1,619 matches
-
să cunoască, în sfârșit, o afecțiune trainică, de suflet, iar ea alesese, fără să judece prea mult, o voluptate care se construia artificial, fără o bază de pornire și care avea să nu ducă niciunde. Pe profesorii Alexe i-a reîntâlnit la o expoziție de pictură. O clipă îi trecu prin minte să se întoarcă ca să-i evite, dar o mișcare a lui Alexe a făcut imposibilă orice fugă. Lângă el, Nina era complet absorbită în contemplarea unei imagini. A înaintat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
informațiile lor ricoșau. Un alt tablou în față căruia staționau: un morman de frunze veștede, strânse lângă un coș de gunoi și el de culoarea ruginii. Era și ea una dintre frunzele acelea. Își aminti cu precizie: pe Ovidiu îl reîntâlnise spre toamnă, un început de toamnă care urma după o vară secetoasă și fierbinte. S-au plimbat împreună prin parc, aleile erau pline, pline de frunze, foșneau, trosneau sub pașii lor. Atunci a știut că dincolo de ezitările ei se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se izbească de prea multe dificultăți. Pe când cobora scările în spirală, Sidonia știu că bărbatul o să-i telefoneze curând, se va folosi de pretextul oferit de invitația ei, va accepta să continue relația mai mult în speranța că o va reîntâlni pe Fana. Era prea lucidă ca să nu interpreteze cu o crudă exactitate realul. Se despărți de Dimitrie în stația de autobuz. N-o să mai facă pasiențe așezată pe covor. Știa că pierduse partida, dar se înverșuna. Intră în coafor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de așa ceva, timpurile s-au schimbat, mergem înainte cu orice preț. Dimitrie o aștepta lângă un copac uriaș, foarte rămuros, un stejar socotit monument al naturii, n-o recunoscu de prima dată, dar nu-și trădă surpriza. Iată că ne reîntâlnim, îi spuse și-i sărută mâna. O clipă Sidonia regretă că acceptase să se întâlnească sub acel stejar secular, cine știe, ar fi putut face asociații cu ea. Și acum să vedem unde este ceainăria dumitale. Fiți sigur, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și mirosind ca niște costițe afumate. Erau bărbați și femei laolaltă? — Nu. Finlandezii erau surprinzător de pudibonzi pe tema asta. Nu tocmai cum te-ai fi așteptat din partea unor scandinavi. Doamnele au făcut sauna separat și mai tarziu le-am reîntâlnit la bere și cârnați. Sună grozav. — Da, chiar așa a și fost. Iar într-o altă zi s-a organizat un meci de fotbal între scriitorii finlandezi și Restul Lumii, disputat la lumina soarelui de la miezul nopții. — Cine-a câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
instituțiile de învățământ superior acreditate. O instituție de învățământ superior autorizată să funcționeze provizoriu, conform procedurilor legale în vigoare, devine parte a sistemului național de învățământ superior numai după acreditare. (Cu privire la acest text, este necesar să subliniem două aspecte: 1 reîntâlnim definirea și a învățământului superior ca un „sistem”, ce face parte din sistemul de învățământ; 2 în opinia noastră, faptul că instituțiile de învățământ superior autorizate nu fac parte din învățământul superior este o eroare, având în vedere prevederile legale
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
și nepoți. Într-o zi i-a spus Petru: Mă tem că i-aș corupe. Râse. Petru roși. Se ridică de la masă scandalizat, convins că protestul său astfel exprimat va trezi o cât de mică remușcare În sufletul ei. Se reîntâlniră În pat și conflictul se aplană tot datorită ei care găsea oricând un truc nou cu care Îmblânzea pudoarea de fier a iubitului ei. Brândușă aștepta respectuos ca musafirul „să mai deguste o dată Ottonelul” și zise: Mă bucur că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
situația din România și a răspuns la întrebări. În anul 1982, s-a întreținut și a primit o medalie oferită de Papa Jean-Paul II, cu ocazia vizitei Sanctității Sale la sesiunea Conferinței Internaționale a Muncii. În septembrie 1995, s-a reîntâlnit și a discutat cu Papa Jean-Paul II, cu prilejul sesiunii Adunării generale a O.N.U., care a marcat semicentenarul de la semnarea Cartei Națiunilor Unite. În decembrie 1989, a respins pe loc toate ofertele de intervenție militară transmise telefonic din partea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
