2,574 matches
-
fusese rugat să imite funcțiile testiculelor, având În vedere că „adevărata“ putere masculină sălășluia În scrot. Doar Încordându-și mușchii sexului, bărbatul avea să Îndeplinească cerințele viitorului. Cu un gest larg va Înlătura lanțurile unei societăți decadente și Își va recăpăta din nou potența - „ca Prometeu. Se pare că există și scene cenzurate“, continuă Dora, „filmate pe ascuns, care circulă prin cinematografele selecte. În aceste părți tăiate instructorul demonstrează exact „elevația“ la care speră. Eu, una, nu le-am văzut. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmi Întinse mâna. Sper că pot conta pe discreția dumneavoastră. Capitolul zece După vizita mea la Karp, m-am oprit la un restaurant de pe malul apei, nu departe de Bursă. Treptat, mahmureala Îmi dispăru; un pic mai târziu mi-am recăpătat puterile În Întregime - drept pentru care, de acum Încolo nu mai am nevoie de licențe poetice pentru a relata ce s-a Întâmplat sau nu la fundație. În jurul orei șase seara, m-am dus cu bicicleta la Apollo, unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prea urât ca să i se interzică participarea. Indiferent de profesie, aspect fizic sau vârstă; venit, convingeri politice sau religie: toată lumea era binevenită. Cu puțin soare și cu un pic de disciplină se scăpa de inhibiții. Oamenii uitau de indispoziții, Își recăpătau Încrederea și se dedicau minunilor euritmicii. Da, era chiar fantastic! Faptul că cei mai mulți aveau fețele și brațele inferioare bronzate, dar corpul alb ca varul nu avea nici o importanță. La fel cum nici tatuajele, cicatricele sau bătăturile nu erau mărci sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
chiar să simt transpirația rece dintre degetele de la picioare. Era o senzație reconfortantă, asemănătoare cu cea pe care o smițim când se golește cada sau când deodată se eliberează un loc În tramvai. Viața Își revine la normalitate; existența Își recapătă dimensiunile potrivite. Mi-am scos țigările. Încă două-trei minute liniștite și câteva gânduri bine-intenționate la sfârșit, apoi o să plec și n-o s-o mai deranjez pe Dora niciodată. Privind În jur, mi-am dat seama că mi-ar plăcea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din vizuina de piele umedă și păroasă În care se odihnea - Înainte să cadă Într-o parte stângaci. După un răstimp descurajant Însă, În timp ce gândurile Îmi zburdau și mișcarea din coate am mai Încetinit-o, s-a ridicat din nou, recăpătându-și curajul, aplecându-se de data aceasta peste vintre, palpitând cu bătăi regulate, ajungând apoi Într-o stare de liniște fremătândă, plutind diagonal deasupra burții, cât pe-aci să-mi atingă buricul. Acum că mișcarea de răsturnare se opri, În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
soare. Diferite umbre Îi alunecau pe față, desenând forme abstracte, dar frumoase. Apoi răsunară câteva bătăi distante, apoi deodată se văzu doar un singur bec gol. Fusesem lăsat singur. Câtă atenție din partea lui, m-am gândit. Acum pot să-mi recapăt stăpânirea de sine liniștit. Dar becul strălucea cu o intensitate atât de neobișnuită Încât n-am putut să Închid ochii. În globul său dur de sticlă stătea un fir sub formă de spirală, care lucea și chiar fâsâia cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de pe colacul toaletei, și eu, și pumnul meu încleștat, cu conținutul lui cu tot. — Hai odată, mai lasă-i și pe alții la budă, auzi? îmi zice tata. Hai, că de-o săptămână nu mi-am mai deșertat mațele. Îmi recapăt stăpânirea de sine, după bunul meu obicei, contraatacând indignat: — Am o diaree îngrozitoare! Chiar nu-i pasă nimănui de treaba asta? și între timp îmi reiau lucrul manual, mărind ritmul pe măsură ce organul meu canceros începe, în chip miraculos, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Și-apoi, la cină, Morty îmi comandase homar, primul homar din viața mea. Ei bine, homarul o fi fost de vină. Acest tabu odată încălcat cu atâta simplitate și ușurință, latura murdară, dionisiac-sinucigașă a firii mele trebuie să-și fi recăpătat încrederea în sine: învățase, pesemne, lecția, cum că pentru a încălca legea nu trebuie decât... decât să-i dai bătaie și s-o încalci! Nu trebuie decât să termini cu tremuratul și dârdâitul și cu ideea că e ceva inimaginabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de pe ea și-am rămas