283 matches
-
precipitată. Și ce s‑a întâmplat cu Ivan? — A... emigrat în Australia, spun și trântesc ușa în urma mea. Doamne, era cât pe‑aici. Cred că mai bine mă duc acasă. Când ajung la colțul străzii noastre, mă opresc și‑mi rearanjez puțin sacoșele. Adică le pun pe toate într‑o sacoșă LK Bennett și le îndes, până când nu se mai văd. Nu e vorba c‑aș ascunde ceva. Doar că... prefer să ajung acasă cu o singură sacoșă de cumpărături în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Luke, ar fi bine să renunți la ideea asta definitiv! N‑o să fie niciodată impresionată. În veci! Nici măcar nu s‑a obosit să vină să te vadă! Dumnezeule, tu îi cumperi o eșarfă Hermès și ea nu poate să‑și rearanjeze programul ca să‑și găsească cinci minute pentru tine! Mă opresc brusc, gâfâind. Of, la naiba. N‑ar fi trebuit să spun asta. Îi arunc o privire, și el se uită fix la mine, cu fața neagră de furie. — Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de-a cunoaște pe cineva. —Dumnezeule mare! — Așa ziceam și eu! E o nebunie, nu-i așa? Jake e unul dintre cei mai calmi oameni pe care-i cunosc. Nu-și trece mâna prin păr, nu-și răsucește inelele, nu rearanjează tacâmurile. E pur și simplu imperturbabil, în timp ce eu, prin comparație, sunt mereu în mișcare, mă joc cu paharul și împăturesc întruna șervețelul din brațe. V-a plăcut mâncarea? ne întreabă chelnerul ocupat cu debarasarea. — Foarte bună, mulțumim, îi răspundem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
peștera lui Aladin. Privind cu ușoară teamă una la alta, ne croim drum pe un coridor luminat, În care pulsează ritmul muzicii. Ajungem la o ușă simplă de oțel, iar Lissy Își caută cheia. Îmi Îndrept rapid bluza și-mi rearanjez părul. — OK, murmură Lissy. Nu te uita. Nu te holba. Fii cool. — Bine, murmur drept răspuns și o urmez pe Lissy În club. Cât ea Îi arată cardul de membră unei fete de la un birou, nu-mi iau ochii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
existenței ființei noastre, ea este implicată în chip necesar în existența noastră spirituală.“ Și regula 2 din Underhill: E.U.: „Scopurile sale [ale misticii] sunt în întregime transcendente și spirituale. Ea nu este nicidecum preocupată să adauge, să exploreze, să rearanjeze sau să îmbunătățească prin ceva universul vizibil. Misticul nu ia în seamă acel univers, nici măcar în manifestările lui supranormale. Deși el nu-și neglijează, așa cum declară dușmanii săi, datoria față de cei mulți, inima sa este dedicată întotdeauna neschimbătorului Unu.“ Ce
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
să ajung în Iad. Aveam să ard și să sfârâi asemenea cartofilor prăjiți pe care mama ni-i pregătea în fiecare vineri. Copleșită de excesul de ciocolată, de nostalgia celor zece minute de dinainte, când aceasta era încă intactă, am rearanjat hârtia și am pus ce mai rămăsese din oul de ciocolată înapoi în cutie. Dar nu voia deloc să stea drept. Fiindcă cealaltă jumătate nu mai era acolo ca să-l sprijine, împingându-l în peretele cutiei de carton. Și fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zile, zece zile au strălucit firele de iarbă lângă fântâna cu apă rece care satură setea de dragoste, zece zile au luminat stelele poienița catifelată, cu leuștean și ghimbir, și cât ai fost împreună cu suflețelul tău drag stelele s-au rearanjat pe cerul lăptos, formând constelația luo na, care are de șase ori câte trei stele, puse pe rânduri, unele sub altele, ce dor îți este de fiecare din acele zece zile, mai ai de mers, trebuie să continui să mergi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
care se întorsese, își aduse calul lângă cel al stăpânului său, potrivindu-i pasul după al acestuia și dădu raportul. Nagayoshi, privind drept înainte, ținea lejer hățurile în timp ce asculta. Ce e cu oamenii de pe Muntele Rokubo? întrebă el. — Au fost rearanjați repede, iar acum vin în urma noastră. — Bine, atunci spune-i Seniorului Kyutaro de la Unitatea a Treia că ne-am reunit forțele și înaintăm să-l înfruntăm pe Ieyasu la Muntele Fujigane, așa că, să cotească și el în aceeași direcție, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să deschidă gura. Halal progres înregistrase! Nu apucase măcar să se prezinte, darămite să-și spună păsul. Era vina lui? Oricît de neumblat prin lume ar fi fost, Lupino nu putea să-și asume nereușita. Prea ciudat se comportaseră arătările! Își rearanjă poziția urechilor și a cozii. Trebui să recunoască faptul că atitudinea aceea umilă nu-i dădea mare satisfacție. Mai degrabă ar fi fost bucuros să-și măsoare forțele în luptă dreaptă cu vreun animal, decît să îmbrace prea des haina
