407 matches
-
versurile sale să sune izbitor de actual, dar și neobișnuit de profund pentru cei familiarzați doar cu poezia postmodernă. Versurile lui Ioan Pintea pot părea pe cât de originale, pe atât de bizare și chiar vulgare celor cantonați definitiv în aerul rarefiat al unui anumit tip de versificație religioasă. Tinerilor furioși din ziua de azi s-ar putea să li se pară că, dimpotrivă, prea este impregnata cu miros de smirna. Cu siguranta însă, din citirea ei decomplexată, toată lumea ar avea numai
Postmodernism liturgic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7107_a_8432]
-
apropia cu învălmășeala, vânzoleala haosului livresc: lansări concomitente, din care nu auzi decît crâmpeie întrerupte de țipete isterice de trompetă, grote cu comori de cărți pe care le vrei și ,,și nu le poți." Și în această atmosferă compact de rarefiată, iată încă un ,,eveniment cultural": Editura Polirom a avut meritoria inițiativă de a-l invita pe Salman Rushdie.( Se pronunță Rușdi, cu ,,u" de la ușă, și nu Rașdi, cum îi spuneam noi.) Cel mai mediatizat scriitor al secolului, trăgînd după
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
seri consecutive, au umplut până la refuz sala mare a Ateneului Român. Două zile mai târziu, aceiași muzicieni oferind creații de școală națională de secol XX au fost întâmpinați de o sală pe trei sferturi goală, de aplauzele - le voi numi - rarefiate ale unui public rămas fidel și care a știut să prețuiască atât lucrările, cât și pe slujitorii acestora. Să ajung, oare, la concluzia că publicul de la Ateneul Român - o bună parte a acestuia - apreciază prioritar larma orchestrală? între tragic și
Publicul și muzicienii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8196_a_9521]
-
acasă teafără! (Monika) - Pentru noi! - Cum a fost în Ecuador? Întrebarea asta a făcut-o pe Ellen să plângă. Ecuadorul în care ne-a dus cu ea în seara aceea. Un masiv muntos înalt, cu zăpezi veșnice pe creste. Aer rarefiat. Pe solul pietros nu crește aproape nimic. Indienii poartă ponchouri de lână și pălării negre. Fecioara Maria plânge la fiecare colț de stradă. Schimbările se petrec lent, ca tocirea pietrelor. - Am fost la târgul din Otavalo, a spus Ellen. Cel
Karel G. van Loon - Fructul pasiunii by Andrei Anastasescu () [Corola-journal/Journalistic/6265_a_7590]
-
lucru s-ar putea spune și despre Eginald Schlattner care trăiește în comuna Roșia lîngă Sibiu, dar își publică romanele la editura Zsolnay din Viena. Joachim Wittstock însă și-a constrîns pînă și cărțile să opteze pentru aerul tot mai rarefiat al unui public german autohton, tipărindu-și cărțile în țară. Nu menționez acest fapt ca să-i adaug vreun merit de fidelitate patriotică lui Wittstock, vreau doar să-mi explic mecansimul lăuntric al unui artist excentric în cel mai strict sens
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
imprevizibil, de cea mai bună calitate. Și se va mai bucura de un fapt destul de rar în lumea intelectuală contemporană: un mare scriitor care ține să-și amuze lectorii, care le acordă toată atenția, care nu se pierde în straturile rarefiate ale delirului eseistic academic. Umberto Eco, Minunea sfîntului Baudolino, traducere de Sorin Mărculescu, Humanitas, 2000, 184 p., f.p.
