430 matches
-
miresme în boabe proaspete de rouă, În care se străvede-albina izvodind harnic mierea-n floare. Îmbobocesc și-n suflet muguri, de dor, gingași și străvezii, Când orizontul te îndeamnă să îl străbați, rotund, la pas, Tăind în poteci neumblate pământul reavăn din câmpii Și copleșit de frumusețe, sub pomii albi să faci popas. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: De primăvară / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1927, Anul VI, 10 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Steluța Crăciun : Toate
DE PRIMĂVARĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381382_a_382711]
-
am împrumutat păseri să-și răvășească trilul între frunze Zburăm cu ele adăpostind visurile sub aripile libelulelor să le găsească soarele să le crească Capcanele erau pline ochi cu zâmbetul anotimpurilor care treceau că o părere urma lor mirosind a reavăn și a poveste * Și acum sunt tot acolo între acele iluzii păstrate în pânzele păianjenilor În locul casei abia mai încape între cer și pământ coafura rădăcinilor rădăcini care se luau la întrecere cu timpul să vadă care crește mai repede
RĂDĂCINI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374521_a_375850]
-
curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente. Urechile și ochii tulbură mintea. Nu-mi puneți o piatră pe mormânt, voi ieși în curând. Unele idei nu le mai scoți decât cu creier cu tot. Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne.Mincinoșii se prind imediat. Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere. Cea mai banală idee este premoniția morții. Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă? Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât virușii. Pistolul prietenului nu este
SCURT, CONCIS ȘI MULT PROFUND de BORIS MEHR în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374872_a_376201]
-
cafeniu roșcat, de picăturile reci ale dimineții legănându-se ușor în bătaia vântului. Într-un luminiș nu departe de malul râului unde începe desimea pădurii, se zărește bătrânul care tot răscolește cu bastonul covorul cafeniu așternut peste pământul negru și reavăn, în jurul unor buturi înnegrite de vreme. Dar ce o fi pierdut pehlivanul acesta bătrân de moș Gheorghe așa până-n ziuă? El de obicei la ora aceasta își ia micul dejun, pită cu șuncă și ouă prăjite și-și savurează țoiul
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
electronilor sau numărul neuronilor pierduți. Ai putea să m-ajuți la găsire, triere, scriere. - La transcriere! Ori la schimbare. Nu, nu la schimbare de stil, spuse poemul naturii umil. Ți-aduc marea și sarea din lacrimă anotimpurile pe rand, pământul reavăn gemând, ramuri rupte de vântul furtunii, cuibul sărac de lăstunii plecați, obligați să se-ntoarcă urmărind altă barcă, alt catarg de pe marea brândușelor. Ți-aduc pădurea scorușelor sângerii ciugulitul sticletelui cu penele arse coapsele-nalte, groase ale mistreților după culesul
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
plecării, pe lângă urechi. Zi frumoasă, împrejurimi atrăgătoare, îmi venea să zburd ca un mânzoc scos la plimbare, după ce fusese ținut o iarnă întreagă legat la iesle. M-am simțit deodată ca acasă, liziera unei fâșii de pădure, mirosul de pământ reavăn, zborul unui cârd de grauri, întreg aspectul verii timpurii mă înnebuneau. De două lucruri trebuia să fac totuși abstracție ca să mă simt perfect: de inscripțiile scrise într-o limbă străină întâlnite pe alocuri și de faptul că Martin fluiera fără
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
grădină Și am culege un braț de flori! De atâta caldă duioșie, Strânsoarea pruncilor la sân, Cu focul dragostei îmbie Să fie dorului stăpân! Și-ar arde iute uscăciunea De-al ochilor păienjeniș.. Biruitor putreziciunii, Ar ține timpului pieptiș! Pământul reavăn frământat De suflete cu pașii goi, Renaște-n brazde înălțat, Cu primavera cea din noi! Citește mai mult PRIMĂVARAE atâta sete de lumină,Că întunericul din noiEa l-ar preface în grădinăși am culege un braț de flori! De atâta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
ar preface în grădinăși am culege un braț de flori! De atâta caldă duioșie,Strânsoarea pruncilor la sân, Cu focul dragostei îmbieSă fie dorului stăpân! Și-ar arde iute uscăciuneaDe-al ochilor păienjeniș..Biruitor putreziciunii,Ar ține timpului pieptiș!Pământul reavăn frământatDe suflete cu pașii goi,Renaște-n brazde înălțat,Cu primavera cea din noi!... XXIV. POVESTEA MEA, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016. POVESTEA MEA (2001) Sunt făcut să trăiesc doar o clipă, Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
