99,080 matches
-
este fără îndoială sarcasmul. Pentru a-și pune și mai mult în evidență intenția, autorul face următoarea precizare superfluă: Orice asemănare cu realitatea economiei de piață din România, este pur și simplu aiurea. Scrierea acestei cărți are la bază exclusiv realități din lumea bună a occidentului..., semnat Haralampy Vreischte, muncitor sezonier. Și totuși... acțiunea din roman se desfășoară la Londra, deși ceea ce fac ori spun personajele nu are nici o legătură cu adevărata stare de lucruri din această metropolă, având de fapt
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
transpunere a situației ante și postdecembriste din România într-un spațiu occidental, în acest fel subliniindu-se absurditatea a tot ceea ce s-a întâmplat și se mai întâmplă în spațiul carpato-danubiano-pontic. Pe de altă parte, se face aluzie la o realitate apărută după 1989 și anume la puhoaiele de români plecați să muncească în străinătate, sau la alte puhoaie care au trecut granița fraudulos cât și la cum sunt românii priviți în Occident. Toate personajele sunt pitorești și reprezentative ( în ceea ce privește modul
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
ce caută pretutindeni paralelisme și analogii. Un aspect important - poate cîștigul cel mai mare al acestui volum - rămîne însă încurajarea schimbului cultural între literaturile romănă și maghiară, deschiderea extraordinară pe care o dovedește autorul cînd este vorba de cunoașterea "celeilalte" realități. "Explorările" sale sînt cu atît mai îmbucurătoare cu cît avem de-a face cu un univers poetic prea puțin cunoscut, chiar în interiorul culturii noastre. în egală măsură îmbucurătoare este inițiativa revistei Familia din Oradea de a tipări acest studiu în
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
gîndit. Ele pot fi acceptate sau respinse, dar un lucru este sigur: în istorie nu se (mai) poate lucra cu idei de-a gata. Principiul ascultării ambelor părți trebuie să funcționeze și aici. Altminteri riscăm să ne scufundăm într-o realitate orwelliană. De altfel, în spiritul aceleiași transparențe totale, Theodor Cazaban nu își ascunde nici slăbiciunea pe care a avut-o pentru marxism (deloc în consonanță cu modele politice actuale) care, crede el, pe anumite paliere ținînd de filozofia istoriei, ar
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
faptul că în muzeu se oferă ceva, pe bani puțini, ceva mai mult decât un bilet de metrou, să aibă acces oricine care se convinge în acest mod că lucrul valoros pe care l-a învățat la școală există în realitate. Ceea ce susținea însăși școala făcută, fie și numai elementară, din care ies ca pe bandă inși alfabetizați capabili să facă față rigorilor minime ale societății. Nu ca țiganul care n-are buletin, n-are adresă, nici măcar nu știe să se
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
e previzibil, va fi întotdeauna de partea celor care spun adevărul, oricât de neplăcut ar fi acesta. Nu amestecă teatrul cu viața, dar acest personaj limpede, lizibil, adăpostește misterul măiestriei: reușește, de fiecare dată, să convertească datele cotidianului, într-o realitate inexistentă până la intrarea lui în scenă, atât de familiară și, totuși atât de neobișnuită prin originalitatea expresivității ei. Victor Rebengiuc este un actor modern nu pentru că ar ști să danseze, să cânte, să urle și să se urce pe pereți
Omul din artist și invers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14729_a_16054]
-
eroic. Cândva, în studenția mea, Ștefan Niculescu mi-a recomandat să citesc Manualul lui Epictet. Acolo am aflat că înțeleptul este "cel care se împacă în chip desăvârșit cu necesitatea". Și tot Ștefan Niculescu a încercat să mă deprindă cu realitatea faptelor bune și rele, dar și a celor care nu sunt nici bune nici rele. Am mai învățat de la el că prin credință - fie ea și în muzică - poți să-ți apropii orizontul a ceea ce nu speri, având dovada a
Muzica cea de toate zilele: Maestrul la 75 de ani by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14733_a_16058]
-
să-l transforme în unitate de măsură. Literatura lui Mircea Daneliuc își incită criticii la o judecată puțin diferită: implicații etice (e corect să-ți publici memorii în care oamenii de lîngă tine sînt făcuți praf?), atitudine, imagine, autenticitatea noilor realități pe care autorul vrea cu orice chip să le surprindă. Mai întîi punctul de referință. La Mircea Daneliuc întîlnim o atitudine scriitoricească tipic postdecembristă. Fie că scrie despre anii '50, '80 sau '90, întotdeauna vocea naratorului nu ne va înșela
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
Deja un lucru inedit pentru că majoritatea scriitorilor care au scris despre acea epocă după '89 aveau deja niște reflexe formate. La ei, naratorul va fi întotdeauna o "Mare păcăleală", de cîte ori vor încerca o manieră abruptă de abordare a realității așa cum încearcă Daneliuc. Forțele proaspete, naivitatea de multe ori, cu care se aruncă în literatură pot stîrni derută, dar și curiozitate. însă cărțile sale nu vor lăsa niciodată impresia de fals, de neautentic. Într-o cronică la Pisica ruptă (1997