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
au mărturisit acest "viciu". Chiar și aceste comentarii sumare se reduc, de obicei, la felul în care detectivul reușește să rezolve enigma sau la gradul de credibilitate al intrigii. Obișnuiți ca în cărțile de critică literară să respirăm doar aerul rarefiat al piscurilor, suntem plăcut surprinși să constatăm cum o carte, precum Metafizica detectivului Marlowe, are puterea să ne aducă senin cu picioarele pe pământ. Metafizica detectivului Marlowe respectă principiile de construcție ale cărții Viața, patimile și cântecele lui Leonard Cohen
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
Editura Polirom anul acesta. Pietrele Pietrele pe care le aruncăm, le aud cum cad prin ani, limpezi ca lumina zilei. În vale, faptele clipei, descumpănite, galopează, strigând din vârf de copac în vârf de copac, dar amuțesc în aerul mai rarefiat decât cel al prezentului, și alunecă, precum rândunicile, din vârf de munte în vârf de munte, până ce dau de platourile cele mai depărtate, de la hotarul ființei. Acolo toate acțiunile noastre, limpezi ca lumina zilei, se prăbușesc nu în abis, ci
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
și adanc tipologice, prin Cartea nunții și Enigmă Otiliei. După instaurarea stalinismului, impune cu Bietul Ioanide, ăn 1953, atrăgăndu-si atacuri violente din partea dogmaticilor. Acum, să examinăm ce am ănceput a contura: raporturile lor epistolare directe, de astă dată an aerul rarefiat al demnității fiecăruia. an mod limpede urcăm la un etaj superior iar dezbaterea nu ne apare nici ăntepenită an false solemnități nici frivol impresionista. Va fi de cuprins intervalul 1945-1954, extrem de agitat, la ănceput, de greutățile prin care trece Vianu
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
Laurent Cantet nu ignoră coordonatele unei teme cu impact social puternic, viața școlarilor din arondismentul 20, o școală unde componența etnică se evidențiază numaidecât, o școală unde elevii provin din familii cu o condiție socială modestă și un nivel cultural rarefiat. În aceste medii, violența ia naștere aproape firesc, frustrările se fac numaidecât simțite, și nu numai la nivelul elevilor, ci și la cel al colectivului de profesori care își văd efortul didactic inutil. Laurent Cantet pornește de la o realitate care
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
biblioteca de acasă, pentru că asta le îmbunătățește imaginea. Ei devin deodată, prin simpla prezență a cărților, intelectuali sau altfel decât ceilalți. Sunt brusc învăluiți în aura autorilor. Sunt mai înalți, decât neposesorii de cărți. Casa lor, capătă brusc un aer rarefiat. Ei trăiesc chiar acolo. Și au fost și ei în Arcadia. Se și pot oricând întoarce dacă vor. Dovadă este biblioteca lor absolut personală. Prezentă, citit-necitită așa cum stă expusă, cu cotoarele ei sclipitoare și paginile ei nedezlipite. Am bătut Bookfestul
Cititorii de poezie by Ileana Băja () [Corola-journal/Journalistic/7119_a_8444]
-
nu a produs o ruptură: cei doi ba se căutau, ba se abandonau în discuții pătimașe, ba jurau să nu aibă secrete unul față de celălalt. Drieu declarase undeva că ei erau frați în Nietzsche și Dostoievski. Tânjeau după un aer rarefiat al mântuirii prin iluminare intelectuală dar și afectivă. Ceea ce îi reunea nu anula aprehensiunile. Lui Malraux îi displăcea profund alunecarea prietenului spre pesimism, apoi prăbușirea în fascism. A încercat sa-l abată de la derută, dar s-a ciocnit de o
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
idee nu mai putea fi construită cu acele cuvinte compromise, gîndirea nu mai funcționa nici ea pentru că toate materiile ei prime, ideile, erau și ele compromise. Pluteau cu toții într-o altă carne, de animal aerian, într-o carne mult mai rarefiată însă, animalul care-i înghițea pe ei era mult mai vast, corpul său era de mărimea unui ocean. Pedeapsa lor cea mai cumplită era aceea că urmau să plutească în derivă, singuri, pe suprafețe imense de carne fluidă, fără nici o
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
efecte benefice și în alte domenii. Așadar, discut cu eminentul oftalmolog, împărțind o cutie de bere Stella Artois și mestecând tartina extrasă din automatul de pe peronul din Gare du Nord. Mai târziu, după lăsarea serii, am pătruns în peisajul, acum rarefiat, a ceea ce fusese odinioară pădurea Brabantului. Am pomenit de legenda Genovevei de Brabant dar am înțeles că nu avusesem aceleași lecturi în copilărie. Apoi, și mai târziu, când pleoapele au devenit grele, vederea scării care duce la cușeta superioară a
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
pentru acești critici, dincolo de mirajul unui limbaj nou, garanția ocolirii principiilor marxist-leniniste în numele unei obiectivități de ordin lingvistic. Ei au preferat coborârii în arena actualității, acolo unde se purta întreaga luptă de eroziune a clișeelor marxist-leniniste, o abstragere în mediul rarefiat al cercetărilor literare. Cu Virgil Nemoianu, lucrurile sunt, însă, ceva mai complicate. Primul monograf al structuralismului la noi n-a fost niciodată un structuralist propriu-zis, în sensul că n-a avut, de pildă, niciodată ambiția militantă a lui Sorin Alexandrescu
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
