19,575 matches
-
asupra lui Arghezi, a lui Marin Preda ori a mai-știu-eu-cui - fac un deserviciu obiectului adorației lor. Zgomotul controverselor indică existența unui interes viu, Ťfierbinteť, pe cînd surdina elogiului pios nu face decît să mențină marile figuri ale trecutului în spațiul rece al convenționalismului, în imperiul inert al clișeelor". Regretabil că exegetul nu se ocupă decît fugitiv de prima parte a perioadei pe care o tratează, cea a anilor 1960-1965, înfeudată încă, în amplă măsură, proletcultismului. Consemnînd circumstanța că ,în acea primă
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
Problema acestui thriller cu spioni e tot administrarea suspansului: deși mult mai rapid și mai spectaculos în desfășurarea evenimentelor, lungmetrajul e incapabil să ajungă la o rezoluție. Ambiția filmului e de a oblitera distincția dintre bine și rău: în războiul rece, nici rușii, nici americanii, nu dețin integritatea morală, iar personajele sunt la fel de ambigue. Evenimentele, tocmai din cauza narațiunii frenetice, nu sunt suficient motivate: vezi acțiuni planificate în detaliu, care apoi eșuează spectaculos. Apar contradicții la nivelul scenariului: Cross îl învață pe
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
buzele acelea straniu decontextualizate, îi încercară gradul de flexibilitate al tălpii de la cizma stîngă. Un strigăt se ridică în clipa în care, din cizmă, căzu un teanc de dolari americani. }eava puștii se lipi iar de obrazul lui Chip. Degete reci descoperiră plicul mare cu bani de sub tricou. "Poliția" îi cercetă și portofelul, fără a-i fura însă litaii sau cărțile de credit. Nu voiau decît dolarii. Cu sîngele închegîndu-i-se pe cîteva sectoare ale capului, Gitanas înaintă un protest căpitanului de
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
criticii le e fatal narcisismul: ele nu au nevoie să-și contemple propriul chip, ci doar pe acela al literaturii! Criticul român preferă, așadar, să-și aplice ideile și teoriile pe materia luxuriantă a cărților decît să rămînă la nivelul rece al raționamentelor abstracte". Ceea ce e just. Dorința normală a criticului, înscrisă în cursul filipicei anticronică, este ca "instituția" să se îndrepte spre "forme de comentariu mai complexe, mai ample, mai Ťeseisticeť". Perfect! E un lucru nu doar dezirabil, ci chiar
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
asupra lui Arghezi, a lui Marin Preda ori a mai-știu-eu-cui - fac un deserviciu obiectului adorației lor. Zgomotul controverselor indică existența unui interes viu, Ťfierbinteť, pe cînd surdina elogiului pios nu face decît să mențină marile figuri ale trecutului în spațiul rece al convenționalismului, în imperiul inert al clișeelor". Regretabil că exegetul nu se ocupă decît fugitiv de prima parte a perioadei pe care o tratează, cea a anilor 1960-1965, înfeudată încă, în amplă măsură, proletcultismului. Consemnînd circumstanța că "în acea primă
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
ucide și-și justifică fapta comentând că Dumnezeu e de partea lui. Dar, dincolo de toate aceste fațete, filmul e, funciar, o melodramă. Specific acestui gen e excesul emoțional. Iar acesta, împărtășit de toate personajele, cu excepția lui Juan care interpretează rolul rece și calculat de femme fatale, e elementul care le conferă profunzime, determinându-i să fie totodată călăi și victime. Mai mult, e elementul care obstrucționează judecata morală. Faptul că Almodovar își tratează personajele echidistant, abținându-se să le condamne, e
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
lui Ion Creangă în raport cu creația sa. Omul Creangă se arată purtat de dorința de-a deveni "autoriu", adică de a-și salva numele de dizolvarea în anonimatul care a mistuit nenumăratele generații ce l-au precedat. Ar fi un gest "rece și calculat", trăsătură a unui "parvenitism" fie și într-o accepție sublimată, ilustrînd, morfologic, revolta părții ce, descoperindu-se pe sine, se vrea detașată de întregul căreia i-a fost consubstanțială. Altfel spus e o atitudine vecină cu "răzvrătirea" argheziană
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
unele nuanțe critice răsfrînte în prețuire, sporindu-i verosimilitatea, dar fără a încălca o prudență mondenă. Portretele se țin lanț, cu gustul lor de moralități dulceag-amărui. Liviu Petrescu "lăsa impresia unei rigidități academice Ťfundamentalisteť, vecină cu infatuarea. De o eleganță rece și precisă, îl simțeai că joacă un rol și că exersează un stil. Impunea prin maturitatea ostentativă și luciditatea spiritului său disociativ, însetat de claritate. Avea o pedanterie analitică de halucinat și a fost, în primul rînd, un foarte perspicace
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
