714 matches
-
îi definesc pe cei intervievați, decupajul operat de reporter fiind înlesnit de ochiul său de portretist. Avea, într-adevăr, o anume înclinație în acest sens, rememorările lui pariziene, din mirobolanta „împărăție a Boemei” de pe malurile Senei, mișunând de figuri aparte. Ratați, trăsniți, fanfaroni, firi melancolice și apariții funambulești, vagabonzi de geniu și alte ciudate, ieșite din comun specimene se perindă prin birturi, berării, cârciumi, cu iluziile și eșecurile lor, dispuși la spovedanii care mai că îi transformă în personaje de proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
ba chiar de nu-i ești cu un pas în față, dacă poți, vei rămâne ca prostul în gară toată viața, hoinărind printre alți sărmani necunoscuți care au pierdut trenul și orice speranță. Căci diferența dintre un erou și un ratat nu-i mare, e o chestiune simplă de precizie și moment, sunt acele uși care se deschid și pe care trebuie să intri imediat, fără să gândești o secundă, ci să simți. Și Cristi a mers înainte, odată cu lumea. Astfel
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
fie tot timpul controlat și criticat are însă o stimă de sine redusă, fiind lipsit de încredere în forțele proprii. Nu are inițiative personale deoarece se teme să nu greșească. Pentru el a greși este echivalent cu „a fi un ratat”. Preocuparea lui în tot ceea ce face stă sub semnul „Ce va zice tata/mama?”. Mai târziu, va avea mereu sentimente de inferioritate, va fi veșnic nemulțumit: „Nu pot să fac nimic ca lumea”, „Nu am să reușesc niciodată”. Nu este
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
și un câine, detectează semne devenite invizibile în lumea de convenții a celor maturi, și deci ignorate în campania de amăgire dusă de adulți? Am știut că tatăl meu, cel mai mare dintre cei doi frați, era un gen de ratat lipsit de noroc, înainte de a fi știut măcar ce înseamnă „ratat“, înainte de a fi avut vreo noțiune despre bani, statut social, putere, faimă sau despre alte din aceste râvnite recompense, ale căror miriade de fațete m-au împins întreaga viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
faimă sau despre alte din aceste râvnite recompense, ale căror miriade de fațete m-au împins întreaga viață în acel dans al dervișului, care, sper acum, să se fi încheiat. De bună seamă, când afirm că tatăl meu era un ratat, mă refer la sensul grosier, lumesc al cuvântului. De fapt, era un om bun, inteligent, și cu inima curată. Părinții mamei mele locuiau în Carlisle și abia de i-am cunoscut. Surorile mamei figurau în imaginația mea ca două șterse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă puteam împiedica să văd în unchiul Abel și în mătușa Estelle niște făpturi strălucitoare ca niște zei, alături de care propriii mei părinți îmi păreau insignifianți și plicticoși. În lumina acestei comparații, nu puteam să nu văd în ei niște ratați. Dar, în același timp, știam că tatăl meu era un om virtuos, nepreocupat de deșertăciunile lumești, în timp ce unchiul Abel, cel atât de monden, reprezenta tipul comun de persoană foarte egoistă. Nu vreau, desigur, să spun că unchiul meu era „un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu adevărat - adică, în măsura în care sunt eu capabil de iubire. Sunt oare? Nu știu. Și am mai iubit... oh... în trecut... alte femei... alți oameni... pierduți acum, pierduți, duși pentru vecie... dar tot n-ar fi dus la nimic... rahații și ratații și ticăloșii nu pot fi fericiți, așa că tot există puțină dreptate pe lumea asta. Ajunsesem la stadiul în care-ți vine foarte greu să pleci, în care e foarte greu să faci altceva decât să continui să bei și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pământului. Scriitorul ezită între un roman al vieții minerilor și unul al psihologiei individului izolat, aflat în fața unei situații-limită. Aglomerarea de „cazuri”, conflicte parazitare, caractere neadâncite estompează însă observația. Adrian Vornicu din Am ucis pe Dumnezeu este, de asemenea, un ratat. Pictor de geniu, torturat de obsesia că trebuie să se elibereze de Dumnezeu, a cărui prezență îl împiedică nu doar să creeze, dar să și existe, el dialoghează mereu cu Demian, alter ego diabolic, prezent doar în imaginația lui bolnavă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
laborator, mai puțin prin utilizarea detectorului uman, cum este cazul baghetelor, anselor și altora asemenea. „Radioalmanah“, 29 aprilie 1995, ora 16,34 3. Cristalin(„“) Dintotdeauna, chiar de când eram doar o potențialitate din punct de vedere profesional, Încă nemanifestat ca istoric ratat, mi au plăcut reconstituirile. Mai ales că nu mi-au lipsit motivele, unul fiind chiar acum, o altă discuție radiodifuzată, cu același redactor, Aurel Brumă, interesat acum de cristale, În accepțiunea lor extracristalografică. Din capul locului reamintesc faptul că li
