptate...». În articol exaltam imensele merite ale acestuia și mă distanțam de răutățile unui cîrciogar”. După o pauză de cîteva secunde
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
arhetipal, ce guvernează hipnotic compozițiile prin emisii din adîncimi genezice, ce extrapolează și potențează comunicarea conferindu-i o neliniște atemporală”. Ratînd o carieră intelectuală de prim-plan din cauza unei „povești” urîte din tinerețe, el e un ghem de ambiții și ranchiune, vizibile, atît unele, cît și celelalte, în felul în care își face meseria. La ultimul „cap limpede”, așteptînd șpalturile, l-am observat cum le citește: figura lui exprima numai silă și sarcasm, întrerupte doar de satisfacția descoperirii unor greșeli în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dar au făcut-o - zic ei - „pînă ca totul să nu devină prea tîrziu”. Surpriza mea e că sînt înviați cu această ocazie „morți politici”. Cine i-a resuscitat și care sînt adevăratele motive ale gestului lor? Au scris din ranchiună? Nu văd în manifestarea lor „o expresie a luptei pentru putere”, cum ar putea fi interpretată, căci toți semnatarii sînt trecuți de șaizeci de ani, iar Pîrvulescu e nonagenar. Apoi, ciudățenia e că, minus doi (Bîrlădeanu și Brucan), ei n-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]