258 matches
-
din cap cu deznădejde: ― Dragul meu, nici nu-ți dai seama ce spui. Este o epocă pe care în mod normal ar trebui s-o numim revoluționară. Există dezorganizarea mintală necesară pentru aceasta. Relele există. Administrația egoistă, tribunalele corupte, industria rapace. Fiecare clasă socială contribuie cu propriile sale atribute specifice ― amorale ori imorale ― care scapă de sub controlul oricărui individ. Locul șoferului îl ocupă viața însăși. Noi nu sîntem decît pasagerii. Deocamdată, știința noastră miraculoasă, imensitatea producției mecanizate, organizarea complicată și superbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
baltă și pleacă. Drace, trebuie să băgăm urgent minerii în blocurile lor de nefamiliști, să le explicăm să stea cuminți acolo, fără slujbă și fără leafă că se supără intelectualitatea sublimă și ne lasă fără ea. Uite așa „ceilalți”, neocapitaliștii rapaci direct sau indirect guvernamentali au avut și mai mult succes în activitatea de lins și de jupuit ex-clasa conducătoare. Lugu-lugu, încă un „parastas”, o „împărțeală”, o „colivă” compensatorie. Avem noi grijă de voi! Ține-ți aproape! Da, Mircea, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
concilianți. Totuși, ar fi necesară o minune pentru a Împiedica edificiul să se năruie. De ce? Pentru că sipetele noastre sunt goale, ca și În trecut. Fostul regim avea un mod foarte curios de a percepe impozitele, arenda fiecare provincie cine știe cărui individ rapace, care sleia populația și păstra banii pentru sine, mulțumindu-se să extragă din ei o parte ca să-și cumpere protecția la Curte. De acolo ne vin toate nenorocirile. Vistieria fiind goală, șahul se Împrumută de la ruși și de la englezi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din câte-s pe pământ Mi-au dat trist deznodământ. Chiar speranța s-a-necat În amar nevindecat, Căci de când mă știu sub soare Sunt cu zbucium în prinsoare, Numai moartea-mi va da pace Când va fi, fi-va rapace Și orice aș fi făcut În uitări s-au prefăcut Și-s ferice prin toți porii - N-am dorit premii și glorii, Nici o clipă n-am țintit, Deși visul m-a ghiontit. 4 septembrie 2004 REFLECȚII (CLXI) Bun venit astăzi
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
crime, la distrugerea adversarilor de partid și, pe verso, desene obscene cu Primarul. Mioara 1 și Mama 1 alegeau cu ochii pălăriile de soare și costumele de plajă expuse pe umerașe, în timp ce Mioara 2 și Mama 2 asistau la momentul rapace al gunoierilor care, cu urlete și fluiere, dirijau cuirasatul cu tocător, printre tarabe, culegând bătrânii morți atârnați în cârligele inoxidabile pe care fuseseră pălăriile de paie pentru damele sensibile la soare, pentru domni eleganți care nu pridideau să-și gâtuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
s-a gândit o secundă că și ei greșesc, despre onestitate (doar ce nu e bun în viață e bun în artă, adică onestitatea, asta e de la prietenul nostru Laszlo), despre vânătoarea de scalpuri a femeilor, că ele sunt mai rapace ca bărbații și își consumă sângele în tăcere, după aia, să-ți spun vorbe despre dragoste și moarte, despre vicii, știi cum tot zicea Maestrul, marile opere se nasc din mari vicii, că amoralismul cinic la Brecht, că supersexul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de muchiile ei ascuțite ca orbii ne loveam. durerea ne adăuga sclipăt de nea în ochiul înghețat. abia mai vedeam, doar slobozeam lumii scurte semnale. spre polul nord urcam, sfâșiați de insomniacul alb. atâta alb neînceput, joc dens, orbitor și rapace, ne sorbea în fumegarea lui nevăzută, în așchii ne preschimba, fără timp ne-nnoda în flăcări albastre crescând, bulimic arzând, întregindu-ne-n scrum. fuioare de fum noi doi nu vom mai fi o singură, înecată respirare. noi doi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sieși cât mai sigur. Acesta, cu aceleași deprinderi, dar mai perfid, la început se arată a fi de-al poporului, disimulându-și intențiile, proiectele, cruzimea. Apoi, prin schimbări ferme, în cascadă, promovând în articulațiile statului un întreg clan familial incult, rapace, bâlbâit (ca Moromete directorul criminal al Jilavei comuniste), care au ajuns repede să supună întregul popor înfometării, schilodirii morale și biologice. Megalomania faraonică, spolierea țării, demolarea bisericilor, întoarcerea pe dos a orașelor și-a vieții, menținerea penitenciarelor și lagărelor de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