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
merge de partea norocului. E ca și cum ar fi avut de ales între dreapta și stânga și un fix negativ al minții i-a tras mereu spre stânga, unde au dat numai de fundături. M-am gândit adesea la câțiva dintre ratații de prestigiu ai generației mele dintr-un motiv pe cât de banal, pe atât de șocant: când ne întâlnim, toți se miră că lucrez zilnic, că scriu zilnic. Parcă s-ar fi vorbit să-mi pună aceeași întrebare: „Cum, tu chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Costel, Îți scriu cu întîrziere; de data aceasta însă am prea multe motive. După revenirea la Iași (acele trei zile au fost o evadare liniștitoare) asupra mea s-au abătut furtuni mari. Situația s-a agravat chiar, deoarece nulitățile și ratații (dintre care unii țin încă în mîini puternice frîne) au totuși un talent: de a se găsi cu ușurință și a face gașcă. Ai văzut că impotentul intelectual Sîrbu a publicat cîteva rînduri contra mea, crezînd că se recunoaște în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
improbabilitate. Hotărât să introduc mingea în poartă și să marchez un ultim gol, am șutat cu sete, dar în aceeași secundă m-am ghemuit de durere, ținându-mi cu ambele mâini degetul care se jupuise și din care țâșnea sânge... Ratat! Peste mine s-au rostogolit din viteză trupurile înfierbântate și transpirate ale colegilor de miuță, formând o moviliță cu respirație unică și agitată. La momentul pe care vi-l relatez acum, tata era deja arestat de trei ani de zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și încurcată. Eram speriat, începusem să tremur, nu de teamă, asta parcă dispăruse, ci de furie că trebuia să asist la un asemenea spectacol. Liniștește-te, omului, spuse mătușa cu glas scăzut. Îl sperii și pe copilul ăsta. Ești un ratat, un bețiv, asta ești! Taci din gură! striga unchiul. Sparg dulapul, distrug casa, dărâm tot! Gâfâind din răsputeri izbea mai tare cu pumnii strânși în dulapul de lemn, scândurile scârțâiau sub loviturile lui năprasnice. Atunci am spus, îngrozit: Lasă-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
emigrarea în SUA. Până una-alta, este nevoit să înfrunte iadul din lagărul turcesc, unde sute de fugari asemenea lui (polonezi, ruși, bulgari, moldoveni) așteaptă cu anii să-i accepte occidentul (era prin 1970). Compania nu pare deloc selectă: "borfași, ratați, bețivi, fumangii; dacă mai rezist în jungla asta 6 luni, ajung și eu animal ca ei". A trebuit să rabde nu 6 luni, ci 14 și, pentru a câștiga câteva lire, descarcă, noaptea, camioane cu cenușă, trage la roabă, zugrăvește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de rău că nu am folosit mai bine înzestrarea pe care am avut-o. 13. M-a împiedicat un sindrom discontinuu de COMODITATE. Un coleg și un prieten îmi spunea, cam obraznic ce-i drept : “- Mai Ionel, tu ești un ratat! - De ce? - Fiindcă tu ai avut ce rata...” 14. Trebuie în final să mulțumesc Domnului pentru tot ce mi-a dat, pentru tot ce am realizat, pentru vârsta frumoasă la care am ajuns. 15. Și în finalul finalului : am avut prea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93305]
-
cu schema”, cineva care să pună la cale combinații și să le spună exact ce să facă. Cum nici un „tip cu schema” nu ar fi vrut să aibă de-a face cu niște oameni atît de vădit inepți, ghinioniști și ratați, Își continuau căutarea, fabricînd minciuni sfruntate despre marile lor lovituri, „revenindu-și” ca spălători de vase, vînzători de răcoritoare sau chelneri, prăduind din cînd În cînd cîte un bețiv sau poponar temător și căutînd, căutîndu-l mereu pe „tipul cu schema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de ochi, Zeii obosiți (1969) și Dincolo (1970) sunt exerciții epice în care este stabilită tematica și se deprinde modelul prozei psihologice. Metafora „zeilor obosiți” devine paradigmatică pentru rețeta tipologică a autorului, personajele fiind ființe abulice, strivite de propria interioritate, ratați atipici, amnezici în planul și în „timpul social” (Ioan Holban). În Zeii obosiți se reține îndeosebi efortul de a scoate din materialul epic descentrat și difuz profilul feminității vulnerabile și orgolioase (Anca K.), iar în Dincolo trasarea procesului de autoculpabilizare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
