583 matches
-
întâmpla și invers. Pe fiul său vitreg l-a considerat dintotdeauna molâu și tăntălău. Dar dacă de data aceasta este dispus să se apere? Să acuze chiar? Oftează. Nici asta n-ar fi bine. Își coboară ne fericit fruntea. Din ranchiună oarbă, Livia e pe punctul să îm proaște cu căcat în toți Iuliii și Claudiii. Femeie bătrână, însă tot necoaptă la minte! Vocea lui Trio îl smulge din gânduri. — Sunt versuri șugubețe... Înalță mirat ochii spre el, apoi dă plictisit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a învățat cum să ajungă acolo unde în cele din urmă plăcutul se confundă cu moralul. Numai pe fiul său n-a reușit să-l modeleze după asemănarea sa. Labienus pare să fi uitat că și-a vărsat pe vremuri ranchiuna asupra lui Pollio, pentru că făcea parte din clasa celor cu stare materială pe care nu i-a putut niciodată suferi. De data aceasta, este de acord cu Piso: — Arta vorbirii l-a ridicat pe treapta cea mai înaltă fără a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
critica a deranjat de nenumărate ori. Labienus mormăie în spatele ei: — Interesant, interesant. Și ce anume îi reproșezi? După ton, se pare că independența de spirit a lui Asinius Pollio, destul de asemănătoare cu a sa, îi trezește mai degrabă admirația decât ranchiuna. Vipsania uită de spaimele ei și așteaptă cu sufletul la gură verdictul marelui istoric. Indiferent ce scrie Claudius, ideile vin de la Titus Livius. Iar Pollio nu i-a reproșat, lui personal, nimic. A semnalat doar accentul său provincial. Titus Livius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ai pornit așa? încearcă să-l domolească. — Să-ți aperi și să-ți ferești căpetenia, continuă îndârjit ger manul, să pui în seama gloriei lui chiar și vitejiile tale este cel mai mare jurământ de credință al nostru. Vociferează cu ranchiună: — Noi nu ne punem chezaș cuvântul, ca voi, ci viața. Rufus nu-i răspunde. Îl impresionează violența tânărului, deși n-ar recunoaște-o în ruptul capului. Pusio mârâie îmbufnat: — La noi, trădătorii și fugarii de oaste sunt spânzurați de co
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sinceră. Răcoarea pe care i-o provoacă contactul cu sticla rece îl ajută pe Germanicus să se destindă. Gânduri mai calme încep să-i umble prin minte. Până la urmă, nu e neapărat vina evreilor că sunt siluiți, ridiculizați și batjocoriți. Ranchiuna grecilor se datorează în bună măsură protecției de care se bucură dușmanii lor din partea Romei. Surâde împăciuitor către Herodes Agrippa, după care oftează adânc. Expansiunea imperiului în estul Medite ranei a însemnat inevitabil și preluarea diasporei evreiești, cu toate problemele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nepătrunsă. Cu toate acestea, samuraiul știa că în ochii lui Yozō se ascundea o resemnare adâncă, la fel ca a lui. De când se întorseseră, samuraiul nu vorbise niciodată cu supusul său devotat despre felul în care fuseseră tratați sau despre ranchiuna din sufletul său. La rândul lui, nici Yozō nu întrebase nimic. Totuși samuraiul simțea că el îi cunoștea amărăciunea mai bine decât oricine, mai bine chiar și decât soția sa, Riku. Doar pentru simplul fapt că îl avea alături pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se afla a fost scena unui dezastru la stația Kodemmachō. Drept urmare, a inhalat gaz sarin și a sfârșit la fel de afectat ca cei pe care i-a salvat. Ambulanța nu venea. Poliția nu putea face nimic. Nu are nici un sentiment de ranchiună vizavi de serviciile de urgență care erau atât de prost pregătite pentru o asemenea criză. „M-am născut în districtul Adachi și am locuit tot timpul în același loc. În mod oficial este în Tokio, dar e mai aproape de Saitama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de semantică, George, scăpat ca prin minune de insistențele vecinei de călătorie ... și galeria prinde consistență, „amenințînd” cu o expansiune în volume previzibile. Povestirile lui Gheorghe Bălăceanu dospesc într-un ambalaj de bonomie din care lipsesc aproape cu desăvîrșire încrîncenarea, ranchiuna, răutatea prost mascată. De aceea, privindu-te pe dinăuntru după o lectură de acest gen, te simți mai întîi confortabil, după care poți în voia cea bună să aplici grila unui demers critic. Ușurința de a povesti poate „să-i
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
