434 matches
-
în măsură de a ridica patria sa în rândul statelor independente. O lucrare importantă în ceea ce privește cunoașterea evenimentului din 1877-1878, în ceea ce privește activitatea lui Mihail Kogălniceanu la acest eveniment, este lucrarea lui Vasile Gliga, Diplomația română în slujba independenței, lucrarea începe cu reamintirea activității strălucitului om politic și diplomat Mihail Kogălniceanu, în contextul atât de complex al acestui moment istoric, și a celorlalți diplomați patrioți ai vremii, apoi prezintă și o conturare mai completă și mai amănunțită a ideilor școlii diplomatice românești de la
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
de moment exemplar prin unitatea de voință și acțiune eminente personalități și a maselor largi populare în egală măsură, îl constituie, și anul 1877, anul proclamării și apoi a consolidării cu arma în mână a independenței de stat a României. Reamintirea activității strălucitului om politic și diplomat, Mihail Kogălniceanu, în contextul atât de complexal acestui moment istoric, îl constituie nu numai o recunoaștere a rolului său de mare și pilduitor patriot, asemeni rolului celorlalți diplomați patrioți ai vremii, dar și o
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
în măsură de a ridica patria sa în rândul statelor independente. O lucrare importantă în ceea ce privește cunoașterea evenimentului din 1877-1878, în ceea ce privește activitatea lui Mihail Kogălniceanu la acest eveniment, este lucrarea lui Vasile Gliga, Diplomația română în slujba independenței, lucrarea începe cu reamintirea activității strălucitului om politic și diplomat Mihail Kogălniceanu, în contextul atât de complex al acestui moment istoric, și a celorlalți diplomați patrioți ai vremii, apoi prezintă și o conturare mai completă și mai amănunțită a ideilor școlii diplomatice românești de la
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
limbajul, printr-o exersare liberă a imaginației, pornind de la ceea ce este accesibil tuturor. Clarificările pe care le obținem nu sunt rezultatul dezvăluirii a ceva ascuns, sustras privirii noastre, ci mai degrabă al readucerii în câmpul privirii noastre, al „recunoașterii“ sau „reamintirii“ unor lucruri comune. Semnificative în acest sens sunt și unele din referirile lui Wittgenstein la Tractatus. În discuția cu Waismann din decembrie 1931, el caracteriza poziția Tractatus-ului drept „dogmatică“. Dogmatic este punctul de vedere că în filozofie se fac „descoperiri
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
dau coordonate spațiale bazate pe măsurători precise. O indicație destul de vagă va fi adecvată scopului. Toți știm cât de bine funcționează exprimări de acest fel. Avem totuși tendința de a trece cu vederea ceea ce stă în fața ochilor noștri. Iată de ce reamintirea și descrierea unor lucruri familiare capătă o mare însemnătate. Discutând cu un presupus interlocutor care crede că noțiunile care nu sunt delimitate prin contururi nete ar fi în general puțin folositoare, Wittgenstein scrie: „Dar este oare lipsit de sens să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
modalitate magistrală de a Înfăptui un astfel de program, I. Găvănescul Îl ia ca exemplu pe Benjamin Franklin, care și-a impus, pe baza cunoașterii de sine, următoarea tablă de valori (virtuțiă morale: sobrietate, ordine, economie, aplicare, liniște, castitate, umilință, reamintirea morții ca posibilitate. Influențat de Kant, I. Găvănescul reformulează, Într-o manieră proprie, legea morală supremă după care trebuie să se conducă ființa morală: „Lucrează astfel ca principiu al activității tale, generalizându-se să dea naștere fericirii universale.” Conștiința morală
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
ci avangardei, cu pasiunea sa nestăvilită pentru depășire și progres. 203 Jean-François Lyotard, Postmodernul pe înțelesul copiilor. Corespondență 1982-1985, p. 75. 204 Ibidem. 205 În acest sens, Lyotard utilizează termenul psihanalitic "perlaborare", care nu este nici repetiție și nici simplă reamintire a modernității și a sensurilor sale. Făcând apel la înțelesul de dicționar al termenului în psihanaliză, Ciprian Mihali îl explică astfel: "În filosofie, ea [perlaborarea, n. n.] desemnează, după Lyotard, aceeași interpretare a rezistențelor modernității, o atitudine nici de pasivitate, nici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
te-nșeli dacă crezi că bărbatul meu ține atât de puțin la mine. De aceea își mărturisește cu constanță afecțiunea: Țiu la tine, Ghiță! e spus adesea și în variate feluri. Soția vrea să păstreze trează flacăra iubirii lui prin reamintiri dese și concise ale propriei implicări. Plecarea lui Ghiță e resimțită ca o lovitură ce zguduie din temelii casa ființei. Din acest moment, femeia nu va mai lupta pentru relația cu soțul ei pentru ce să mai lupte? − ci se
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