publice fuseseră, în mare parte, o afacere secretă a împăratului; declară că de atunci încolo avea să se publice o dare de seamă severă. Zise că jugul puterii centrale apăsa greu asupra provinciilor, aflându-se adesea în mâna unor funcționari rapace sau corupți; mărturisi că spera în ajutorul senatorilor pentru a-l ușura și aminti întreprinderile tatălui său, Germanicus. Spuse că, până atunci, acordarea „cetățeniei romane“ fusese limitată și împărțise populațiile imperiului într-o minoritate privilegiată, protejată, și o mare majoritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Sallustius: Iugurtha, Catilina, Historiae... Sallustius se născuse în Abrutium, la Amiternum, și avusese la Roma o reședință somptuoasă, un muzeu grandios cu sculpturi rare, ce fusese numit Horti Sallustiani. Toată lumea spunea că reușise să realizeze muzeul acela pentru că fusese guvernatorul rapace și lipsit de scrupule al provinciei Africa. Dar fusese și un scriitor fără egal și bun prieten cu Augustus. Pentru a sărbători cucerirea Aegyptus-ului, construise pentru Augustus o balustradă nemaivăzută, din marmură rară din Răsărit, cu sfincși egipteni și ghirlande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
organizație anacronică precum NATO, care acum a ajuns să-și pună în discuție propriul concept, România cea năucă, e incapabilă să priceapă că a rămas iar pe dinafară. Nu înțelege, nici în al doisprezecelea ceas, că nimeni din lumea aceasta rapace, nu-i dispus să-i poarte de grijă, economic și militar, unui stat rămas fără economie, fără armată, fără planuri de viitor, fără aliați, unei țări fără miză, fără viziune și fără promisiuni. Și mister George Friedman, spune ceva de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
unghii. Mi-am privit mâinile, degetele. Aproape albastre, furnicate de așteptare. De așteptarea unei posibile Îmbrățișări. Vulgaritatea gândului ce mă inundă e copleșitoare. Mă lăfăiesc În magma lui cu o dureroasă plăcere. Porii se deschid, nervii cad pradă unei moleșeli rapace, oasele mi se lichefiază. Desenez În aburul memoriei un pantof lăcuit, o gleznă albă, de fildeș. Un nas mic, ușor arcuit spre În sus. Pulpe lucioase, plinuțe, intuite vag În obscuritatea unei rochițe atârnând, În limita decenței, deasupra genunchilor. Rotunzi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de Întreținere. CÎteodată venea să-l viziteze, cu limuzina și germanii ei, Elizabeth Shand. Avea loc o ciudată pantomimă În care cei doi țineau deschisă cîte o portieră, În vreme ce ea se uita la clubul sportiv cu o privire de văduvă rapace venită să viziteze un bun imobiliar pe cale să-i cadă În gheare cu titlul de moștenire. Oare legendara ei intuiție În afaceri o părăsise de data asta? Îmi luam micul-dejun la bar, Înconjurat de chelneri tăcuți și șezlonguri goale, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mult timp să-și recruteze o echipă de traficanți - Nigel Kendall, veterinar pensionat din Hammersmith, un ins de piatră, abia trecut de patruzeci de ani, cu o nevastă tăcută și veșnic amețită de tranchilizantele Paulei Hamilton; Carole Morton, o coafeză rapace din Rochdale, care conducea recondiționatul salon de frumusețe din mall; Susan Henry și Anthea Rose, două văduve la vreo treizeci de ani, care puseseră deja pe picioare o mică agenție de vînzări directe ce-și căuta prin complex clienți pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
trăsnet, continuă. - Di az‟ dimineață, din zori, am tot împarțât „bucurii“ de‟aestea în toată comuna, da‟ mai am distuli, ioti aici! și-i arătă tașca plină. Dar Anton nu-l mai asculta... El se gândea, că întâlnirea cu lupul rapace, ori mistrețul feroce, o cunoștea... știa la ce să se aștepte, și, era prea sigur pe mâna și pe ochiul lui; dar, întâlnirea cu turcu era altă treabă... - Apăi, măi Antoane, eu m-oi duci, că mai am mult di
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe-o carte, o sacoșă sau o damigeană uitată la tine, un flacon de parfum primit În dar, o ilustrată care-ți readuc mici Întîmplări de demult, fragmente amestecate Într-un reflux continuu la fel cu trupurile morților dizolvîndu-se În rapacele noroi al planetei. Clipe, infinituri de viață sensibilă, simțurile noastre rețin la Întîmplare atît de puțin, atît de nesemnificativ, de parcă amintirile despre un om li s-ar potrivi tuturor oamenilor În egală măsură. Dar poate că există o lege deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Într-o deplină Împietrire peste care se cerne continuu o bură albă, scămoasă. Oamenii nu s-au trezit, dorm care Încotro pe saci de ciment, pe ziare. În vagonete sticle goale de lapte, de vodcă, cutii ruginite de conserve. Turturele rapace ciugulesc din Încheieturile metalice fărîme de hrană. Haite de cîini dau ocol de la distanță acestor resturi promițătoare. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Parcă au trecut milioane de ani de cînd Își dezvelește aici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