să-mi trag sufletul, înfrânt, lipit de perete - pe spate. — N-are nici un rost, am zis eu, aici nu mi se scoală. Ea s-a ridicat în picioare. S-a oprit deasupra mea. Și-a recăpătat suflul. A privit în jos. Mi-a trecut prin minte c-o să-și proptească talpa sandalei în pieptul meu. Sau poate c-o să-mi tragă o bătută soră cu moartea. Mi-am adus aminte de vremurile când eram un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mari peste buza inferioară, Într-un efort de-a se controla. — Richard John, director de școală, acum În concediu. — Mergeți la Belgrad. Nu. El ezită un moment. — Mă opresc la Viena. Ea nu-l credea, dar, cu un efort, Își recăpătă amabilitatea. — Cobor și eu la Viena. Probabil că-mi veți permite să vă arăt unele locuri. Un bărbat stătea În ușă, iar Mabel se ridică: — Mă scuzați. Acesta-i locul dumneavoastră. Rânji spre cel care intrase În compartiment, se clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și de sunetul vagoanelor legate care se izbeau În tampoane. Vocea ei nu se auzi, așa că Își repetă exclamația Într-un strigăt, care nu se potrivea cu rolul pe care și-l atribuia: o femeie vârstnică, luptându-se să-și recapete respirația. Fata se Întoarse și veni la ea, cu fața ei needucată albă și nefericită, cu garda lăsată În fața oricărui străin. — Ce se Întâmplă? Vă e rău? Domnișoara Warren nu se clinti, gândind intens, de cealaltă parte a plăcilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spuse el. Vino. Vino În noapea asta. Îi atinse mâinile. — Să nu crezi că sunt rece. Dar mi se pare că ne cunoaștem de atâta vreme. O imploră: — Fii puțin mai străină. Dar Înainte ca ea să-și fi putut recăpăta vioiciunea minții, pentru a arbora o mină „străină“, deja recunoscuse, „Da, și eu simt același lucru“, așa că nu mai era nimic de spus și stăteau În tăcere, ca niște prieteni vechi, gândindu-se fără agitație la noaptea care-i aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Întotdeauna să devină dur, dar pe moment Îi lipseau cuvintele cu care s-o combată. Acestea existau, era conștient de asta, undeva În obscuritatea minții sale - fraze fosforescente, cuvinte tot atât de amare ca și fumul. — Și? Doamna Peters Începu să-și recapete curajul. — Ce te bagi? Asta le-ntrece pe toate. Întâi o băgăcioasă, apoi altul. Herbert, fă ceva! Dr. Czinner Începu să vorbească. Cu accentul lui puternic, cuvintele câștigau o anume greutate, care o reduseră la tăcere pe doamna Peters, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se gândi ea cu Încăpățânare, luptându-se cu toate celelalte imagini care Încercau să răzbată la suprafață - luminile purpurii ale mașinii parcate În josul străzii, privirea doctorului Czinner În lumina făcliei -, luptându-se În sfârșit cu disperare Împotriva durerii, ca să-și recapete suflarea, Împotriva dorinței de-a țipa din răsputeri, Împotriva Întunericului din creier, care o jefuia până și de imaginile cu care se lupta. Mi-amintesc. N-am uitat. Dar nu-și putu reține totuși un țipăt. A fost atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un galben strălucitor, iar În altele erau puse pe pereți icoane mexicane vechi. Am Început să mă simt un pic mai veselă - cine nu s-ar fi simțit? — În acest caz, Lauren, care este țelul tău? am Întrebat-o eu, recăpătându-mi răsuflarea. —Să-mi dau Întâlniri ca și cum aș fi din nou la facultate. Nu tu relații serioase, nu tu mare iubire. Vreau doar să mă distrez, nu să mă gândesc mai departe de-atât. Răspunsul ei avea o doză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am spus, pe un ton plin de recunoștință. Pierre dădu din cap. De ce Sophia Îi dăduse lui papucii pentru un bărbat Însurat, nu Înțelegeam. —Trebuie să vii musai la petrecerea surpriză de ziua lui Hunter, la cabană, i-am zis, recăpătându-mi un pic stăpânirea de sine. E pe 24. Cu mare plăcere, acceptă Pierre invitația. Și acum, ar trebui să o iei din loc. Melania Trump nu s-ar fi Împăcat deloc cu stilul vestimentar din Megève. Sunt doar două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
gîndește Mihai, observînd gestul. Palmele lui, fierbinți, lasă mijlocul slobod și cuprind umerii goi, într-un gest delicat de atingere, parcă să sprijine trupul gata să cadă pe spate, peste pat. Învinsă, femeia vrea să facă un pas, să-și recapete echilibrul, dar genunchii ei se lovesc de-ai lui Mihai. Să nu-mi agăți ciorapii se aude brusc vocea Mariei, sonoră, albă, lipsită de orice inflexiune. Paralizate, brațele lui Mihai scapă trupul femeii, care se răstoarnă pe pat, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