II, 1974-1977), una din scrierile sale cele mai solide (în special primul volum), Ș. înlocuiește romanul psihologic cu fresca. Se oferă o cronică nelineară a unui orășel de provincie (datorată poliedriei epice și prezenței martorilor derutanți, de la Scrima, „cronicarul”, până la ratatul Mavru sau la nebunul Ieronim). Romanul de atmosferă este dublat de unul de familie și critica (Nicolae Manolescu, Dumitru Micu) a văzut în învățătoarea Teodora, personajul principal, o a doua Vitoria Lipan, doritoare de a ritualiza moartea nefirească a soțului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
o cronică a „Junimii literare de la Cernăuți, o pagină a politicului și alta a sportului. Victor Ion Popa era omagiat pentru că „nea dat realizări de mare și impresionantă artă. Este de ajuns să amintesc de „Iedermann” a lui Hofmansthal, de „Ratații” lui Lenormand, de „Oedip-rege” a lui Sofocle și de „Volpare” a lui Ștefan Zweig.” În ce privește Mișu Fotino se sublinia că: „succesul unor comedii ca „Prostul”, „Ginerele domnului prefect”, „Punctul negru” rezidă și în faptul că acesta este nu numai interpretul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
naturale" menite să scoată ființa omenească din bezna obscurantismului și să-i redea adevărata libertate și fericire la care are dreptul. "Îndrăzneala lui Rousseau de a lovi direct, cu o forță morală nebănuită, stîlpii șubrezi ai acestei societăți pline de ratați, de sceptici, de libertini și de ipocriți religioși, și de a pune în discuție nu numai cultura timpului, ci și baza ei proprietatea privată nu va întîrzia dezlănțuirea ostilității coalizate a forțelor reacționare, de la favoriții regelui, la parlamentari și episcopi
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
pe care le cunosc 08 A cere ajutorul cuiva este un semn de slăbiciune 09 Dacă nu mă descurc la fel de bine ca alții, înseamnă că sunt o persoană inferioară 10 Dacă eșuez la locul de muncă, înseamnă că sunt un ratat 11 Dacă nu poți face un lucru ca lumea, atunci nici nu merită să te apuci de el 12 Este în regulă să fac greșeli, deoarece pot învăța din ele 13 Dacă cineva nu este de acord cu mine, asta
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
dominante ale literaturii despre tineri - este definitivă. Personajele comunică, dar nu se confesează, după modelul de apărare-atac al adolescenților prozei americane. Romanul este construit în trei timpi, primul și ultimul consacrați tinerilor în conflict cu lumea și în contrast cu adaptații, căpătuiții, ratații generației lor (personaje episodice, puternic caricaturizate), partea mediană ocupându-se de refuzul feminin al compromisului. Naratorul omniscient, ochiul impersonal alternează cu povestiri la persoana întâi, cu jurnale și scrisori, cu inserturi onirice și cu scene emblematice, cu discuții despre structura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
de creație. Credem că Ibrăileanu a fost unul dintre cei aleși să vadă marea poezie a romanului, fără să o risipească. UMBRA AUTORULUI. ÎN ISTORIE... Cînd G. Călinescu oferea, în Tehnica criticii și a istoriei literare, o justificare inedită actului "ratat" care poate fi opera criticului în postura creatorului de artă, motivele pledoariei sale apăreau transparente. Empatia criticului sau a istoricului literar, facultate comprehensivă și răspunzătoare pentru adecvarea la subiect și reglarea distanței analitice, nu se poate manifesta exclusiv față de sfera
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Camões, Drieu La Rochelle era în epocă o noutate. Umbre pe pânza vremii (1985) este o carte de mărturii despre generația de scriitori care băteau la porțile afirmării înaintea celui de-al doilea război mondial, despre scriitori din „corabia cu ratați” (după expresia lui Emil Botta). Sunt revelatoare paginile despre Emil Botta, Simion Stolnicu, Matei Alexandrescu, Neagu Rădulescu, Corneliu Temensky, cele despre cercul de colaboratori ai revistei „Vremea”. Ceea ce îl reprezintă cel mai bine este însă jurnalul, întins de-a lungul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
sau să discute cu un vecin. Sau mai are ocazia să reguleze și el ceva prospătură. De cele mai multe ori, jurnalistul ăsta resentimentar e gata să-ți povestească: „Ce-ar fi fost el dacă...”. De fapt, el nici măcar ratat nu e. Ratatul are un anumit farmec. El e un mediocru. Și abia acești mediocri resentimentari sunt niște inși extrem de periculoși. Țucălarul ăsta e exact individul care: „A avut de gând să...”. Ce-ar fi fost el dacă. Pentru el, cele mai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]