2,680 matches
-
cu neputință ca ei să nu știe asta, noi care reprezentăm singura continuitate posibilă cu ceea ce era înainte... Au nevoie de noi, nu se pot lipsi de noi, folosindu-ne, încredințându-ne conducerea practică a ceea ce a rămas... Lumea va reîncepe așa cum vrem noi... Nu, mă gândesc eu, lumea care aș vrea să-și reînceapă existența în jurul meu și al Franziskăi nu poate fi lumea voastră; aș vrea să mă concentrez, gândindu-mă la un loc în toate amănuntele, un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu ceea ce era înainte... Au nevoie de noi, nu se pot lipsi de noi, folosindu-ne, încredințându-ne conducerea practică a ceea ce a rămas... Lumea va reîncepe așa cum vrem noi... Nu, mă gândesc eu, lumea care aș vrea să-și reînceapă existența în jurul meu și al Franziskăi nu poate fi lumea voastră; aș vrea să mă concentrez, gândindu-mă la un loc în toate amănuntele, un loc unde mi-ar plăcea să mă aflu cu Franziska în momentul acesta, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rafturile peste degete, să strâng mocheta. După aceea s-o las să mediteze, preț de vreun ceas, cât înghit și eu o ceașcă de zeamă străvezie de cafea făcută chiar de mânuța dumneaei, „prea multă cofeină strică, dragă...”, și să reîncep reconstrucția dormitorului, căutând șuruburile, piulițele, garniturile, niturile, plăcuțele care maschează găurile și mânerele scăpate prin cotloane. Bineînțeles, nu găsesc nicăieri șurubelnița cu cap pătrat. Pocnesc pereții, zgârii furnirul, scap „Țărăncuța” înrămată de vecinul nostru, le reintroduc în cameră, în funcție de conjuncții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
poliției. Păsările mi-au mâncat fața. Nimeni n-a bănuit vreodată adevărul. Adevărul e că am intrat puțin în panică după aia. I-am lăsat pe toți să creadă ce nu trebuia. Viitorul nu e-un loc bun unde să reîncepi să minți și să trișezi. Nimic din toate astea nu-i vina altcuiva în afară de mine. Am fugit pentru că reconstruirea mandibulei era o tentație prea puternică de-a mă întoarce înapoi, de-a juca din nou jocul ăla, jocul de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o făcătura, unul care avusese doar noroc și context, era chiar un pilot. Nu putea explica nimănui de ce era așa însă simțea acest lucru și nu se putea înșela. Tot atît de brusc pe cît s-a oprit, Balbo a reînceput, explicînd de astă dată unul din misterele succeselor germane în bătăliile aeriene. "I tedeschi, capite, signori, i tedeschi volano sempre con il sole alle spalle." Asta era deci, nemții zboară întotdeauna cu soarele în spate. Pentru Pangratty amănuntul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Noapte bună!" și să se retragă în camera lor, cei doi simțiră o profundă părere de rău, ca și cum lumina ar fi dispărut iar bezna s-ar fi întors să-i înghită din nou. O dată reveniți la viața de oraș, au reînceput controversele plimbărilor cu bicicleta, rivalitatea smintită provocată de jocul de cărți și de rammy iar emoțiile, palide și nedeslușite, trăite pe ulița satului, au fost date uitării. Renar câștiga mereu, adunând un punctaj copleșitor. Dacă ceilalți erau complet indiferenți cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de moment dădu să iasă. Cu doi pași ca de uriaș tânărul îi tăie calea. Dacă vrei să pleci, te conduc. Dacă nu, acordă-mi, te rog, dansul următor. Se învârtiră unul pe lângă altul până când, în sfârșit, dădu Domnul și reîncepu muzica. Ștefan era fin și educat, vorbea simplu, fără fasoane și-avea o privire caldă, de copil, care pe Luana o cuceri imediat. În ciuda diferenței de înălțime, făceau un cuplu din cel mai reușit. Buclele blonde ale fetei aruncau reflexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zis. — Ei, și? Dă mi niște rupii! — Nu. Cu colțul ochiului a văzut Încă vreo trei-patru băieți alergând spre ei, copii ai străzii ca și cei doi, fără cămăși și desculți. A făcut un pas Într-o parte și a reînceput să meargă, Însă acum repede, trebuia să ajungă la marginea pieței. Era Înconjurată de trupurile lor, Însă și-a continuat drumul spre șosea, de unde se auzea zgomotul circulației. Unul dintre băieți a Întins un braț și a atins-o cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
