291 matches
-
răvășit. Mi se părea că m-am trezit dintr-un somn lung și profund. M-am frecat la ochi. Eram chiar în vechea mea cameră. Se făcea aproape ziuă, iar geamurile erau aburite. Departe se auzeau cocoșii cântând. Din jăraticul reșoului, care se găsea în fața mea, nu mai rămăsese decât o mână de cenușă rece și fără consistență. Și ele, ideile mele, nu mai erau decât un pic de cenușă fără consistență. Înainte de toate, am căutat vasul de Ragheh pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să le sistezi băuturica, erai ca într-un car de luptă, Părințele, gladiatorule, nici păgînii nu s-ar fi pretat la așa ceva, chiar așa de urît se vedea totul din exterior? Ca un Flower Power resuscitat, saltele gonflabile, fierbătoare electrice, reșouri, rîșnițe de cafea, tutun, biscuiți, grisine, muzică non stop, Dylan, Beatles, Hendrix dintr-un pick-up vechi cules de la gunoi, femei care nu purtau chiloți, haine care puțeau, un du-te vino care făcea să-ți vîjîie capul, să te apuce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
când În când să aplicați ștampila În locul acela, după ce, firește, o Înroșiți În foc. Îi spui că butelia s-a terminat, că aștepți de trei zile să vină, iar el spune că nu-i nimic, o s-o Înroșim pe un reșou sau cu bricheta. ─ Bine, dar curentul e oprit! Te răstești la nebunul ăsta. ─ Bun, atunci promiteți că după ce se dă drumul la curent sau vă sosește butelia, aplicați ștampila. Promiteți. ─ Promit, sigur, promit, Îi spui Împingându-l spre ușă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
eram copil, Janet mă lua în vacanțe la el la combinat și îmi petreceam ziua în baraca lui de pe șantier. Acolo se găseau de toate, ca într-o casă miniaturală, și apă, și haine, și mâncare, ba chiar și un reșou și un pat mic și-mi plăcea la nebunie să stau acolo și să desenez cât timp el era plecat pe teren. Din când în când intra câte un muncitor într-o salopetă murdară și cu cizme de cauciuc și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și-l scoteam afară. Vrei să te bați? De ce nu te bați cu mine? Îi ciufuleam bine: ori eu pe ei, ori ei pe mine. După care îmi luam praf de mers și nu mă mai găseau." Cu călcâiele pe reșou Format la academia străzii, dar și în munca liberă de legumicultor fără colhoz, Pazvante a rămas un om liber, pe care nimeni nu putea să-l țină în hățuri. Nici chiar "odiosul dictator și sinistra sa soție". Vrea să fugă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Valea lui Mihai. Acolo, altă bătaie. Ne-au dus la beci la Oradea. Altă nenorocire. Să le spun cine a fost călăuza. M-au bătut continuu, zile întregi. Până la urmă, niște securiști împuțiți m-au pus cu călcâiele pe un reșou cu rezistențe groase cât degetul. Nu i-ar mai răbda pământul unde-or mai fi! Și n-am spus nimic. Durerea o simt și acum, și-n urechi o simt, uite, când povestesc. M-au adus cu escortă la Tecuci
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
crescuse până la căsătorie. Avea deja doi copii, iar cămăruța în care locuiau cei patru era formată dintr-un pat mare în care dormeau toți și, în spațiul liber care mai rămânea până la ușă, de o măsuță joasă, improvizată, și un reșou cu gaz cu un singur ochi, pe care se gătea. De câteva ori, când se vindeau bine biletele, Mihai mă invita pe mine și pe celălalt membru al echipei să mâncăm împreună ceva, la masa sărăcăcioasă dintre pat și ușă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mea. Mă și vedeau, la șaptesprezece ani, pierdut În pleava din Place Pigalle, trăind În concubinaj cu o tîrfă și alegîndu-mă și cu un sifilis, sau violat de vreun hamal din hale, sau murind de inaniție În camera mea fără reșou, deoarece nu Învățasem nici măcar să-mi fierb un ou! Se gîndiseră o clipă să roage familia Feugère, reprezentanții editurii Cedrului la Paris, să mă găzduiască În apartamentul lor sau să-mi găsească o cameră În imobilul lor, la nevoie măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