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
de Cultură a Senatului pe care o conduce, dl Adrian Păunescu. În calitate, cum a precizat orgolios, de cetățean care a deschis în 1969 discuția despre reforma ortografica din 1953 prin care limba română ar fi fost mutilată politic. (În realitate, discuția a deschis-o dl Victor Iancu în 1965.) Și pentru că demagogia să fie completă, dl Păunescu dorește acum că o nouă hotărîre politică, aceea a Parlamentului, să reformeze reforma din 1953. Prezent ca invitat, presedintele Academiei Române s-a plîns
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
universului său fantastic. Alt fost elev al Catedrei udineze, Luca Bernardis, a întreprins o originală comparație între Jurnalul lui Mircea Eliade și volumul Dragostea nu moare a celebrei Maitreyi (Dagupta): povestea relației lor de dragoste reflectată literar în Maitreyi și realitatea pe care o acreditează, după ani și ani, veritabila eroină a romanului. în Italia, ca și în România, va trebui să se țină seama de existența unui grup de tineri cercetători care constituie școala de românistică din Udine. Ei au
Studii românești la Udine by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14735_a_16060]
-
idealizată, nu însă și pentru celelalte fete care încearcă pantoful princiar. Pornind de la această metaforă, cartea Alexandrei Târziu nu se concentrează asupra unei Americi ideale ci, dimpotrivă, surprinde tocmai confruntarea prozaică a unei "geografii imaginare", cum ar spune Said, cu realitatea brută. Este, în mare, povestea unei comunități de români fugiți din țară în timpul perioadei comuniste și stabiliți în Statele Unite. Interesant e faptul că, deși romanul urmează linia demitizării, tiparul basmic nu își pierde valabilitatea. Există două stadii prin care trec
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
care trec personajele: stadiul bovaric, cel premergător plecării, când iluzia face din fiecare personaj o posibilă Cenușăreasă și stadiul demistificării, când Cenușăreasa imaginară se vede metamorfozată într-unul din multele personaje nenorocoase ale aceluiași basm. Este momentul când visul devine realitate, iar realitatea nu este, totuși, cea visată. Aparent, totul este O.K.: emigrantul român lasă în urmă iadul comunist ajungând în paradisul democrației, al profuziunii materiale, al libertății: America. Personajele se integrează noii societăți cu entuziasm de neofit. Altoiul civilizației
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
personajele: stadiul bovaric, cel premergător plecării, când iluzia face din fiecare personaj o posibilă Cenușăreasă și stadiul demistificării, când Cenușăreasa imaginară se vede metamorfozată într-unul din multele personaje nenorocoase ale aceluiași basm. Este momentul când visul devine realitate, iar realitatea nu este, totuși, cea visată. Aparent, totul este O.K.: emigrantul român lasă în urmă iadul comunist ajungând în paradisul democrației, al profuziunii materiale, al libertății: America. Personajele se integrează noii societăți cu entuziasm de neofit. Altoiul civilizației americane pe
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
că multe altele) se ocupă cu analiza generală a celui mai consistent dintre dosarele arhivei brașovene, cel al inginerului Liviu Simeon. Jumătate dintre documentele reproduse în carte, mai bine de 100 de pagini, face parte din acest dosar, invirtindu-se în realitate în jurul foarte delicatei chestiuni a simpatiilor legionare ale lui Simeon, arestat odată cu un coleg de cameră legionar, anchetat, dar niciodată pus oficial sub acuzare. Timp de cîțiva ani, la dosarul de cadre al lui Liviu Simeon se adaugă declarații și
Fetele ascunse ale documentelor de partid by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14765_a_16090]
-
moștenire neașteptată, este fructificata pentru finanțarea revistelor "Deșteptarea" și "Omul liber", după mărturia lui Șasa Până din Notița bibliografica la volumul de versuri Nocturne, de Tana Quil. Aminteam mai sus despre angajarea într-o adevărată rezolvare de șarade pentru fixarea realității unor pseudonime. Este și motivul pentru care, în Notă asupra volumului, d-na Filipas își mărturisește doar "aspirația" la o cuprindere exhaustiva a publicisticii, pragurile fiind puse de rezervă identificărilor, fie că este vorba de pseudonime, fie de texte nesemnate
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
de a confrunta material adunat din cît mai multe limbi, chiar cu riscul pierderii unor detalii specifice - dar cu marele avantaj de a surprinde linii de forță, convergențe și mai ales de a evita generalizările pedante, ușor de contrazis de realitatea diversității limbilor. Pe de altă parte, în domeniul studiilor culturale, se manifestă un interes crescînd pentru Europa - determinat de evidente rațiuni politice internaționale. Pentru dicționarul anglicismelor au fost selectate 16 limbi europene: 4 germanice (islandeză, norvegiană, olandeză, germană), 4 slave