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
zise Henry. Mulțumesc. Vreau doar să mai văd niște detalii la decor. Se Învârti o vreme pe scenă, făcându-și de lucru cu recuzita din primul tablou, „Un salon parizian“, la lumina stinsă a unei singure lămpi cu gaz, și rearanjând scaunele cu câte doi-trei centimetri. Dintr-un motiv sau altul, cortina era lăsată. Fără să știe nici el de ce, depărtă cele două părți, păși În fața ei și privi În hăul enorm al sălii Întunecate și goale. Așteptă câteva momente, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
construite În acest nou regim de lucru, dar bâlbâiala care Îl afecta atât de des În societate, când avea de spus ceva urgent și important, nu Îl supăra. Nu resimțea nici graba, nici presiunea. Putea forma fraze, putea ordona și rearanja propoziții, selecta cuvinte, toate acestea În minte, sau, cum s-ar spune, În văzduh, păstrându-le acolo și contemplându-le Înainte de a le rosti; și mai târziu, cu transcrierea În mână, putea dicta aceeași pagină Încă o dată, adăugând și inserând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
împreună. Rolul său arheologic e să scurme și să pescuiască în tot acest gunoi, transformîndu-l, cât mai curând, într-o impecabilă și, bineînțeles, imposibil de reconstituit, ceramică picatată. Urlă douăzeci de minute chiar pe locul pe care se află, își rearanjează ținuta și se întoarce la lucru supus. Campusul, încrucișare elocventă între o întreprindere arheologică, peșteră de tâlhari și punct de contrabandă, conduse toate de făptura energică a Cosiției Scurfuleț, realizează amețitoare profituri. Tot ceea ce dezgropat fiind, este găsit nesemnificativ, ia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
parcă oprise timpul În loc și nimeni nu mai părea capabil să judece dincolo de această recunoaștere a vinovăției, analizînd semnul de Întrebare mult mai impozant care atîrna deasupra conacului eviscerat. Mi-am petrecut după-amiaza făcînd curat În apartamentul lui Frank. Am rearanjat cărțile pe rafturi, am făcut iar patul și am Îndreptat abajururile Îndoite. Urmele rămase pe carpetele din camera de zi indicau locurile unde fuseseră divanul, fotoliile și biroul Înainte de percheziția făcută de poliție. Împingîndu-le Înapoi la locurile lor, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe plac lui Frank, cum Îmi erau și mie. Mi-am dat seama că Paula Hamilton trecuse Întotdeauna prin viață pieziș, detașată de propriile ei emoții și de sexualitatea sa. — Mersi pentru ajutor, i-am spus după ce am terminat de rearanjat prin cameră. Nu voiam să sperii menajera. Spune-mi, cum ai intrat? — Am cheie. (Își deschise poșeta și Îmi arătă un set de chei.) Aveam de gînd să i le dau Înapoi lui Frank, dar tot n-apuc. E prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
terminate cu adevărat. Cu atât mai bine pentru mine, dar și pentru ele. Nu, probabil că va fi foarte bine așa, spusei eu încet, simțind cum următoarele câteva luni din viața mea mă prind ca într-un vârtej și se rearanjează după un model nou și interesant. —Minunat. Atunci aștept să văd ce ați făcut împreună, să zicem până la sfârșitul săptămânii viitoare. Nu vrei să vii la lectura piesei? Putem vorbi după; ar fi chiar interesantă. Îți spune Sal când. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe Pamela în ghearele maleficului Baron von Fielding. Nu ratați episodul de săptămâna viitoare pentru a vedea dacă poate să scape din îmbrățișările-i murdare înainte ca cinstea să-i fie pătată pe vecie. Am insiprat adânc și mi-am rearanjat părul în fața oglinzii. — Sau dacă se alege cu una mică, spusei eu în încheiere, trăgându-l pe Hugo în picioare și sărutându-l mult și bine, cu mâinile vârâte în părul lui. — Să mergem, Baronule, publicul te așteaptă. Hugo mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mă întind și să iau semnul de plastic pe care scrie „CLIENTUL URMĂTOR“ ca să-l pun în grabă între pachetele mele micuțe de carne tocată și cutia cea mare de Persil care aparținea femeii din față. Mi-am aranjat și rearanjat cele cinci articole cu aspect mai degrabă jalnic, în vreme ce se îndreptau spre degetele gigantice și am pus bagheta pe diagonală peste celelalte lucruri, evitând atent să îmi ridic privirea și afișând un aer despre care speram că era unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