față, cu privirea rătăcită în gol, dar Lazăr se repede, îl sprijină și-l împinge spre scaunul liber de lîngă masa cea mai apropiată. *** Cînd pune piciorul pe peronul gării din Valea Brândușelor, proaspăt curățat de zăpadă, Aura simte cum recapătă puterile pierdute. Respiră adînc de cîteva ori, aruncă privirea spre ușa vagonului și-i mai face un semn prietenesc femeii care a ajutat-o, apoi, cu pas sigur, străbate clădirea, gîndind să ia un taxiu din spatele gării. Nu vede decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acoperea intrarea în vagin într-un mod cât se poate de confortabil și corect. Păi... cred că e expusă, acută și foarte sensibilă. — Cum? întrebase vinovat Margoulies. Atunci când se freacă de ea cracul de la pantaloni, doctore... Vocea lui Bull își recăpătase nuanța interogativă. Numai că Margoulies nu auzi. Era aplecat, făcându-și de lucru cu vaginul. Chiar era cea mai drăgălașă fofoloancă pe care o văzuse vreodată... Cum adică? Margoulies se admonestă în gând pentru această lipsă de profesionalism. La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rele. Xu Xian a făcut ce l-a sfătuit bonzul Fahai. El și-a forțat soția să bea vin peste măsură. Bai Suzhen era însărcinată, dar nu și-a putut refuza soțul, așa că a băut și îndată ea și-a recăpătat aspectul de șerpoaică. Înspăimântat, Xu Xian a murit pe loc. Ca să-și salveze soțul, Bai Suzhen a plecat departe pe muntele sfânt Kunlun, ca să fure o specie de ciupercă din care să facă un leac cu care să-l readucă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pentru corecția aplicată, realizând astfel că Wei este un om corect și îl poate ajuta pe orfan să se răzbune. Așa că i-a spus întreaga poveste. Profund mișcat, Wei Jiang a promis că îl va ajuta pe orfan să-și recapete numele. Întors acasă, Cheng Ying i-a povestit băiatului ce s-a întâmplat în realitate cu familia sa, iar acesta s-a jurat că își va răzbuna părinții și rudele. Traista Suolin În vremuri străvechi, la Dengzhou trăia un negustor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
păru să șovăie, ca un martor Încolțit cu o Întrebare la care nu i se spusese ce să răspundă: Nu chiar exact, dar cu o diferență de numai trei grame. Trei funți și zece grame, preciză ea, părînd să-și recapete aplombul. În cazul acesta, răspunse Rowe, voi păstra cozonacul, pentru că prima oară am ghicit trei funți și cinci uncii. Poftim o liră pentru cauză. Bună seara. De data asta, Îi luase prin surprindere: rămăseseră muți de uimire și nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ai Înțeles, cred, că și pentru noi este esențial să ne păstrăm calmul. — SÎnteți cu toții, fără Îndoială, foarte calmi. Cred că doctorul te va supune la un moment dat unui tratament psihanalitic, dar ar fi mult mai bine să-ți recapeți memoria, treptat, În chip firesc. Memoria e ca un film Într-o soluție de bisulfit, adăugă el, folosind o comparație ce nu-i aparținea. Developarea se face Încet, dezvăluind treptat imaginea. — Depinde de calitatea soluției, Johns, spuse Digby, surîzÎnd afabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai au ce face. Digby se cufundă cu voluptate În gîndurile sale. Avea sentimentul că fericirea lui izvora dintr-o imensă oboseală; nu voia să facă nici un efort și se complăcea În această stare. Poate că tocmai de aceea Își recăpăta atît de Încet memoria. Am putea consulta listele funcționarilor de la Oficiul Colonial, zise el, pentru că totuși trebuia să facă un efort. Poate că am lucrat acolo. Mi se pare curios că, știindu-mi numele, nu mi-ați găsit nici o rudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
păr alb ca zăpada, avea o expresie nobilă și cam teatrală, ca aceea a unui personaj din epoca victoriană. Johns se retrase tiptil, mergînd de-a-ndăratelea spre ușă și Împiedicîndu-se de covor. — Cum te simți? Îl Întrebă doctorul pe Digby. Îți recapeți pe zi ce trece personalitatea. Într-adevăr? Dar cine ar putea ști dacă mi-o recapăt realmente... Nici eu, nici dumneavoastră nu putem să ne dăm seama, doctore Forester. Ceea ce mă face să-ți aduc la cunoștință o veste importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]