autorul, printr-o îndrăzneață translare narativă, care face în fond originalitatea acestei scrieri, îi conferă personajului o a doua existență, de basm, dacă vrem, conștientă de sine însă dematerializată: "oricât mă străduiesc să apăs tare, tare cu picioarele în neaua rece, ușoară, nu rămâne nici o urmă. De aceea trebuie să mă obișnuiesc, acesta sunt eu: cineva care pășește pe zăpadă fără să lase urme." S-a înțeles că despre suflet este vorba și despre plutirea sa indecisă, după moartea trupului, între
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
ignoranță? exces de zel?) cu acela al lui Karl Marx. Și nu oricum, ci, nota bene, între niște autori de literatură științifico-fantastică. Gluma se îngroașă în subtext. Dar ar fi nedrept să îi plasăm pe cei doi doar în lumina rece a reflectorului politic. Ei simt cu toată ființa că "hîrtia duce în ispită" și scriu dintr-o imensă plăcere a vorbei izbăvitoare de orice tragedie. Livrești, de gust baroc, fac din "ideile primite" cele mai fanteziste combinații. Iubitor de Anton
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
nu se bucură de mare popularitate în Statele Unite, nici măcar nu e considerat mare om de stat în SUA, a fost cel mai mare om de stat din epoca noastră, fiindcă avea imaginație, curaj și îndrăzneală. El a cîștigat singur Războiul Rece, el a adus prăbușirea sistemului sovietic, al a cîștigat fiindcă avea inteligența să înțeleagă că nu e posibil o chestie ca asta, care e o chestie așa de inacceptabilă și neconcordantă cu Sfînta Scriptură. Nu tolerează Dumnezeu lucrul ăsta. N-
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
ființe fantaste au luat totul în calcul: și apa în plămîni, și sarea în ochi și gurile "strigătoare la cer". Nemaifiind posibilă o lectură inocentă, necum senină, a textelor Aglajei Veteranyi, după ce ea și-a luat viața, înecîndu-se în apele reci ale lacului Zürich, la început de februarie 2002, - aș compara acest ultim volum de "miniaturi majore" cu acel interval ultim, cînd se spune că muribundului i se desfășoară în fața ochilor minții, în cîteva clipe, filmul întregii sale existențe - tristă și
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
talentele ei de luptătoare și dobândirea lor, nu și în ceea ce privește psihologia personajului. Aceasta e relativ simplă: găsește omul și răzbună-te, dar n-o fă fără o doză de onoare. Să nu uităm că protagonista era o asasină cu sânge rece, până când i s-a încălzit odată cu aflarea faptului că e însărcinată (asta ca să reiau metafora sângelui pe care Gorzo a rodat-o bine) și nici atunci nu pare să se căiască în vreun fel pentru crimele comise. Date personale despre
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
le aflăm abia la final, odată cu replicile telenovelistice care, din nou, subminează aceste revelații. Oricum ai lua-o, se găsesc numeroase personaje ceva mai tridimensionale decât cel al Umei Thurman... Pe această parte a interpretării, da, Tarantino e un păpușar rece care își pune actorii să interpreteze personaje de care nu știu cât de conștienți sunt. Dar răceala se oprește aici. Revin la mănușa aruncată actorilor - să-și submineze personajele (ceea ce, poate, nu știu că fac), dar să rămână și ,în carne și
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
subiecte și teme, de strategii narative folosite de "clasicii modernității" din secolul abia încheiat. De la nord spre sud Tristeți de lămîie are ca supratemă bătrînețea, cele 11 povestiri care compun volumul glisează mereu dinspre vîrsta senectuții spre tinerețe, de la nordul rece al prezentului spre un sud al tinereții părăsit pe nesimțite și aproape uitat, într-o privire cuprinzătoare a vieții trăite: șanse ratate, mici ritualuri, momentele de maximă intensitate. Naratorii seamănă cu scafandrii care se scufundă în fluviul timpului și scot
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
ea: Trecu tiptil printre pubelele înșirate la intrarea scării de serviciu, primind onorul lor tăcut și fetid; trecu pe lângă plasa liftului stricat, pipăind pereții, căutând comutatorul; sub degete întâlni o zdrelitură în tencuială, fața aspră a unui cărămizi, o țeavă rece, apoi, un gemuleț și un obiect lung, rotund, care nu se mai termina și care, fără îndoială, era extinctorul. Mâna descoperi butonul automat de lumină, apăsă și butonul țăcăni inutil în beznă. (...) Înainta orbește cu capul dat pe spate, cu
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
și eu, aș spune că Livius Ciocârlie e, deocamdată, un Sancho Panza al bătrîneții, o bătrînețe pe care o însoțește fidel, deopotrivă corectînd-o și lăsîndu-se pe mîna ei, deopotrivă circumspect și curios, indiferent și implicat, grav și (auto)ironic, deopotrivă "rece" și tulburat de călătoria cu care s-a ales. Și abia la capătul căreia se află și realitatea aceea "ireductibilă". Livius Ciocârlie, Bătrînețe și moarte în mileniul trei, Editura Humanitas, București, 2005, 240 p.