mă regăseam deodată subtil în istoria inițială care nu era alta decât povestea mea. În prima zi, am întâlnit un om foarte trist ce-și petrecea mai tot timpul într-o rezervație de creaturi fabuloase, în speranța că își va reîntâlni iubita, singurul spațiu posibil în care s-ar putea regăsi. Într-o zi se va întoarce aici, sunt aproape sigur de asta. Da, încuviințez. Cu toții într-o zi ne vom întoarce acasă, fie și numai în trecere... Apoi am ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu de iubire, pentru că dinainte țineam unul la altul. Nu știu ce părere aveam atunci, dar acum sunt sigur. S-a terminat la fel de abrupt cum a început, a încetat să mă mai caute (doar ea mă căuta!). După o vreme, ne-am reîntâlnit la aniversarea nevesti-mii; la modul cel mai firesc, am refăcut triunghiul inițial. Tot atunci, am înțeles cât de apropiați suntem, că nu e nici măcar esențial să ne vedem. Simplul fapt că respirăm separat și în același timp împreună, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ea, până la cele mai mici detalii: facturile neplătite, poșta nedeschisă, cămășile neduse la curățat, corespondențe neterminate. Și, în timpul acesta, îmi strânge mâna de câteva ori, îmi mângâie în treacăt obrazul, este atât de drăgălașă și binevoitoare, ca și cum ne-am fi reîntâlnit după o lungă absență și ne aflăm din nou împreună, în spațiul nostru pe care ea îl cunoaște până la cele mai mici amănunte. Și conversația continuă în ritmul ăsta, de fapt mai mult ea vorbește, este la curent cu noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
citate din Biblie, cu care romanul ar trebui, probabil, în intenția autorului, să intre în rezonanță. Din cauza acestui proteism arbitrar, nu se înțelege mai nimic. Pasajele licențioase, chiar dacă atrag atenția cititorului, nu fac istorisirea inteligibilă: „Trenul nu-i aglomerat. Îi reîntâlnesc pe Pluto, pe Burcă și Nan. Duhnesc a băutură și au chef de arțag. [...] Neavând succes să se-ncaiere cu necunoscuți, se iau de mine. Ce-i, Didelule, mă-ta te-a făcut fătălău, râde gros Burcă. Nan sare pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că dialogul se transformă în dispută și obosește inutil. Bine, votează pe cine vrei. Este dreptul meu, nu? Cei doi vecini se despart fără a-și întinde mîna și fiecare rostește în surdină cîte o înjurătură. Peste cîteva zile se reîntîlnesc. O roată de oameni îl ascultă pe Juncu. Acesta promite în stînga și în dreapta și oamenii par amuzați. Ce repede ați învățat lecția, dom' Juncu, intervine un hîtru. Puteți promite mai încolo, oamenilor care nu vă cunosc, dar tocmai nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Erau convinși că dragostea este o pacoste greu suportabilă. În sufletul lor rămăsese acea atracție firească, naturală și parcă și-au propus să inhibe pornirile acelea copilărești, promițînd o revenire mai tîrzie. Cei doi copii, acum adulți tineri, s-au reîntîlnit după trei ani de facultate. Puțin jenați, au reușit rapid să treacă peste conveniențe și s-au prins de mîini ca altă dată. Ai un prieten? întreabă băiatul. Nu știu. Cum adică? Exact ce ai auzit. Am și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Pasqual cum fusese strivit Anastase, răsucind talpa pantofului în fel și chip. Pasqual s-a făcut negru și aproape plîngînd îmi spune: Dar este oribil bancul tău! Este monstruos, îngrozitor! Supărat, plîngînd efectiv, mă părăsește ostentativ. Pe Pasqual l-am reîntîlnit în Cuba, venise cu părinții săi să ne vadă. Fără să-i amintesc de vremurile tinereții, mă abordează direct. Știi, Constantin, eu n-am mai auzit un banc așa îngozitor ca acela cu Anastase... Trecuseră 15 ani și copilul Pasqual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
unguresc“, sătmărenii și moroșenii au derivat pentru pătlăgeaua roșie un nume pe care ar trebui să-l rostească pios ca pe unul de sfîntă: porodică. Afară de Zoli și de Caița care-mi erau vecini, cu camarazii clasei Întîi m-am reîntîlnit rar. Cu gemenii, bunăoară, nu m-am mai regăsit niciodată. Peste Gheorghe Grosoș Însă am dat Într-o vară. Aveam amîndoi treisprezece ani, el tolănit pe malul unei bălți a Măriei, eu hoinărind cu Ionel Caița. — De ce l-ai adus