Anglicismele în Europa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14801_a_16126]
-
blasfemia s-au vîndut întotdeauna mai bine decît ditirambul), a ajuns să se lipească de față actorului. Pamfletarul nu mai e în stare de o perspectivă senina asupra lumii, elogiile sale sînt chinuite, sub-minate de fiere. Simulacrul dobîndește din ce in ce mai multă realitate, nu neapărat ca să justifice o dată în plus cunoscută teza a lui Baudrillard, ci mai de-graba pentru a se împlini o ironie divină. Transformat în propriul clișeu, cîrtitorul de serviciu va înceta în curînd să mai scandalizeze, afirmațiile sale își
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
omul ideilor generale, al ipotezelor, mereu grăbit, tentat de hazardul tuturor conexiunilor. Țîța era atașată de concret, precisă că o masinarie, fără o imaginație capabilă să transfigureze materialul acumulat. El era mitoman, fabulatoriu, abstract, creator. Țîța se mișcă la nivelul realităților, în imediat, în circumstanțial. �Colaborarea" lor m-a uimit din clipă în care mi-am dat seama de ea. Țîța era cea care-i furniza informațiile, ocaziile, brutul vieții cotidiene, detaliile. El le prelucră, răsucindu-le pînă deveneau de nerecunoscut
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
devorau/ în grațiosul dans pe geana amintirii (...) Ah, aceste ape înecate-n sargase/ focile de antracit ale viselor/ plutind pe banchize de clar-obscur// Ra-Ra-Rasputine,/ Russian special love machine// Ca o spumă a timpului această luptă/ cînd ai coborît în tranșeea realității// Cutia de scrisori mereu goală...// Take my breath away...// Înveșmîntat în frigul tristeții/ privești cum te-nconjoară/ din toate colțurile odăii/ Nimicul... (După-amiaza de duminică). Așadar antidotul Nimicului este însuși limbajul imagistic care-l descrie, dezamorsîndu-l, absorbindu-l precum un
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
români ai perioadei postbelice, pe de altă parte, pentru că această colecție de reflecții constituie un important "document de epocă", oferind cititorului șansa de a face o incursiune extrem de educativă printre obsesiile, sensibilitățile și pasiunile unui individ inteligent captiv al unei realități politice constrîngătoare. Nimic direct la adresa presiunii comuniste afectînd libertatea de gîndire, comunicare și acțiune, în paginile acestei cărți. Cu toate acestea, mai toate fragmentele incluse trădează o obsesie a falsului care distruge umanitatea de asemenea proporții, încît nu putem evita
Eseuri de Teodor Mazilu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14817_a_16142]
-
legătură, poate nu neapărat conștientizată de autor, cu "viața dublă" a "epocii de aur". Teodor Mazilu vede pretutindeni tentative de falsificare, prin idealizare sau vulgarizare; atacă violent, cu armele unei inteligențe indisolubil legate de nevoia de autentic, orice îndepărtare de realitatea brută, "onestă" a ceea ce oamenii simt. Cele mai banale sentimente umane, cele mai comune procese psihice sînt puse sub lupă și le este denunțat caracterul de construct. Nu întotdeauna Teodor Mazilu "are dreptate", nu întotdeauna raționamentele sale sînt impecabile sau
Eseuri de Teodor Mazilu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14817_a_16142]
-
optimist. Cred că o carte este un obiect care poate fi periculos. Lectura e o activitate instrinsec subversivă. Tocmai de aceea, cred că cei care se află în poziții de putere se tem permanent de puterea cititorului. Pentru că cititorul excavează realitatea sau, cel puțin, are putința de a citi în profunzime, spulberând propaganda și dogmele. Societățile noastre se tem de lectură, se tem de cititor. În același timp, transformă cartea în obiect comercial. Astfel, marile întreprinderi multinaționale care, înainte, nu se
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
Fac jocuri de cărți. Bărbații navighează pe Inter- net. În locurile dedicate stau copii și tineri în transă, în fața ecranelor. Alături, sticle de Cola și scrumiere neîncăpătoare. Prin fum și întuneric abia le distingi fețele. Îi așteaptă o mare "bucurie". Realitatea virtuală "autentică" e pe cale de a deveni comercială. Jocurile interactive în lumea preferată de fiecare vor lua locul celor actuale. Vom avea atunci Marea Iluzie în forma ei completă. Drogurile vor deveni îngeri. O altă lume absurdă, doar aparent contradictorie
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
Marina Constantinescu În tot peisajul românesc, Teatrul Act este singurul independent. Deși pare ciudat, aceasta este realitatea. Trebuie să recunosc faptul că multă vreme am crezut devenirea acestui proiect o utopie. Să faci rost de un spațiu, să-l amenajezi, să găsești sponsori care să-ți susțină financiar cheltuielile lunare și cele pentru spectacole și evenimente, pentru
Generozitatea artistului de cursă lungă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14829_a_16154]