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
în această participare necondiționată a autorului la viața intimă a modelelor sale, în adînca lui angajare morală în lupta împotriva uitării și a indiferenței. Dar linia, punctul, pata, hașura, verticala și orizontala compozițiilor nu sînt aici doar materiale de construcție reci și indiferente, care descriu obiectul și atît. Ele individualizează, propun psihologii, identifică laconic sau aproximează narativ, creează o atmosferă atît de diferită de la un caz la altul și prelungesc forma, integrînd-o într-un ansamblu imaginar, dincolo de limitele ei mecanice sau
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
știu pe de rost, și pe care, ca orice reporter lipsit de imaginație și de pietate, le notez în proză cu litere hâțânate: Trăind în cercul vostru strâmt, norocul vă petrece, ci eu în lumea mea mă simt nemuritor și rece. înaintea balaurului vegetal, îmi întreb ucenicul cum i se pare, cum vede el Arătarea. Oamenii de litere, în general, se știe, te omoară cu metaforele lor; așa că am mai multă încredere în tânărul singuratec, mereu mâhnit, doctor pe deasupra, reparând craniile
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
care se produce pe alte drumuri decît pe cele care circulă propriile amintiri. Interviul aici este o dislocare din sine. Monocordă, astfel este și interpretarea lui Marian Râlea din acest plan, albă. Toată relația asta este un fel de hărțuială rece, pragmatică, care naște, în pusee, întoarcerea lui Primo Levi către Infernul său. De acolo vine și valsul. Valsul morții. Valsul cu el însuși, cu colivia cu pantofi, cu femeile care îl intervievează, cu noi, spectatori-numere-martori, valsul care amestecă pași, povești
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
nu manifeste nici o supărare. în timp ce asistența tăcea, împărțită între un amuzament păcătos și o admirație milostivă, preotul a rostit cuvintele sacre ale unirii, iar corul a intonat imnul marii bucurii. Acest incident i-a permis lui Vasia să aprecieze sângele rece al celei care era de acum înainte soția sa. Ea nu a renunțat la această seninătate cât timp a durat procesiunea burlescă ce-i conducea, mână în mână, cu fanfară, prin străzile pline de lume, până la insula Vasili. în jurul lor
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
infinita ei slăbiciune. Dacă mentalul colectiv a lucrat cu atîta abnegație la conversia spirituală a travaliului fiziologic și la transpunerea geamătului de voluptate pe notele unui portativ celest, conceput anume pentru glasuri angelice, cum ar fi putut artiștii să rămînă reci și nesimțitori în fața misterului împreunării sau măcar în fața promisiunii acestuia. Răspunsul este foarte simplu: n-ar fi putut! Mai pe șest, mai pe față, ei au trudit din greu, de-a lungul timpului, să pătrundă în tainele nudului, în semnificația
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
atîtea agreabile popasuri. Drumul se termină la Chartres, cu tîrzie smerenie, "tivind" un tablou final care seamănă bine cu sfîrșitul cărții lui Perec, Un om care doarme: "așteptînd, în Place de la Concorde, ca ploaia să se oprească..." Picăturile mărunte și reci, burînd ritmic peste catedrală, trezesc, parcă, în finalul unor memorii despre fiecare amănunt în parte și despre nici unul în chip special, demonii adormiți în detalii. Pe care nu se cade, în nici un caz, să-i alungi, fiindcă, spune Henry Michaux
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
îi trece supărarea, nefiind resentimentar. Or, duelul este o acțiune a cărei dinamică nu are de-a face cu spontaneitatea. Există principii riguros stabilite de cutumă și de coduri scrise care permit, impun chiar, provocarea la duel. Urmează apoi pregătirea rece, de rutină: alegerea martorilor, a locului și a momentului de desfășurare a duelului, alegerea armelor și a condițiilor (cîte focuri de armă, de la ce distanță, cine începe ș.a.), asigurarea asistenței medicale, ascunderea de ochii autorităților etc. Spontaneitatea care ar putea
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
să se știe băgat în seamă. Pe de altă parte, nu cred că influența lui Iliescu în partid va înceta ca prin farmec. Oricât ar brava Geoană, fostul președinte posedă suficientă experiență pentru a vâna fără milă greșelile "trădătorului". Sângele rece al lui Iliescu a funcționat ireproșabil chiar în situații mai dificile decât acestea: complotul împotriva lui Ceaușescu, transformarea minerilor în trupe de șoc subordonate scopurilor sale politice, eliminarea oamenilor primejdioși din partid etc. O analiză atentă arată că PSD-ul
Un țar de tranziție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11759_a_13084]