războinicii mei să o deschidă cu forța. Cu un gest măsurat, dar sever, Canzianus întinse degetul către Inisius, care tocmai se ridica de jos. — Nu poți să-l crezi pe omul ăsta, nu e decât un sărman nebun, plin de ranchiună fiindcă l-am îndepărtat din pricina nebuniei lui. Nu! strigă Inisius, ridicat în picioare. Nu e adevărat! Nu sunt nebun! Tu, fariseu blestemat! Cauți doar să-ți salvezi viața mizerabilă, dar a venit ziua judecății! Dădu să se arunce din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îndrăznit niciodată să te ocupi personal de asta! Fără să bage în seamă jignirea, Balamber răspunse răbdător. — Nu era sarcina mea și, oricum am încercat să te ajut, nu poți să negi asta. Ea răspunse cu un gas plin de ranchiună: — Crezi că sunt proastă? Nici nu îndrăznesc să mă gândesc care mi-ar fi fost soarta dacă nu te-ar fi lovit trăsnetul. Scutură din cap, privindu-l cu dispreț, apoi adăugă șuierând printre dinți. — Eu te urăsc. Te urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care ea știuse să o extragă din ura sa pentru a se opune și a lupta, cu curajul și abilitatea unui bărbat, pentru poporul său și pentru răzbunare. O revedea, splendidă și furibundă, la ultimul asalt, după aluzia plină de ranchiună pe care o făcuse la violul căruia îi căzuse victimă. Ciudat că, în tot acest timp, ori de câte ori se gândea la prima lor întâlnire, nu-i veniseră în minte toate posibilele urmări ale afrontului pe care ea îl suferise sub ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fel de disciplină. Cât despre iertare - obiectă cineva - foarte frumos, dar nu însemna mare lucru, dacă nu era însoțită de pâine ori de celelalte necesare hranei. Nu lipsiră nici cei care luară deschis apărarea lui Eudoxiu, arătând autorităților romane o ranchiună nepotolită, ce izvora din abuzurile de necrezut suferite în trecut. Discuția se prelungea. întâlnind privirea lui Divicone, Sebastianus citi în ea, la un moment dat, o spaimă care îl tulbură. Atenția sa se îndreptă atunci asupra lui Ambarrus, care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
admirația vie pe care simțise pentru ea. Știa bine prin ce trece, fiindcă el însuși trecuse prin ceva asemănător când era de vârsta ei. își amintea ce înseamnă să-ți simți inima grea, plină de o ură și de o ranchiună atât de puternice, încât să te poți agăța de ele ca să nu te lași biruit de teamă și de rătăcire, însă simțea în adâncul lui, chinuitoare, dorința, niciodată mărturisită, de a avea parte de un cuvânt blând, de un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e meritul lor, preciză, încăpățânat, Theodoric. Cu un gest hotărât, Etius agită din nou mâna: — Nu contează. Suntem o singură armată. Să nu uităm că suntem aici pentru a ne apăra de un dușman comun, de un pericol de moarte. Ranchiuna și geloziile nu pot decât să ne facă tuturor rău. Trebuie să încercăm să le dăm deoparte. — Sunt de acord! aprobă Chilperic și, pentru a readuce discuția la lucrurile concrete, îl întrebă pe Etius unde intenționa să-i dispună pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai rele dușmane ale voastre, iar bărbații nu vor să aibă nimic de-a face cu voi. Dacă femeile normale vor începe să guverneze această țară după un succes în alegeri, vor exista haos și tulburări, imense răbufniri ale sentimentelor, ranchiună fără precedent... Președintele credea fiecare cuvânt din cele spuse. Oricât ar fi fost aceasta doar o introducere, esența convingerilor sale îi răzbătea din voce. Subtil, își schimbă direcția argumentării, conștient că până și aceste femei ostracizate trebuiau tratate corect, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Bună dimineața prietene, ce mai faci...?!” “Mulțumesc, bine...” mormăi el acru. “Am avut trecere pe aici și ce să vezi: te-am Întâlnit Întâmplător. Dacă totuși ai crezut ei bine,te Înșeli și pot afirma. Spre deosebire de tine, eu nu port ranchiună nimănui...! În general, repede mă Înfurii dar, repede Îmi trece...Poate ai observat lucrul acesta. Și desigur, chiar dacă nu-ți vine a crede pur și simplu, am uitat de numele tău și de fapt, nici nu mă mai interesează. Mergi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