ce-l luminează și-l incendiază pe următorul... Anume așa citește un sfânt cuvânt cu cuvânt ce se aprind pe următorul cuvânt luminând aprinzând... Anume așa - luminează aprinde arde cuvânt după cuvânt fără a lăsa urme scrum de sens mai rarefiat mai dens încât nimeni nu știe ce a citit totuși un sfânt... HOKKU De pe frunza bambusului barza ciugulește melcul trosnindu-i cochilia-n clonțul dur. ...Dar nici chiar acesta nu e cel mai scurt poem despre moarte... DOR DE CASĂ
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
multe din detaliile copilăriei protagonistului fără ca el să-și amintească ceva. Istoria e reconstruită prin cuvintele sale, nu și prin intenția sa. În literă, nu și-n spirit. Singurul de aici care știe să recompună viețile mărunte și atât de rarefiate este naratorul. El mută contextele și dă calendarele mult în urmă în așa fel încât acești actanți atinși de amnezie să se poată revenica de undeva și adecva la ceva. Astfel aflăm despre perioada petrecută de Rafael Ogrinjan în orfelinate
Patul nupțial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10061_a_11386]
-
simțiți-vă ca acasă și ai surâs, ca cei ce ascund între file o biografie secretă Din nedestrămare de eu recluziunea în iluzia timpului: să pleci în deșert: așadar, sorbit de-o sete să cobori într-un adânc tot mai rarefiat de viață și moarte a respira implică lumea, suferința atenuată doar de traversarea ei, prelungită într-o mână întinsă, deși încă pătrunsă de-o aspră nelinișt pesemne aici zace toată taina. în acest puțin. mărunt, totul în tăcere. fiecare pas
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
dârdâind fără chef și în pragul extincției când la televizor se va spune că totul e-n regulă un cameraman priceput va filma câinii îngroziți de vedenii haite întregi implorând binefacerea unui călău cu toporul milei în mână prin aerul rarefiat, ciuruit ca o sită de chipuri și mâini carbonizate într-un desfrâu colectiv perpetuu și fără ieșire dar toate astea cu ce preț dar toate astea cu ce preț Doamne. *** De unde toată această bunăstare a unui provizorat în definitiv atât
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
mai greu!! Miroase a prăpăd, a roze răscoapte. Drumul e lung. Aerul tare, și seara subțire, și-atât de înaltă!! Zeii dau buzna din templele nopții adânci, suferinde: în tine, departe. Te aduni din pulberea spaimei de moarte. O, tăcere rarefiată! O, lucruri de nenumit, de neatins, de nevăzut, ferecându-te în miezul lor încins!! Fiu al acestora ai fost dintotdeauna. Deci, te supui. Asculți. Te închini. Cânți nopțile, cânți suferința lor și a ta. Apoi, despărțirea. Și neînțelegerea. Înstrăinarea. Singurătatea
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
De la Haydn la Sibelius Cleopatra DAVID Considerată sora mai mică a Orchestrei Naționale Radio, Orchestra de Cameră abordează în principal lucrări din repertoriul baroc și clasic, a căror scriitură rarefiată expune fiecare membru al ansamblului, nepermițând nesiguranțe în execuție. În 22 mai a. c. Orchestra de Cameră Radio dirijată de Amaury du Closel a prezentat pe scena Studioului „Mihail Jora” Concertul în Do major pentru violoncel și orchestră de J. Haydn
De la Haydn la Sibelius by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/84012_a_85337]
-
sîntem și care este sensul vieții? în centrul preocupărilor umanității stă lupta pe care o duce omul împotriva dezumanizării, pentru stăpînirea deplină a sufletului propriu".1) Dar Saul Bellow nu este un antropolog cultural rece, conectat la un intelectualism sec, rarefiat. Eticheta lipită lui Bellow trebuie să cuprindă neapărat și extraordinara sa calitate de umorist. în volumul O istorie a literaturii americane, Peter Conn apreciază: "Bellow este unul dintre cei mai buni umoriști pe care i-a dat America". Toate romanele
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
sîntem și care este sensul vieții? în centrul preocupărilor umanității stă lupta pe care o duce omul împotriva dezumanizării, pentru stăpînirea deplină a sufletului propriu".1) Dar Saul Bellow nu este un antropolog cultural rece, conectat la un intelectualism sec, rarefiat. Eticheta lipită lui Bellow trebuie să cuprindă neapărat și extraordinara sa calitate de umorist. în volumul O istorie a literaturii americane, Peter Conn apreciază: "Bellow este unul dintre cei mai buni umoriști pe care i-a dat America". Toate romanele
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
evidente). Determinantă pentru orientarea lui Kogan va fi însă întâlnirea cu profesorul Hillel Klein, psihanalist, supraviețuitor el însuși al Holocaustului. Autoarea intră astfel în posesia unui program clinic și teoretic original, novator, dar cu o bibliografie, din această cauză, extrem de rarefiată. Cartea sa (a doua, se pare, pe această temă) interpretează în detaliu opt cazuri considerate relevante. Pentru români sunt interesante și posibilele extrapolări la experiența comunistă, sugerate de Vasile Dem. Zamfirescu în postfața cărții - dat fiind că "trauma se transmite
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
dă târcoale, vânăt, pătimit." (Ghioc); Eu nu te-am auzit chemându-mă,/ Eram la rugă-n inimă" (De mă chemai). Demnă de semnalat este și intonația imnică: "De Sărbătoarea Primăverii ninge./ E semnul bun. Nămeți topesc din cer,/ Sus aerul rarefiat se-ncinge,/ În mâini eterice sfiesc plăceri. /.../ Eu totuși văd buricele cum crapă/ de scapără cleștare în scântei,/ Iar flăcările izbucnesc din apă,/ Ca lotușii de inimă în zei." (Sărbătoarea primăverii). Mira Lupeanu trece cu ușurință de la o poezie domestică
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]