252 matches
-
apărut la Paris? înțeleg la limită și invidia, și antipatia personală, și procesele de intenții, dar o minimă solidaritate dacă nu pentru autor, măcar pentru subiectul cărții parcă se impunea. Trec peste boicotul publicistic și radiofonic, peste influențarea negativă a recenzenților străini, peste nu puține acte ostile, pentru a reține în primul rând un document de mentalitate sectară, primitivă, josnică: reacția primară a fiicei unui ilustru dramaturg francez-român. Interesându-mă la telefon dacă au primit cartea, mi s-a răspuns obraznic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și de a reîncepe ceea ce pare dispărut, pentru ca România de mâine să fie și Firea și Țara dintotdeauna”. Schița de tipologie metafizică a poporului român este o ipoteză de lucru originală. De altfel, romancierul s-a impus atenției comentatorilor și recenzenților săi din presa franceză de specialitate tocmai prin interpretarea originală a unor motive și teme ce valorificau fondul ideatic al folclorului românesc. La Fiancée du silence [Logodnica tăcerii] reia, bunăoară, pe un plan mereu productiv în mentalitatea noastră specifică, mitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
început printr-o simplificare evidentă a mijloacelor și a recuzitei puse în joc. E mai puțin "hibrid" sau "autobiografic" și mai literar decât Bizu, semnalând un alt moment de tranziție, altă "metamorfoză" cu tâlc în evoluția prozei lovinesciene. Din păcate, recenzenții n-au fost dispuși să observe, în marea lor majoritate, decât redundanțele, stereotipiile, receptate în genere negativ, ca simptom al epuizării și autopastișării involuntare ("reeditare a primului roman", cu același tip de personaj "suflet disociat, analist, abstract, inactual, incapabil să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lucrurile G. Călinescu, eminescologul en titre al momentului, care consideră că Mite (în genere, romanele inspirate de viața lui Eminescu) reprezintă un evident regres estetic în raport cu literatura anterioară a criticului. Motivul principal al presupusului "eșec" l-ar constitui, în opinia recenzentului, neputința "de a ieși din sine" și "de a crea fictiv", adică lipsa de pătrundere psihologică: "Neîncrezător în sublimitatea altora, d. Lovinescu a găsit totuși o ființă în care trebuia să aibă încredere, și aceasta era propria persoană. Când, prin
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de construcție narativă întâlnit de altfel și în romanele anterioare, și ilustrând invariabil configurația "schizoidă" a psihologiei eroului lovinescian -, Șerban Cioculescu îl consideră un "viciu tehnic" ce ar conduce la acea gravă "eroare psihologică", de care au făcut caz majoritatea recenzenților (chiar dacă nu toți s-au referit la același lucru): "Lovinescu a scris romanul scenă cu scenă (și nu printr-o "creștere organică", după cum afirma el n.n.), împărțindu-și logic materialul acțiunii, și a pus apoi capitolele pe seama visării eminesciene, fără
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
reprezintă un fel de mimetism spiritual menit să constituie proba înțelegerii vieții intime a poetului de către E. Lovinescu și totodată efortul său de a arăta sugestiv regimul cu totul particular de viață sufletească al eroului său". Până aici, nimic neobișnuit. Recenzentul reproșează însă prozatorului un fapt mult mai grav, și anume că "reveria sinuoasă a poetului e redusă la o schemă lineară, la o succesiune organică de imagini și amintiri" procedeu psihologic "mult prea simplist și ineficient". De aceea, romanul lovinescian
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
memorialistică, un roman precum Bizu dezamăgește din cauza clișeelor "sămănătoriste" și a pauperității informațiilor legate de viața spirituală a protagonistului, individ fără voință și fără personalitate (în care cititorii nu-l puteau regăsi nicidecum pe "marele" Lovinescu). Apoi, pe lângă carența "documentară", recenzenții au sancționat lipsa de talent a prozatorului, incapabil să depășească nivelul literaturii lui Duiliu Zamfirescu sau Brătescu-Voinești, cu personaje de nuvelă veche (parvenitul, inadaptatul) și intrigă senzațională. La fel, romanele din ciclul eminescian ar provoca "supărarea estetului de a nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Din acest motiv, ca romancier el ar fi un scriitor mediocru sau, oricum, inferior lui Ibrăileanu, Sebastian, Călinescu sau Camil Petrescu. 46 Octav Șuluțiu, "E. Lovinescu, Firu'n patru", în Axa, an II, nr. 23, 7 dec. 1933. În opinia recenzentului, romancierul Lovinescu "uzează de o dialectică proprie aparatului critic" (apud E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. IV, ed. cit., p. 297). 47 Ligia Tudurachi, Cuvintele care ucid. Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010, vezi capitolul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