hrănită, era terminată sexual Înainte de al treilea deceniu. Romeo și Julieta erau adolescenți. Dar cînd speranța de viață civilizată se apropia de șaptezeci de ani, vechile standarde de scurtime brutală, epuizare timpurie și destin implacabil trebuiau date la o parte. Ranchiuna, și treptat chiar furia, Îl apucau pe Wells la un moment dat când vorbea de puterile creierului, limitele sale expansive, capacitatea În diminuare la vârstă Înaintată de interes față de evenimente noi. Utopic, nici nu-și imagina că viitorul cel sperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rezultatele sunt monstruoase. Să ne gândim doar la partea noastră de lume. Am căzut În multă urâțenie. Este halucinant să vezi cât suferă acești noi indivizi, cu nou-căpătata lor libertate și timpul lor liber. Deși mă simt câteodată serios descorporat, ranchiună simt puțină, În schimb multă compasiune. Adesea aș dori să fac ceva, dar este o iluzie periculoasă să crezi că se poate face mult pentru mai mult de o mână de oameni. Și ce e de făcut? spuse Lal. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
milion de oameni. Poate socoteala lui ascunsă era să salveze o rămășiță. Poate că jocul lui nebun era menit să-i amuze sau să-i distragă pe nemți. Aceste giumbușlucuri de individualitate ratată, absurdități dictatoriale sau de grand seigneur - această ranchiună ciudată Împotriva evoluției conștientului uman, scoțând la iveală aceste firi agitate, clovni oribili, de prin toate găurile și colțurile. Da, asta i-ar fi atras pe acei oameni. Umorul rar Întârzia să apară În programul lor de asasinate. Această duritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
curând să regrete amarnic ceea ce fusese făcut. Îngrozit, Mohamed a încercat să-l asigure de nevinovăția lui, dar a fost dat afară fără menajamente de paznici. Adesea, când o căsătorie este astfel anulată în ultimul moment, într-o atmosferă de ranchiună, și mai cu seamă când logodnicul se simte călcat în picioare, el face să circule zvonul că făgăduita nu e fecioară sau că moravurile ei sunt ușoare, pentru ca ea să nu-și mai poată găsi un soț. N-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scăzută. M-am uitat în jur, stânjenit. Mi-a spus mai departe: — Nu te teme de fasioți, sunt prea îndopați cu știință pentru a mai avea urmă de curaj. Aproape că striga. Mă simțeam inclus, împotriva voinței mele, într-o ranchiună care nu-mi aparținea. Am încercat să mă dau la o parte, cu glas glumeț: — Cum poți spune așa ceva, tu care vii să cauți învățătură într-o medersa din Fès? A zâmbit amabil. Nu caut învățătură, căci îngreunează mâinile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dat seama? — După mâini... — Da - celălalt își privi mâinile. Sunt olar... Lutul ți se lipește de unghii, de piele... Muncesc la cuptoare; stăpânul ne plătește foarte puțin. Și totuși, își vinde vasele chiar și la Roma. E bogat, adăugă cu ranchiună. Dar măcar nu sunt sclav. Valerius rupse o bucată de pâine și i-o întinse lui Lurr. Bărbatul văzu gestul lui și se încruntă. — Pâine... Eu nu dau pâinea animalelor! — Eu împart totul cu el. Valerius se revăzu pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mesagerul care ne-a adus în Hispania vestea că Galba a fost ales și de senatori, și de pretorieni, la Roma! Galba este împărat în toată puterea cuvântului! — Galba al tău - bucătarul-șef îi aruncă paharnicului o privire plină de ranchiună, în timp ce întindea un iepure pe masă. Galba al tău, care a intrat în Roma după ce și-a ucis adversarii... Știi cum o să sfârșească Galba al tău? Așa - coborî rapid cuțitul, tăind capul iepurelui. Sângele stropi totul în jur și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rază de soare se strecură printre frunzele platanului și îi lumină mâinile sprijinite pe masă. Câteva albine bâzâiau în jurul lor. — Sunt obosit, șopti. Se gândi la fratele său, care nu voise să-i vorbească. Îl durea refuzul lui dictat de ranchiună. Valerius ar fi vrut să-l ucidă pe Vitellius acolo, în pulvinar, dar Antonius îl împiedicase. Valerius nu avea să-i ierte asta, și tot fără să-l fi iertat avea să moară în arenă, în prima sa luptă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
guvernamentali nu mai știau să mănânce cum se cade. Bucătarul era plin de amărăciune. Și, neputând pregăti cotelete în prima seară, fusese cuprins de hotărârea de nestrămutat de a face asta în cea de-a doua seară. Pregăti plin de ranchiună cotletele, un morman întreg, și cât erau de insipide - perceptorul districtual se văzuse nevoit să scoată borcanul cu murături de la mama sa pentru a da un pic de savoare mesei sale. Se simțea mai mizerabil ca oricând. Mai mizerabil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]