la o anumită grupă de ființe, obiecte, fenomene. ¾ Concretizarea Reprezintă verificarea (validarea, motivareaă generalizărilor și a abstractizărilor prin apelare la situații concrete. ¾ Înțelegerea Este activitatea creierului de a descoperi relațiile între obiecte, ființe și fenomene. ¾ Cristalizarea, imprimarea, stocarea și reactualizarea (reamintirea însoțită de verificare și corectare a informației memorate, stocate anterioră sunt procese ale memoriei care apar în timpul folosirii concrete a unei informatii pentru 58 rezolvarea unei probleme, pentru atingerea unui scop. Rezulta astfel că rezolvarea problemei, respectiv atingerea scopului reprezinta
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
prezentă, pe când imaginea nu. Dacă ele ar fi identice în act, ar fi necesar ca toate animalele să aibă imaginație (...). Senzațiile sunt întotdeauna adevărate, pe când imaginile sunt adesea false"84. Într-un studiu legat de perspectiva aristotelică asupra memoriei și reamintirii, David Bloch 85 susține că Aristotel leagă problema imaginii de memorie, considerând-o un tablou sau un desen al unui obiect absent. În acest sens, apare noțiunea de memorie-imagine, care poate fi concepută fie drept imagine, fie imagine a unui
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Geary, op. cit., p. 12. 55 Ibidem, p. 20. 56 Ibidem. 57 Pentru Fentres și Wickham, memoria este "un proces extrem de complex și nu doar un simplu act mental, deoarece cuvintele pe care le folosim să descrie acțiunea în sine recunoaștere, reamintire, comemorare și povesti arată faptul că memoria poate include orice de la o senzație mentală privată și spontană, chiar și neverbalizată, până la o ceremonie publică formală (...). De foarte multe ori, memoria socială este selectivă, deformată și inexactă. Cu toate acestea, este
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
5. 587 Idem, Do's & Don'ts for Better Greek-Turkish Relations, Athenes, Papazisis, 2002. 588 T. W. Adorno, The Authoritan Personality, New York, Norton, 1982, p. 309. 589 Walter Lippmann, op. cit., pp. 109-110. 590 "Procesarea atributivă conduce la o mai bună reamintire a informației incongruente, și, de asemenea, face ca informația incongruentă să nu mai pară neconcordantă cu așteptările inițiale. Măsura în care un observator se angajează într-un efort cognitiv pentru a explica o astfel de neconsistență depinde de condiția dacă
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
editație ). Întâi de toate este extraordinar de rapidă. Amintirile, atunci când sunt descrise în termeni temporali, urmează una după alta cu repeziciune într-o ordine cronologică. Alții nu-și amintesc de faptul că ar fi fost conștienți de vreo ordine temporală. Reamintirea era instantanee, totul a păr ea deodată și puteau să vadă totul dintr o singură privire a min ții. Totuși, toți sunt de părere că această experiență se termină într-o clipă a timpului pământesc. În ciuda rapidității sale, sursele mele
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
3.Învățarea ca proces Desfășurarea în timp a operației complexe de învățare permite studierea sa ca proces cu secvențe temporale, ce poate fi separat în etape. După R.Gagne/20/, procesul de învățare are 2 etape mari, învățarea propriu-zisă și reamintirea, fiecare cuprinzând câte două faze, receptarea și însușirea, respectiv stocarea și actualizarea, pe care le analizăm în continuare. Receptarea faza inițială a învățării presupune mai întâi o stare de orientare investigare, prin care mecanismele cerebrale interne orientează și acționează sistemele
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
nu înseamnă reproducerea informației stocate în memorie, ci operarea cu aceasta, transferul cunoștințelor în contexte diferite de cel în care a fost oferită inițial informația respectivă. Se constată deci că etapele de învățare cognitivă sau propriu zisă și cele de reamintire sau memorare se suprapun parțial, actul cognitiv continuându-se și după transferul în memorie al informației. Actul cognitiv se îmbogățește prin însușirea de către subiect a altor informații, cu care cea anterioară se corelează, ducând la reorganizarea sistemului de cunoștințe asimilate
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
de la generator alcătuiesc percepția acestuia. Dacă ne-am concentrat suficient atenția asupra lui și am integrat multitudinea de senzații, vom putea și ulterior, în absența acestuia aparat, să ne reactualizăm percepția sa, adică să avem reprezentarea sa. Reprezentarea este deci reamintirea percepției senzoriale a obiectului sau fenomenului în absența acestuia, dar pe baza percepției anterioare asupra lui. În învățarea fizicii sunt necesare reprezentări vii, durabile, care să permită elaborarea noțiunilor. Astfel de reprezentări se obțin prin experimentele demonstrative ale profesorului sau
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
baza reflectării ei concrete. Generalizarea rezultată pe seama unor elemente concrete conține mai puține elemente decât percepțiile din care s-a format, dar face saltul de la concret la abstract, de la percepții și reprezentări la noțiuni. Formarea noțiunii implică procese complexe de reamintire, de comparare, de selectare a caracterelor comune (procesul de generalizare), precum și de găsire a caracterelor esențiale (procesul de abstractizare) ale percepțiilor anterioare. Noțiunea este oarecum o prezentare generalizată, ce se formează în etape succesive, permițând saltul calitativ la reflectarea abstractă