chiar de inferioritate etc. Este evident că lucrurile, într-o serie de cazuri precise, cel puțin, sunt complet diferite. Imposibilitatea, indiscutabil sinceră, autentică, de a percepe în mod real, obiectiv, reacțiile estice este vizibilă îndeosebi în sfera ideologică. Cercetătorul și recenzentul occidental, format într-o societate democratică, de tip liberal, unde aceste realități sunt instaurate de mult și trăite în chipul cel mai firesc din lume, nu poate pur și simplu înțelege cum, în Est, mai este (sau a fost) posibilă
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
seama că, în 1981-1982, deci în plin regim comunist restrictiv, a face elogiul comunicațiilor libere, a cetății universale a literelor, a cosmopolitismului și celelalte reprezenta cel puțin în intenție un act de independență, dacă nu chiar de rezistență spirituală antitotalitară. Recenzentul meu, total desideologizat, n-avea însă cum asimila și acest tip de reacție, specific și epocii, și locului. Alt exemplu, de alt tip, și tot în legătură cu un critic român, stabilit în S.U.A., Matei Călinescu, autorul celor Five Faces of Modernity
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
faptelor și oamenilor”, dar „trebuie totuși să-i atragem atenția asupra riscurilor prezentate de poezia-anecdotă pe care o cultivă involuntar și care amenință să-l Întoarcă până la poantele ieftine ale lui Șt.O. Iosif (Ă)”. Unui tânăr poet, Gavril Mihai, recenzentul de la Flacăra Îi descoperă „orizont și meșteșug” În „descifrarea dușmanului În persoana chiaburului”, operațiune care nu este Întâmplătoare (Ă) și ține de originea sa țărănească (Ă). „Nu construirea socialismului Însă, Înseamnă printre altele și drumul spre ștergerea diferențelor dintre sat
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În țară se Întemeiază primele Gospodării Agricole Colective. Nu era oare o datorie patriotică de a organiza o susținută campanie de popularizare a acestei cărți care conține În paginile ei un episod pentru lupta de colectivizare a țărănimii sovietice? Dar recenzenții noștri sunt atât de puternic dominați de spiritul Îngust de castă al criticii burgheze, Încât nu se gândesc să lege activitatea lor literară de marile probleme care frământă massele, să fie citiți de masse. (Ă). Mai persistă Însă vechea mentalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sau se feresc să mânuiască un aparat critic complet, Îi mărginesc la afirmații goale, care, neexemplificate pe concret, Își pierd sensul. Simplul fapt că se spune despre Desculț sau Negura că jalonează Începutul realismului socialist În literatura noastră, cum face recenzentul de la Viața sindicală, rămîne Încă nesemnificativ și poate, mai grav, de neînțeles, de vreme ce explicațiile doveditoare lipsesc. (Ă). Exemplul acesta ne dezvăluie o tendință și mai dăunătoare a diferiților comentatori. Pare-se că sunt unii dintre aceștia cari bănuiesc că Încărcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a arătat cu ascuțime unele lipsuri care au scăpat observației «specialiștilor» și a dat astfel criticii un prețios Îndreptar. (Ă). Este interesant că luând atitudine atât față de nuvela Ana Roșculeț o scrisoare din massă a arătat defecte Însemnate asupra cărora recenzenții trecuseră cu ușurință. Cum se face Însă că În marea ei majoritate critica s-a pronunțat eronat? Aceasta, credem, decurge din faptul că mergând pe calea bătătorită a enumerării calităților și deficiențelor (Ă) neridicând problemele generale legate de dezvoltarea literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu ușurință. Cum se face Însă că În marea ei majoritate critica s-a pronunțat eronat? Aceasta, credem, decurge din faptul că mergând pe calea bătătorită a enumerării calităților și deficiențelor (Ă) neridicând problemele generale legate de dezvoltarea literaturii noastre, recenzenții - Între care se numără și semnatarul acestui articol - au fost Împinși să facă serioase concesii naturalismului din nuvelă. Fără un puternic spirit partinic, critica s-a lăsat astfel sedusă de particularitățile și «ciudățeniile» unui personaj care promitea să fie interesant
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru prima dată. Redactorul Contemporanului, Eugen Luca, citește cu ochi răi strădania analitică a lui Radu Petrescu, răstălmăcind totul În voie, Începând cu inventarea unor termeni inexistenți În text (de exemplu cuvântul mobilizatoric) și terminând cu concluzia din titlu: Domnului recenzent nu-i place poezia nouă. Adevărul este că ieșirea violentă a cronicarului literar de la Contemporanul a fost determinată de pomenirea unor nume de mult exilate: Barbu, Arghezi, Blaga, poeți inexistenți În noua memorie și istorie literară. Reproducem, fragmentar, cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ca strâns atașați la evenimente, poeții să devină, din ce În ce mai desăvârșit, interpreți Înflăcărați ai maselor populare”. Eugen LUCA51: „În ultimul număr al revistei Viața românească s-a publicat sub semnătura lui Radu Petrescu o recenzie a antologiei poetice Luptăm pentru pace. Recenzentul de care ne ocupăm nu se mulțumește numai să reproșeze noii noastre