meu, când iarăși simt că trebuie să-mi mărturisesc crezul în „datul de la Dumnezeu”, în „misiunea cu care fiecare om vine pe pământ”. Depinde de el, omul, dacă și cum își va înmulți talanții primiți. Se pare că în pământ reavăn, sănătos, tocmai bun pentru răsărit, înfrățit și rodit și-a semănat talanții Paul Ciprian Surugiu - cântăreț de muzică ușoară și actor, cunoscut sub pseudonimul „FUEGO”. Am ținut cu tot dragul, să mă exprim în cuvinte scrise despre un eveniment nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
meu, când iarăși simt că trebuie să-mi mărturisesc crezul în „datul de la Dumnezeu”, în „misiunea cu care fiecare om vine pe pământ”. Depinde de el, omul, dacă și cum își va înmulți talanții primiți.Se pare că în pământ reavăn, sănătos, tocmai bun pentru răsărit, înfrățit și rodit și-a semănat talanții Paul Ciprian Surugiu - cântăreț de muzică ușoară și actor, cunoscut sub pseudonimul „FUEGO”. Am ținut cu tot dragul, să mă exprim în cuvinte scrise despre un eveniment nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
parfumând cu polenul lor aerul satelor care scăpaseră de năpasta iernii și a excavatoarelor demolatoare, le dădeau aspectul unor imense păpădii. Gospodarii rămași acasă trebăluiau prin grădini adunând gunoaiele netrebuincioase pentru a le arde, a săpa terenul și netezind pământul reavăn. Din lighene învechite, cu emailul sărit, dar păstrate prin cotloane, umplute cu arpagic și grăunți de usturoi, pa care le înfigeau în solul straturilor bine mărunțițe. Pe la porți, în zona de siguranță a zonei, în țarcuri făcute din plasă de
MAI POFTIM PE LA NOI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371094_a_372423]
-
pe jos spre casă. Directorul îl privi lung, întorcându-se apoi spre subdirector: - Vezi, te rog, care-i situația băiatului dar, fii discret. Înțelesese, va afla în curând dacă a reușit sau nu. Numai că după vreo zece minute când reveni, subdirectorul cu o față ca de gheață, de pe care nu se putea citi nimic, șopti ceva la ureche directorului. Toate neliniștile, oboseala drumului dintr-un colț de țară până acolo, noutatea orașului, a școlii, examenul însuși, cunoștința cu atâția oameni
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
scaun apoi ieși din birou, nu pentru că ar fi avut vreo treabă ci pentru a-l lăsa să se obișnuiască cu acea încăpere, speculând influența pe care o exercitau asupra lui fotografiile promoțiilor anterioare de absolvenți.După vreo zece minute reveni în birou, tăcut cu un catalog în mână. Frunzări catalogul, oprindu-se la ultimele pagini. Ca pentru el, vorbi încet: - A scăzut numărul candidaților pentru ocuparea locurilor în școala noastră, din cauza crizei economice. Dar la noi încă mai vin elevi
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
revin în țara mea, poate să devin... iubita unui politician „cu trecere la-mpărăție” și să obțin și eu un serviciu „ca lumea!” Nicio șansă!!! Nu-mi plac celelalte galaxii, iubesc Terra, îmi iubesc locul natal, îmi iubesc grădina, pământul reavăn în care scurm cu mâinile amândouă și sădesc fire de flori, iubesc muntele, m-am născut cu roua Apusenilor pe frunte și adieri de vânt purtând în ele aroma rășinii de brad și vreau să trăiesc AICI, ACASĂ! Dar cum
MĂ SIMT STRĂINĂ ÎN PROPRIA MEA ŢARĂ ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345882_a_347211]
-
tămâie Ce fruntea mi-o dezmiardă, mă mângâie! 41 Iată! Am ajuns, mirabilă Grădină În tine voi planta tot ce se îmbină Cu strălucirea ta, minune, zână În mijloc voi face să țâșnească o fântână. 42 Ți-e trupul răzor reavăn, proaspăt afânat Și gata să primească cu sete, neîntârziat Sămânța dragostei în fragedă lumină Mereu aflată-n pregătire de înmulțire lină. Terra: 43 -Sunt gata pregătită de înflorire Și glasul păsărilor îți dă știre Parcă au înebunit de-atât amor
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
șinele cu zgomot, ca un amant gelos. Mirosul de unsoare amestecat cu fier patinat... îmi lărgește nările în încercarea de a mă îmbăta cu aroma de ... tren. Ritmul sacadat al roților de tren îl asemăn cu galopul cailor răscolind pământul reavăn. Simți parfumul pământului răscolit? E doar o amintire... ca și trenul în care m-am pierdut ca identitate pentru a mă reinventa. Un alt început... ca și acest nou început de an, revine fantomatic pentru a pluti spre ziua de
UN NOU ÎNCEPUT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348786_a_350115]
-
neputință. * Rouă desculță a sufletului îmbogățită de lumina, răgazului unui călător obosit, zâmbet cald precum o pâine mirosind a binecuvântare. * Zăpadă albă pe poale cerând Soarelui îndurare, norii înalți catapeteasmă cu setea arsă de iubire. Cer sunând a tânguire, pământ reavăn dus de mână pe-aleile de soare pline din ochi umezi de copil. Mâini tandre pline de bunătate unse cu mirul sufletului aprins în candelă nestinsă. Tăciuni de noapte troienită de iarnă, pădure cu trup de sirenă în păr cu