părăsește acum, în somn, nu se va mai întoarce la tine, vei duce dorul acestei nopți toată viața, mă lipesc de el, să nu mă părăsești, Udi, mâna lui mă mângâie în somn, răspândind căldură ca elemenții încinși ai unui reșou electric, șoaptele răutăcioase încetează, iar eu pătrund în micuțul bungalow al somnului, așa îi povestisem lui Noga că se întâmplă, pe vremea când nu putea adormi, închid ușa după mine, aici nimeni nu mă poate speria, protejată de tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
doar pernele pe care nu stătea nimeni. În partea dreaptă la loc de onoare se afla un bărbat Între două vîrste, cam durduliu. Îți dădeai seama dintr-o privire că e printre conducătorii asociației. Stătea cu ochii Închiși În fața unul reșou electric și aveai impresia că moțăie. În stînga lui alte patru-cinci persoane importante - tot În negru - În genunchi, cu spatele drept, Într-o poziție solemnă. Unul dintre ei, cu o privire mai ageră, ne-a recunoscut imediat și a coborît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
plecat el, cei trei prezenți acolo au răsuflat ușurați, aprinzîndu-și toți țigările În același timp. Cel mai În vîrstă, de la locul de onoare, căruia ei Îi ziceau șef, se trezi din moțăiala, Își trase nasul și-și Întinse mîinile deasupra reșoului, Întorcîndu-le pe o parte și pe alta ca și cînd ar fi prăjit senbei. Nu știu cum și În ce fel, dar Bărbie Ascuțită se arătă dinspre culoarul prin care dispăru preotul și-mi făcea acum semne cu mîna. Ea era absorbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
perete și o măsuță mică pentru cafea. Oricât ai fi fost de generos în aprecieri, tot nu puteai califica un asemenea locșor ca fiind poetic. Pe majoritatea rafturilor din camere se găseau radiouri, uscătoare de păr, oale electrice sub presiune, reșouri, cafea instant, pliculețe cu ceai, zahăr cubic, tigăi și boluri pentru ramen.1 Pe pereți erau prinse cu ace fotografii reprezentând femei sumar îmbrăcate sau afișe furate la filme pornografice. Un individ avea lipită pe perete o fotografie ce reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mi-a rămas întipărit în minte. Mirosul morții, par să gândească fulgii care mi se topesc necontenit pe față. Alunec și cad de două ori până la poartă. În cabină, un paznic cu ochi mici și mototoliți se încălzește la un reșou și ascultă teatru radiofonic, pe undele lungi ale postului de radio Iași. — Bună seara, a fost adus cumva astă-seară un bărbat pe nume Rusu aici? La morgă? Ne privește cu atenție pe amândoi pentru câteva clipe și zice Da, a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe pernă, ghemuindu-se cu pumnii la gură. Buimăcit nu de somn, ci de neștiința de a-i spune. Ce-ar trebui să facă un om ca să scape de obsesii? Al șaselea brâu Își interzicea să creadă. Se ghemuia în jurul reșoului așezat pe jos în bucătăria goală. Ouăle începeau în sfârșit să sfârâie în tigaia cât o palmă. S-a ridicat să-și stingă țigara sub șuvoiul de apă de la robinet și s-o arunce în găleata de gunoi. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zdup. Ăău! — Păi, am să-l întreb de asta, spuse omul. Doar nu vrau să merg la demostrațe condus d-un pușcăriaș! * Domnul Gonzalez ajunsese, ca de obicei, devreme la Levy Pants. Își aprinsese simbolic, cu același chibrit, micul său reșou și o țigară cu filtru, ca două torțe care semnalizau începutul unei alte zile de lucru. Apoi își lăsă mintea să rumege gândurile din fiecare dimineață. Cu o zi în urmă, domnul Reilly mai adăugase ceva la decorațiunile biroului: atârnase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o literă W complicată. Sânge năclăind un covor din iută, sânge coagulându-se în băltoace pe linoleum, sânge îmbibând o canapea deșelată de culoare deschisă, sânge ce stropise un vraf de ziare de lângă o masă pe care se aflau un reșou, o cratiță cu mâner lung și o conservă de supă. Mult prea mult sânge ca să provină doar de la o singură ființă umană ciopârțită. Danny simți că se sufocă. Văzu două spații de trecere fără uși între ele pe peretele din stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tăiat din frigider, îl mânji cu tuș, apoi îl rulă pe hârtie. Se potrivea perfect cu degetul mijlociu din setul de amprente al necunoscutului. Tăietura era zdrențuită chiar deasupra încheieturii și fusese cauterizată - avea porțiuni de carne arsă. Danny verifică reșoul din camera mare. Bingo: piele friptă lipită de plită. Asasinul se străduise să conserve degetul, ceea ce l-ar fi șocat pe indiferent cine ar fi descoperit carnajul. Sau poate că plănuia să revină cu o nouă victimă? Și poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