poezii că e «combativă și mobilizatorică cu excese», ci se străduiește să demonstreze că poezia noastră de astăzi Își trage seva din putregaiul poemisticismului lui Blaga, din ermetismul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fond, la Petre Vintilă există o lipsă ideologică, care-l va Împiedica să urce treapta de la un studiu inferior al cunoașterii artistice (simpla notație reportericească) la unul superior, nu poate produce În poet decât confuzia care exista și În articolul recenzentului. (Ă). Trebuie observat de la Început modul de a pune problema de către cei citați mai sus: pentru ei calitatea poeziei noastre actuale depinde de un progres În domeniul compunerii bucăților, de o alta manieră de a spune, a comunica ideile. S-
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În Viața românească nr. 2-1951, Horia Bratu critică pe bună dreptate «Tratarea confuză a unor probleme Însemnate» În cartea Problemele realismului critic În literatură a lui H. Deleanu. Analizând cu seriozitate problemele În discuție și străduindu-se să le lămurească, recenzentul Însuși pare să socotească sub demnitatea sa preocuparea de a găsi și formularea clară a gândurilor sale. (Ă). Pentru că apreciem talentul lui A. Jar avem datoria să-i atragem atenția asupra pericolului unei atari atitudini, ce se resimte pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prezentări ale oamenilor Încleștați cu furia mării», apoi aceasta se datorește Înainte de toate cunoașterii temeinice a vieții pescarilor și nu talentului considerat „În sine”, artei cuvântului considerate „În sine”. De la conținutul nuvelei, de la confruntarea acesteia cu viața trebuie să pornească recenzentul și nu de la «ni se pare». Cu procedee impresioniste și formaliste nu se face știință. Cât privește «uvertura metafizică», mai bine să nu vorbim; este limpede că asemenea impresie de uvertură metafizică lasă recenzia lui Aurel Martin - nu nuvela În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vîrstnicii. Tinerii vin. Cum? Iată, între atîtea, o carte ce pare a se citi cu sufletul la gură. Autoarea? Necunoscută: brașoveanca Jolán Benedec. Cartea ei de debut se numește Sufletul Iustinei și este de o franchețe cuceritoare, după cum ne asigură recenzentul ei, Dan C. Mihăilescu. Povestea nudă: Iustina, de 20 de ani, se îndrăgostește violent de boss-ul (cu Mercedes) la locul de muncă. I se dăruie, dar himenul ei ultrarezistent face ca actul să rămînă neîmplinit. Boss-ul, om realist
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cu himenul, aceeași situație. Atunci, junele neamț, realist (și acesta) îi propune Iustinei ca, în schimbul unei burse, să efectueze o operație pentru ca himenul să nu mai constituie un handicap al amorului lor. Zis și făcut. Happy-end cu bisturiu, comentează lubricizat recenzentul. Și încheie: Viața ca un himen (păcătos de) infrangibil. Cum să nu te repezi, trepidînd, la librărie, să cumperi cartea? Unde-i criza literaturii? Vlaicu Bîrna își aduce aminte că, publicînd, prin anii '30, un text coroziv, textul i-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
actuală că, deși "în criză", standurile sînt burdușite cu noile apariții (ca la recenta " Săptămînă a cărții" de la Teatrul Național), suspensia chestiunii tezaurului românesc de la Moscova, densitatea înmărmuritoare, atunci ca și acum, a automobilelor particulare (și publice) etc. etc. Concluzia recenzentului lui Arghezi: "În pragul anului 2000: numărul automobilelor în București s-a dublat în ultimii zece ani, poate chiar s-a triplat, numărul localurilor de consum și de petrecere s-a înzecit, băncile, CEC-ul sînt luate cu asalt de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
revista unei comunități științifice ce trece cu mult dincolo de Chicago. Spre finalul analizei, Abbott, printr-un subtitlu sugestiv, „The Continuing Relevance of the Chicago School”, conchide În legătură cu importanța Școlii, privește tradiția din perspectiva sociologiei contemporane, realizând un demers ,,prezentist”, conform recenzentului Stinchcombe (2000, 1762), explorând ce anume ar trebui să facem cu tradiția de la Chicago. Pentru Abbott, problemele sociologiei sunt, În primul rând, probleme intelectuale, de mentalități și puncte de vedere de nereconciliat. Sociologia contemporană s-a rupt În segmente: ,,Întâlnirile
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
critice și istorico-literare au adesea un caracter tendențios, fie prin conținut, fie prin implicații. Cele mai flagrante exemple sunt publicarea, sub titlul Antisemitismul marelui poet Vasile Alecsandri, a unui discurs ținut de bard în Senatul României și selecția operată de recenzenții, anonimi, ai revistei, care scriu despre cărți de factură legionară precum Cruciații de Bănică Dobre, Căpitanul de Ion Banea, Cuiburi de lumină de Valeriu Cârdu (versurile acestuia fiind apreciate ca „pline de vervă și avânt legionar”). Semnificativă este și abordarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289312_a_290641]