unui lucru pe care nu puteam să îl pricep. Când a început să vorbească - detaliind pe marginea unui motiv jalnic pe care îl invocasem între noi pentru vacanțele ei prelungite - și-a trecut mâna înapoi prin șuvițele blonde, aranjând și rearanjând felul în care cădea părul; era clar un obicei nervos care o ajuta să treacă peste stresul produs de înfățișarea la tribunal. Inelul se mișca afară și înăuntru, sclipind periodic și hipnotic. Oare ce amintire plutea undeva în străfundurile minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
afaceri pe ducă, fără șanse În fața concurenței noastre. Cifrele Începură să-i plutească Înaintea ochilor În ceața somnului. Cifrele de unu, de șapte și nouă deveniră dinții mici și ascuțiți ai domnului Eckman; cele de șase, cinci și trei se rearanjară singure, ca Într-un film de animație, În ochii negri și lustruiți ai domnului Eckman. Comisioane sub forma unor baloane colorate plutiră deasupra vagonului, crescând În dimensiune, și el căută un ac de gămălie ca să le Înțepe unul câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mă deranjează că ai intrat, spuse ea. Dar nu-mi place să se uite altcineva la lucrările mele. — Iartă-mă. Trebuia să... să-ți cer permisiunea... Nu-i vorba de asta. Trase la loc cearșaful peste pânză și începu să rearanjeze mănunchiul de garofițe pus într-un borcan de gem pe pervazul ferestrei. — Tabloul e foarte bun, am spus. Simțeam cum se crispase brusc, dar am insistat cu gafele. Adică, faptul că dai atâta forță și dramatism unor obiecte din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sau „Nu arată mai bine acum după ce i-au dat cu un strat de vopsea?“. Verity și cu mine am părăsit cinematograful fără să ne simțim excitați nici măcar cât de cât și ne-am petrecut restul serii - parcă îmi amintesc - rearanjând fotografiile din vacanța petrecută recent în insulele Scilly. Alungând această amintire, m-am întors la foile goale din fața mea încercând să mă concentrez. Nu era treabă ușoară, căci mai erau doar cinci zile până la Crăciun și a doua zi Fiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mașină din cele puține În oraș la vremea aceea, și oprirăm În dreptul unei case pricăjite, pe una din acele străzi periferice, În semicerc, pavată cu piatră cubică, În parte ieșită din nisipul În care fusese orînduită - trebuia În curînd, desigur, rearanjată de primăria ce din lipsă de fonduri Întîrzia să-și facă datoria. Avocatul, Întocmitor al actului, fu cel care ne conduse. Era o casă cu trei-patru odăi, ferestrele, În afară de cea dinspre stradă, dădeau În curtea lungă, dreptunghiulară, poarta era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dus să stau lângă el pe canapea, dar el s‑a retras instantaneu. — Deci, chestiunea e simplă pentru tine, nu? Adică eu am plătit deja camera ca să păstrez prețul cât de cât mai mic. Nu contează că eu mi‑am rearanjat tot programul meu ca să fiu cu tine În weekendul respectiv. I‑am spus mamei să găsească o bonă pentru că tu vrei să mergi la reuniune. Nu e mare scofală pentru tine, nu? E doar o obligație ca oricare alta față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
au un minim talent sportiv sau muzical sau că se vor face astronauții deși au rezultate școlare foarte slabe. De asemenea, pot apărea și probleme de somn. În loc să doarmă, copiii mai mici își petrec noaptea uitându-se la televizor sau rearanjându-și mobila în cameră, iar adolescenții stau la petreceri până târziu. Discursul tensionat și fuga de idei sunt simptome similare cu ale adulților, însă conținutul discursului este conform intereselor copilului sau adolescentului. Alte simptome sunt: o intensitate crescută a activităților
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
implică pe participanți" Până acum, am exemplificat doar tipuri de întrebări care îi determină pe oameni să vorbească. În afară de aceasta, le cerem participanților să mai facă și alte lucruri - să întocmească liste, să deseneze, să corecteze, să taie și să rearanjeze, să dezbată. Există mai multe beneficii ale creării activităților și experiențelor care îi determină pe participanți să mai facă și altceva decât să discute. Acestea apelează de multe ori la o altă zonă a minții și a sufletului. Unele dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]