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344997_a_346326]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ȘOAPTE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 812 din 22 martie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-a lăstărit iubirea din trunchiul putrezit de la subsuoara pământului reavăn îmbătat de aroma verdelui mugurele devine sângeriu rupe văzduhul spre soarele-amorez amețit de lipsa gravitației nu aude glasul topit al ciocârliei aș tăia frunza și floarea și brațele purtate de vânt dar va curge iar seva în cascade va revărsa
ŞOAPTE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345349_a_346678]
-
și își pierd efectul. În această dizarmonie, în miezul dezechilibrului cultural postdecembrist a venit în România, țara românească cea învecinată de români, de la Băcioi, lângă Chișinău, basarabeanca Anastasia Lazariuc, aducând cântecele ei, o crenguță de lăcrămioare, într-o primăvară românească, reavănă, o primăvară în care s-a descătușat glasul și s-a deszăvorât libertatea. Basarabeanca, frumoasă, cu ochii de cicoare și vocea vrăjitoare ca un clinchet de pietre scumpe și ca vuietul de caval, întrupează muzica atât de frumos încât pare
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
a bucurat mai mult decît alții de marile daruri ale lui Dumnezeu? Nu a văzut ea de mai multe ori decît alții soarele răsărind, pomii înmugurind, griul dînd în spic? ! Nu a călcat ea de mai multe ori , pe pămîntul reavăn al primăverii și pe frunzele uscate ale toamnei? Nu a ținut ea în mîini-de mai multe ori decît alții -mielul abia fătat și puișorul abia ieșit din ou? Nu a avut ea mai ... Citește mai mult Își ține mâinile în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
a bucurat mai mult decît alții de marile daruri ale lui Dumnezeu? Nu a văzut ea de mai multe ori decît alții soarele răsărind, pomii înmugurind, griul dînd în spic? ! Nu a călcat ea de mai multe ori , pe pămîntul reavăn al primăverii și pe frunzele uscate ale toamnei? Nu a ținut ea în mîini-de mai multe ori decît alții -mielul abia fătat și puișorul abia ieșit din ou? Nu a avut ea mai ... XIII. PARFUM DE GUTUI, de Mirela Penu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
bine știm să închidem o poartă, o ușă, o gură, ce-ar fi Dumnezeu să ne ia oxigenul? Un mort se odihnește dansând. Dar eu,, de trei zile sunt fericit. Cunoaștem noi dragostea munților, brazilor, fragilor, mirosul adânc al pământului reavăn? Cine nu trăiește, nu greșește, mi-ai spus, ai răbdare, dar pământul nu mă mai rabdă, ce fac? Nu suntem pulberi de stele? Nu suntem melodii ce cântă adesea-mpreună? Cunoaștem noi libertatea? De unde? Frumoasă e orice dorință? Întreb doar
FOARTE CONFUZ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376381_a_377710]
-
le aud șoptindu-mi alinare: - Uită-ngrijorarea timpului fugar! Clipa este-Acum! N-o pierde în uitare! Vara zâmbitoare plină de parfum Va veni din nou cu brațele-nflorate. Păsări călătoare de le vezi pe cer Tristă să nu fii căci reveni-vor toate! Poartă-ți al tău gând în aurite vise In strai de sărbătoare îmbracă-te Acum! Nu-ți omorî Prezentul gândindu-te departe Căci Clipele din viață nu stau într-un album Ce-l răsfoiești odat' să îți aduci
DE VIAȚĂ-MI ESTE DOR... de DOINA THEISS în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375839_a_377168]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > DOR DE PRIMĂVARĂ... Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Se simte în aer o tresărire...o mireasmă de pământ reavăn trezit din adormire de căldura blândă a soarelui... Privesc în calendar...e totuși mijlocul iernii dar atunci unde e zăpada...unde e gerul ce altădată mă gonea repede în casă? Pășesc încântată pe alee și mângăi cu privirea firavele mlădițe
DOR DE PRIMĂVARĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376072_a_377401]
-
am împrumutat paseri să-și răvășească trilul între frunze Zburam cu ele adăpostind visurile sub aripile libelulelor să le găsească soarele să le crească Capcanele erau pline ochi cu zâmbetul anotimpurilor care treceau ca o părere urma lor mirosind a reavăn și a poveste Și acum sunt tot acolo între acele iluzii păstrate în pânzele păianjenilor În locul casei ... Citește mai mult Rădăcini Rădăcina atârna de mult pe colțul casei părăsite Ghearele îi cojeau varul de pe glezneîși arunca urechi suitoarede grinzile vântuluicare
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]