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
ed. a II-a, 2001). Proza scurtă publicată în reviste este adunată în”Coloana. Momente, schițe, mărturii” (Ed. Vremea, ed. a II-a, 2009). Ca și în romanul „Marea fugă” (Ed. Andromeda, 2006), proza autoarei se confruntă cu un risc: reamintirea trecutului, a unor situații deloc ușoare din anii comunismului. Acei ani au trecut, totuși urma lor a rămas în noi, se zbate refulată, rezistând setei de repaus. O vindecare ar putea fi stârnită prin conștientizarea unor momente tipice, fără ca mult
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
eului pe care o trăiesc naratorii lui Suleiman vorbește despre pierderea sinelui în fragedă copilărie. Această idee generală se împletește aici cu drama istorică a sclaviei. Fragmentarea și contopirea ce inhibă formarea subiectivității sînt folosite aici pentru a reprezenta dificultatea reamintirii unui trecut traumatic acela al sclaviei, la rîndu-i reprezentat în una dintre cele mai dureroase experiențe, imposibilitatea relațiilor mamă-copil. Dificultatea reamintirii ce sosește o dată cu trauma este metaforic întruchipată de dificultatea de vizualizare a corpului, a feței. Retorica unui NE, de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cu drama istorică a sclaviei. Fragmentarea și contopirea ce inhibă formarea subiectivității sînt folosite aici pentru a reprezenta dificultatea reamintirii unui trecut traumatic acela al sclaviei, la rîndu-i reprezentat în una dintre cele mai dureroase experiențe, imposibilitatea relațiilor mamă-copil. Dificultatea reamintirii ce sosește o dată cu trauma este metaforic întruchipată de dificultatea de vizualizare a corpului, a feței. Retorica unui NE, de asemenea, poate fi folosită și pentru prezentarea unei povestiri despre alții ca fiind adevărată. Să notăm astfel: (Eu narez: Eu atest
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
povestirii, cît și la cel al textului. Evenimentele pot fi în dezacord unele cu altele, în așa măsură încît nici o fabulă nu poate fi "recunoscută" ca îndeajuns de "logică" pentru a însemna ceva în cursul acțiunii. În momentul ulterior al reamintirii, subiectul nu poate închega o povestire din ele. Cele două momente nu reușesc să furnizeze un cadru pentru un act de focalizare semnificativ. La nivelul textului, chiar dacă amintirile s-au închegat datorită unei bune terapii sau a altor forme de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
th., I, q. 78, a. 4, co.). Pentru perceperea intențiilor care nu sunt receptate prin simțuri este instituită puterea estimativa. Pentru con servarea acestora este instituită memoria, care este tezaurul acestor intenții. Un semn pentru aceasta este [faptul] că începutul reamintirii la animale se face prin intermediul unei astfel de intenții, de exemplu ceea ce este nociv sau benefic. Și chiar natură trecutului la care are acces memoria se realizează prin intermediul acestei intenții. Observ, așadar, cum memoria senzorială este o putere care are
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
este formarea, în măsura în care puterea imaginativa își formează o imagine a obiectului absent sau a unui obiect care nu a fost niciodata văzut. Să presupunem că X a văzut la un moment dat un cal și acum și-l reamintește. Această reamintire necesită formarea unei imagini, a unei reprezentări a obiectului particular a un cal bălțat, să spunem, cu o anumită înălțime și postura. Dacă însă X își lasă imaginația să zboare, va crea, punând laolaltă imaginea calului cu imaginea unui corn
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
distincției palamite,apelând mai ales la Evanghelia după Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, considerat aici cel prin care a fost luminat Sfântul Grigorie Palama, în urma rugăciuniisale către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. footnote>. Această afirmație a Apostolului este explicată evrei-lor prin reamintirea conținutului Scripturilor. „Prin credință (s.n.)înțelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd. Prin credință (s.n.) Abel a aduslui Dumnezeu mai bună jertfă decât Cain (...). Prin credință (s.n.
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
unaeste cea adevărată, cea a ființei. Mâncând din „pomul din mijloculraiului”, Adam și femeia lui „au murit”. Neascultarea însemnă„moarte”, adică dezlegare de Dumnezeu, adică împotrivire cuvân tului lui Dumnezeu, care este Viața. Ceea ce Adam numește „Eva”înseamnă și o „reamintire” a legăturii cu Dumnezeu. „Viața” pământească este deci o luptă, cunoscând „binele și răul”, pentru credințaîn Viața. „Porunca” lui Dumnezeu nu a fost ascultată! Ne-ascultarea este,așadar, prima formă a ne credinței. Credința este, mai întâi, ascultarea „poruncii”<footnote
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]