adică. El a ridicat capul și a privit-o. Ea și a zis că i se dusese Întu nericul din privire. Ar mai fi ceva, a zis el ezitând, părea să-i aștepte aprobarea. și-a plecat privirea și a reînceput să deseneze cerculețe cu palma prin iarba uscată. Margaret n-a spus nimic. Era atât de aproape de el, Încât ar fi putut să se aplece ușor și să-i sărute cuta fină de pe frunte. — Mai era Încă ceva În Închipuirile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ta e-aici, a zis el și a fluturat brațele Într-un cerc deasupra capului, noua Republică revoluționară Indonezia. Iar tu o să fii unul dintre noii ei eroi, un adevărat revoluționar, ca mine. — Tu? a exclamat Adam. Eu? Coastele au reînceput să-l doară, un junghi afurisit care la fie care respirație cobora pe o parte a corpului. Se simțea obosit și n-avea nici un chef să fie revoluționar. Tot ce voia era să se Întoarcă acasă, oriunde ar fi fost
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rămâne dacă nu ne cunoaștem trecutul. Nu putem pretinde un viitor. Despre asta vorbim. Despre neputința mersului Înainte. Treceau pe lângă doi băieței În pielea goală, care se stropeau cu noroi dintr-o băltoacă. — Ai dreptate, a spus Adam. Din a reînceput să fluiere melodia dinainte. Părea dus pe gân duri, de parcă se concentra asupra unei alte idei. — Să nu-ți faci griji, te-ajut eu să-ți găsești fratele, a zis după o vreme. Trebuie să-ți regăsești trecutul, Adam. Îți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de mașini În Indonezia, sau măcar că ar fi existat pe undeva. Limuzinele au trecut În goana mare pe lângă mulțime, iar după câteva momente, când Începuseră să dispară În depărtare, soldații au ridicat barierele, iar mașinile, scuterele și bicicletele și-au reînceput călătoria lor obositoare. Cum treceau pe lângă soldați, Din l-a luat pe Adam pe după umeri. Într-o bună zi s-ar putea să devii și tu o persoană importantă, cum sunt cei din mașini. L-a tras pe Adam lângă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
i-a zis Adam. De fapt, nu fumez, a răspuns Din. și-a aprins un chibrit și l-a ridicat șovăind spre țigara dintre buze. Mâna Îi tremura ușor și nu izbutea să apropie flacăra de vârful țigării. Când a reînceput să vorbească, abia dacă i se mai vedeau ochii mijiți prin norul de fum. Acum am nevoie de ajutorul tău. În palatul ăsta al păcatului se află o mulțime de oameni, multe persoane importante, mulți străini. Acești străini au intenția
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În loc un gol desăvârșit. Golul acela i-a adus mângâiere, dar nu și somnul. La o vreme, după miezul nopții, și-a auzit părinții certându-se, iar vocile lor ridicate i-au stricat firava pace a in som niei, a reînceput să-l vadă pe Karl, mâinile lui subțiri, părul blond, noua lui casă cocoțată primejdios pe creastă. Sau pe Nyoman. A auzit și vocea săltăreață a lui Karl, apoi a trebuit s-o ia de la cap cu ștersul conștient al
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
proeminentă, se îngrozea singură când își privea mâna, cu tegumentele subțiri, transparente, lipite de oase. Pleoapele i se îngustau reflex într-un rictus, era de fapt un început de miopie dar întârzia, mereu întârzia să se prezinte la un oculist. Reîncepură și migrenele, vechea ei meteahnă, uneori își întrerupea orele și așa puține de somn, o trezea durerea ce-i săgeta tâmplele și starea de vomă îi încleșta fălcile, se ducea mătăhăind la dulapul de medicamente, căuta printre gene comprimatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
temelor sale. În cele din urmă, încordarea dintre tată și fiică deveni maximă, Carmina răspundea reproșurilor cu vocea ridicată, tatăl se înroșea, se înfuria, vocea i se poticnea în flora faringitei sale cronice, gâfâia își pierdea glasul, și-l dregea, reîncepea asaltul. Ieși afară, te rog, îi striga Carmina, nu pot studia certându-mă cu tine. Dar el gesticula și vorbea cu nerv, saliva îi sărea din gură, sta proțăpit în mijlocul covorului din iută. Trebuia să intervină mama, să-l tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