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sunt sănătoși. Astăzi le-am trimis o scrisorică prin care Îi vestim că sunt bunici. Au un nepot. N-am uitat să le povestesc că ne-am cunoscut la domnul profesor Hliboceanu În cabinet și că abia așteptați să vă reîntâlniți. Le-am spus că la toamnă, când nu mai au treburi pe câmp, vor fi bine veniți la Iași, pentru a depăna amintiri... ― Îți mulțumesc, dar... ― ??? ― Mare plăcere mi-ar face să-mi spui pe nume. Așa, ca Între oamenii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lacrimă Între gene. Oamenii, și În special bărbații la o vârstă Înaintată, nu-și pot stăpâni emoțiile puternice. Imaginează-ți că se vor revedea după atâția ani pe care i-au trăit fără să și imagineze că se vor putea reîntâlni cândva... ― Cum se vede treaba, ne-am luat cu vorba și am uitat că tu ești flămând și obosit. Pregătește te pentru masă, iubitule. Pe urmă, să facem nani, fiindcă Tudor doarme și nu ai cu cine sta la „un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ogradî ci-i a tundi chelbosu’, Ileanî? CÎ din douî călcături o mântuit treaba, bietu’ cocoș. Cautî șî el prospăturî” - răspundea bunica Catinca râzând. ― Parcă sunteți de acolo, domnule profesor, așa de frumos reproduceți cuvintele locului! ― Abia aștept să-i reîntâlnesc și să-i aud vorbind pe mama Maranda și pe tata Toader. ― Păi, ca mâine sosesc - și-a permis Gruia să răspundă cam „colorat”, sub zâmbetul de aprobare al profesorului. ― L-am invitat pe Petrică să vină mâine la orele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
reciti scrisoarea, Virgil rămase vreme îndelungată nemișcat la biroul său, cu sufletul apăsat de durere și cu mintea plină de amintirea anilor săi de copilărie, vegheați de grija și de dragostea mamei. La Vărăști, unde se duse singur, Virgil se reîntâlni cu rude pe care nu le mai văzuse de ani de zile: unchi și mătuși, veri și verișoare, dar și mulți cunoscuți de prin sat, rude și prieteni de familie. În ciuda vitregiei timpurilor, fu o înmormântare după toate rânduielile creștinești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de alte treburi gospodărești, pe care nu putea să le neglijeze sau să le amâne. 3 Era primul an de după moartea Elvirei și viața, mai bună sau mai rea, mergea înainte. Într-o zi, ieșind cu treburi prin sat, îl reîntâlni pe vicepreședintele sfatului care, după ce se arătă bucuros să-l vadă, îl invită la sfatul popular, în biroul său, la o discuție amicală, între patru ochi. Omul se intersă mai întâi dacă își primea la timp pensia, apoi dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că nu insistase măcar ca ea să-i spună unde și când ar fi putut să se mai vadă. 3 A doua zi și în zilele următoare, Victor reveni de mai multe ori la universitate, în speranța de a o reîntâlni pe Felicia. Dar fata nu mai reapăru, de parcă ar fi plecat pe meleagurile calde ca o pasăre călătoare sau n-ar fi fost decât o plăsmuire serafică a imaginației sale de adolescent, și nici nu dădu de cineva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
am cunoscut. Pa, uriciosule! Vreau să-ți spun că eu nu-ți port pică." 4 Scrisoarea nu era o glumă și, după cursuri, Victor o găsi într-adevăr pe Felicia așteptându-l în locul stabilit. Primul imbold pe care îl încercă, reîntâlnind-o pe fată după atâta vreme în care nu se văzuseră deloc, fu să-i cadă în genunchi și să-i ceară iertare, asumându-și toata vina pentru cele întâmplate. Să își facă mea culpa acolo, în văzul tuturor, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și-au adresat ceva ce voia să fie un salut înveșmântat în zâmbet. A fost de parcă s-ar fi întâlnit doi prieteni care nu s-au văzut de mult dar se recunosc din prima clipă. Peste câteva zile l-a reîntâlnit, de data asta într-un grup, un grup de tineri internați în spitalul din vecinătatea casei lor. A crezut că este un însoțitor al bolnavilor, dar ciudat, de data asta, cu toate că i s-a părut că a recunoscut-o, tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nici o experiență și emoțiile sunt mari mai ales la prima întâlnire. Dacă eu sunt un "mediu", așa cum sunt denumite persoanele care reușesc să comunice cu cei din cealaltă lume, este pentru că Cel Atotputernic mi-a ascultat rugămintea de a-i reîntâlni pe Minodora și pe Simion. Nu trebuie să ai teamă, de asta te-am rugat să citești versete din Biblie până să te simți pătrunsă de forța adevărului lor. Cu binecuvântarea Celui de Sus aceste întâlniri sunt departe de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]