felii și a vărsat Într-o cratiță conținutul unei cutii de conserve (clean prăjit cu sos negru de fasole, marca Great Wall of China). Nici măcar nu știa ce soi de pește ar fi cleanul. A Încercat să-și aprindă micul reșou, dar butelia se golise. A băgat un deget În sos și l-a simțit rece și oarecum lipicios, Întru totul acceptabil pentru ea, dar nu și pentru Adam. Pe altă cutie scria Spam și era ilustrată cu ceva care arăta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vă veți potoli. - Dar ce, pe aici frizerii repară canapele? zâmbi oaspetele. - Da, spuse Mașa, la noi frizerul e un om priceput În toate, el știe să dreagă și o ușă care a ieșit din balama, știe să repare și reșoul electric, știe să pune și ventuze și lipitori pe tâmple sau pe brațe, atunci când din cauza frigului sau a unor perturbații sângele se-ngroașă... - Nu, zău, făcu Extraterestrul, știe să pună și lipitori? - Le ține Într-un borcănel la Întuneric și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să fii curat, contează pentru tine, nu pentru majurul de pe hol, sau mai știu eu... Am avut pe Jilava păduchi, de la nouăzeci de inși, toți jegoși. Cum am scăpat? Le-am luat toate, le-am fiert într-o oală la reșou. Unii stau cu păduchii, îi suportă, stă cu ei, pe ei, exact ca aristocrații ăia prin Anglia, frumoși șic, de n-aveai treabă, și în peruci se scărpinau cu ace din alea... dar nu păduchi de cap, aici e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ori, eu nu mai ies că e sezonul rece, e frig, că asta este, oricât te-ai îmbrăca de gros. Peste iarnă nu-mi pun ca Baba Dochia, e frig, se simte, dar mai lejer, dacă am avea voie un reșou, altă treabă. Am patru pături, trebuie să te ții aprovizionat. Ținem hainele în genți, aș vrea în rafturi, dar degeaba, că aici este control în fiecare lună și ți le ia, ți le răscolește, e datoria oamenilor. Mai mult se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
intra să ne dea bătaie. Și el a desfăcut patul, l-a pus pe ușă și i-am spus, am strigat la el: „Dacă intră peste tine, te rupe cu bătaia“. Am spart chiuveta. Dacă m-ar fi prins cu reșoul în priză, nu pot să spun: „Băi, nu este“. Nu? Dar cât știu sigur că nu-s vinovat, pentru ce mă bați? Tăiatul, după Callo M-am tăiat de la stres, de la nervi, de la ambiție. Eu, când a trebuit să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ani de pârnaie (râde) pe mine... am scăpat o dată de la moarte, am să scap și din asta.“ Nu prea i-o convenit cum i-am răspuns eu atunci, o început să mă șicaneze, c-aveam o rezistență, din asta, de reșou... Seara o mers cum o mers, dar dimineața m-o dat în primire, gata, că am rezistență, că am aia, tot deschidea discuții. Și i-am spus, la un moment dat i-am spus: „Bine, mă, tu ai să fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
trebuie trezită din letargie, zgâlțâită, plesnită peste buci cu nuiaua cunoașterii. Da, teoria lui încă nu poate fi dezvăluită în întregime, nu a venit momentul. *** La Anatol, ușa e întotdeauna deschisă. Nu fură nimeni cărți și almanahuri și, în afară de un reșou improvizat, cu firele prinse cu izolirband în priză, n-are nici un aparat. I-a lăsat taică-său o casă, dar a vândut-o primului venit, pe mai nimic, doar n-o să se-ntoarcă el la țară, el, care are atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai spuse șeful afișând același zâmbet de neînțeles, iar În gândul său: „chiar nu știe, am crezut că..., da de unde așa ceva la el pe care niciodată nu l am văzut cu fete!” Socialismul nu permitea și nu accepta consumuri inutile, reșourile electrice erau interzise În birouri. Conducerea fabricii accepta tacit doar termoplonjoanele, extrem de rare la acea vreme, aduse din vamă sau din port, ori de specialiștii care lucrau peste hotare. Și cum birocrații din toate timpurile nu au putut lucra fără
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]