umerilor, picioarele de plumb. Ar trebui să întreprindă ceva pentru Lena : s-o ducă la gimnastică, la înot. Cu cine naiba seamănă fata asta greoaie și ursuză ? ! Grasă ca taică-su, măcar de-ar fi luat de la dânsul senzualitatea aceea rapace, mobilă, pe care știe s-o învelească în minciuni și drăgălășenii, atent la prada din preajmă. Stimabilul Mitu cu subretele, telefonistele, dactilografele. Clanul micilor vânzătoare din magazine, cu figurile lor șirete și dulci, lunecând, ca niște țipari, trăgându-l după
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai trăiește sau nu cumva a dat așa fără de știre colțu'. Ieri, chiar dacă era Paștele, adică mai pe creștinește învierea Domnului nostru Isus Hristos, fiindcă Paștele curat, este o sărbătoare jidovească sau evreiască, depinde de unghiul din care privești populația ceea rapace, de alde Ițic, Ștrul, Șloim și tot neamul lor din lumea cea largă, deci chiar dacă era Paștele, am pus mâna și am scris vreo câteva pagini destul de simțite, privitoare la această sărbătoare. Spuneți și dumneavoastră, dacă nu este și acesta
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
lecții politeții, sau dacă nu cumva secolele luminate ar trebui să dea exemplu, să servească de model celorlalte? Dacă Adam a primit sau nu stăpînirea asupra animalelor, nu interesează cercetarea mea; dar știu că noi sîntem mai cruzi și mai rapace decît chiar fiarele și că ne folosim ca niște tirani de această pretinsă stăpînire. Dacă este ceva care să ne facă superiori lor, aceasta este, cu siguranță, rațiunea noastră; iar cei care-și fac o profesie din vînătoare au în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aducă Imperiului numai nenorociri. Vitellius era împăratul care avea să distrugă Roma. El avea să-și îndemne adepții să jefuiască, să devasteze, să ucidă. Avea să secătuiască vistieria statului, din cauza luptelor fratricide și a banchetelor. El era întruparea Răului. Era rapace, disprețuia orice pact încheiat, ordinea constituită și viața însăși. Era însetat de putere și de sânge. Era teribil. „Îl urăsc“, se gândi Antonius. Bărbatul acela stătea în fața lui și îl invita să închine o cupă de vin. Deși era conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de la impunere prin deplasarea acestora dintr-o țară În alta; Stabilirea prețurilor Înalte de monopol de către companiile ce funcționează pe teritoriul țării gazdă, să dicteze condiții, ce șterbesc interesele țărilor gazdă; Deseori activitatea companiilor mari se caracterizează printr-o exploatare rapace a resurselor naturale și a forței de muncă a țării gazdă; Companiile mari, de regulă, concentrează cercetările științifice și elaborările tehnice În țările de bază, În rezultat țările gazdă rămîn În urmă cu dezvoltarea În domeniile științei, tehnicii și tehnologiilor
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
Am văzut cît de importanți erau în cadrul sistemului otoman. După instituirea regimurilor naționale centralizate, aceștia au continuat să dețină o mare parte a prestigiului și autorității lor, ceea ce le permitea adeseori să-i apere pe locuitorii din partea locului împotriva funcționarilor rapaci ai aparatului birocratic central. În ciuda tuturor eforturilor propagandistice ale conducerii naționale, majoritatea sătenilor nutreau încă un sentiment de profundă neîncredere față de orașele mari și de reprezentanții acestora, care, în ochii lor, constituiau un mare pericol. De pildă, funcționarii guvernului cereau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în epoca lui Reagan sînt prezentate aici ca fiind marcate de anxietate, orientată către valorile familiei și spre societatea de consum și gata să creadă și să facă orice pentru a supraviețui. Deși Poltergeist prezintă capitalismul de tip corporatist ca rapace, destructiv pentru mediu, exploatînd oamenii, ba chiar reprezentînd o amenințare la adresa supraviețuirii întregii umanități, sursa reală a angoaselor contemporane este plasată în domeniul ocultului. Ca urmare, deși Poltergeist și alte filme de groază apărute în ultimii ani conțin alegorii ale
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
trăim un regim de unificare a minciunilor, dintre care atîtea au calitatea de a fi întreținute, sau, cu un termen așa scump tuturor organizațiilor politice, fie reacționare, fie de stînga, stipendiate”.3 ) Alături de meschinării, „secăturism”, minciuni, „inversiuni” erau „egoismul burghez”, rapace, lipsa de respect pentru merit și a grijii față de om, umilirea invalizilor de război și a pensionarilor (iar pe de cealaltă parte înmulțirea „îmbogățiților fără lege”, a „boierilor fără hrisoave și titluri”), șomajul intelectual, obscurantismul etc. Nemulțumirile față de mersul greșit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]