planurile, îi pistona insistent, încurajându-i cu laude și visuri de viitor mare, încât deseori reușea să-i mobilizeze, să-i facă să lege firul din punctul unde fusese întrerupt. De obicei, cam în această perioadă, când încrederea în ei reîncepea să se înfiripeze, simțeau un sincer atașament pentru Sidonia, din simplul motiv că ea miza mult pe capacitatea lor, și prin urmare, îi căutau mai des compania, ca să beneficieze cât mai mult de focarul mobilizator. Atunci când îi vedea gata aprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alte colțuri ale lumii. Jocul nu se oprește timp de trei luni, după care obosită, adunându-și culorile și bogățiile în hambare, va pleca scutu-rându-și pletele prin alte ținuturi. Dar Prințesa se va întoarce iarăși la anul și jocul va reîncepe, mai frumos și mai colorat, căci Toamnei îi trebuie mai multe note de zece în catalogul vremii. Vlad Botezatu, clasa a IV-a C Început Toamna scutură ultimii stropi de lumină în aroma gutuilor. Grădinile sunt dulci. Copacii par de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în leagănul ploii ce bate curioasă la fereastră... Umbrela Tanti Eugenia. Părintele-confesional. D Tanti Eugenia era o veritabilă mireasă a lui Hristos. Taina spovedaniei corespundea cu desăvârșire spiritualității ei de duminică, atunci când apărea în fața părintelui invizibil din muntele confesionalului. Și reîncepea acel dialog expiator cu dumnezeirea, în care vocea lui de bariton pronunța malițios și deloc împăciuitor câte o sentință cu fiecare nouă mărturisire a ei. Preotul se pricepea să-i dea fiecărui enoriaș ce aștepta de la el. Cunoscând deja istoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ușor arhaică, nu atât ca fond de cuvinte, ci mai degrabă ca sintaxă, de parcă ar traduce dintr-o limbă moartă. Găsesc asta destul de obositor și enervant, pierd șirul, nu-l mai urmăresc, el simte asta și tace o vreme, apoi reîncepe: În legătură cu operația... face o pauză lungă, vizibil așteaptă intervenția mea. Ah, nu! Nu e nevoie să discutăm despre asta! Ești cumva îngerul morții? Nicidecum, nu-ți fă idei, sunt un înger cât se poate de obișnuit, dar am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
informații fac din creson ceva remarcabil. E la fel ca peștele acela japonez, fugu, care înseamnă pentru sashimi ceea ce înseamnă ruleta rusească pentru jocurile de societate. Mă întorsei la repertoar. Mâncând, îmi uitasem ucenicia într-ale notelor muzicale. Trebui să reîncep să apăs pe taste, cu aerul unui debil mintal care a descoperit un joc nou. Brusc, telefonul sună. Panicat, n-am știut ce atitudine să adopt. Sfârșii prin a ridica receptorul pentru ca sunetul insuportabil să înceteze. Era Sigrid. -Scuză-mă, Olaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
oficială, care au spus că nici în ruptul capului nu pot fi de acord cu un astfel de furt pe față și au făcut semn echipei să părăsească terenul în semn de protest. Unde ați mai pomenit așa ceva? Tribunele au reînceput să huiduiască, o parte abandonul Stelei, cealaltă parte pe jucătorii dinamoviști care zăceau trîntiți pe gazon. Pînă la urmă toată lumea a trebuit să-și ia tălpășița, cazul urma să fie rezolvat la comisii. Ei, și cînd spiritele păreau că se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sale asupra stării de spirit a băiatului, observând bosumflarea lui Va spuse: Adică vrei să zici că te-ai supărat de-acu, așa-i? Hai lasă!, zise Împăciuitor și când prinse privirea lui Va, se măi uită o dată Împrejur și reîncepu să-și ridice rochița cu flori vișinii, la fel de Încet ca mai Înainte. Când ajunse pe locul unde ar fi trebuit să fie marginea chiloțeilor Înguști de astăzi, băiatul privea transfigurat la gândul că acu acu se va produce miracolul și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mă, animalule? țipă lumea. Se crează o busculadă și Juncu încasează cam mai mult decît se aștepta. Nu mai continui campania, anunță Juncu la partid. De ce? Ascultînd povestea, șeful intervine: Dacă sînteți începători! O să vedeți cum rezolv eu problema. Juncu reîncepe lupta și cînd de cei care îl ascultau se apropia Toma, inima lui a luat-o razna. Îl cunosc, intervine Toma. Este un om de o calitate excepțională. Ajută dezinteresat pe oricine. Odată eram cu mașina în pană. Zloată, frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de nepătruns ale Ecedului -, cînd se credea că jarul rebeliunii nu mai mocnește, flacăra a fost aprinsă din nou de principele Ferenc Rákóczi al II-lea, În 1703, printr-o proclamație lansată din Galiția, iar războiul Împotriva puterii austriece a reînceput. Pe curuți și pe Rákóczi i-au susținut și cetele lui Grigore Pintea Viteazul. Se spune că Pintea, aflat În slujbă la curtea Împărătească din Viena, o răpise pe Antonella, frumoasa fiică a unui colonel, și o dusese cu el
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]