KorAP: Find »[drukola/base=recepționer & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...34 >

830 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

atâtea cuvinte, complicitățile unei familiarități caste și domestice. Oboseală, plictis... te întrebi asupra rostului atâtor artificii. Dar Tolea întețea moara de vorbe, doar-doar va obține interjecția-surpriză, un nou impuls. „Da, da, înțeleg“, încuviința, fără convingere, placidă. Plăcinta! gândi isterizat agresorul recepționer, agasat de vocea plăcută, de violoncel, care nu era decât ritmica expirație a plăcintei din fața sa. „Da, da, înțeleg“ rostise iarăși Venera. Beau ceaiul, se serveau tartine modeste, un păhărel de țuică, rareori, se sorbea tacticos cafeaua-surogat, din orz sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
cămăruța lui era prea mică, știu asta. Cu atât mai puțin noaptea, la ora aceea. Madam Murătură n-a rezistat, s-a uitat pe gaura cheii. S-o fi uitat ea mereu, nu numai în noaptea aia, știu asta. Cică recepționerul era în picioare, gol, în fața oglinzii. Vorbea cu unul, Tudor. De fapt, cu puța lui tăiată, la care se uita tot timpul. Dacă vă puteți închipui: Tudor! Tudor! Să vezi și să nu crezi, avea dreptate madam Ciupercă, să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Era nasolul, cică, în fața oglinzii, și îi vorbea lui Tudorică. Bătrânica se furișase înapoi în patul conjugal, să-l trezească pe conu’ Leonida. Marcelică a liniștit-o, nu-i nimic, n-are importanță, așa-i profesorul, cam artist. Dar dimineața, recepționerul n-a mers la serviciu și lumina rămăsese aprinsă în cămăruța lui de burlac. Amorezii Gafton s-au sfătuit în mare taină și până la urmă i-au telefonat Chiorului, doctorul de nebuni. Care a venit imediat cu Salvarea, știu asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

persoană stă chiar aici, la doar câțiva... Atunci se întoarce - și e doar un tip oarecare, în hanorac și cu ochelari. La naiba. Și totuși, a fost cât pe‑aci să fie Elton John. Suntem deja la recepție și un recepționer cu o jachetă Nehru foarte șic ne zâmbește. — Bună ziua, domnule Brandon, zice. Și domnișoară Bloomwood. Bine ați venit la Blakeley Hall. Ne știe numele! Nu a trebuit să zicem nimic! Nici nu mă mir că celebritățile vin aici. — V‑am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Becky, ce ziar vrei dimineață? — Financial Times, zic, mulțumită. Sigur, spune Luke, în timp ce scrie. Deci, un FT și un Daily World pentru mine. Îi arunc o privire suspicioasă, dar chipul lui nu are nici o expresie. — Doriți ceai mâine dimineață? spune recepționerul, scriind la computer. Sau cafea? — Cafea, vă rog, spune Luke. Pentru amândoi, cred. Se uită la mine întrebător, și eu dau din cap că da. — Veți găsi în cameră o sticlă de șampanie din partea casei, spune recepționerul, iar room‑service

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mâine dimineață? spune recepționerul, scriind la computer. Sau cafea? — Cafea, vă rog, spune Luke. Pentru amândoi, cred. Se uită la mine întrebător, și eu dau din cap că da. — Veți găsi în cameră o sticlă de șampanie din partea casei, spune recepționerul, iar room‑service‑ul funcționează douăzeci și patru din douăzeci și patru. Chiar că e un loc clasa întâi. Îți recunosc figura imediat, îți dau șampanie - și încă nu au pomenit nimic de pachetul meu primit prin Special Express. Evident, își dau seama că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
o să aștepte până când Luke nu e prin preajmă, înainte de a‑mi spune despre el. Așa serviciu personal mai zic și eu! De‑asta merită să vii la un hotel bun. — Domnișoară Bloowood, dacă mai aveți nevoie de orice altceva, spune recepționerul, uitându‑se la mine cu subînțeles, vă rog să nu ezitați să‑mi spuneți. Vedeți? Mesaje codificate și tot tacâmul. — Sigur, nu vă faceți griji, zic și îi zâmbesc la fel de cu subînțeles. Imediat. Clipesc în direcția lui Luke, și recepționerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
recepționerul, uitându‑se la mine cu subînțeles, vă rog să nu ezitați să‑mi spuneți. Vedeți? Mesaje codificate și tot tacâmul. — Sigur, nu vă faceți griji, zic și îi zâmbesc la fel de cu subînțeles. Imediat. Clipesc în direcția lui Luke, și recepționerul îmi aruncă o privire confuză, ca și când n‑ar avea nici o idee despre ce vorbesc. Sunt buni, ce să mai vorbisem! În cele din urmă, Luke termină de completat formularele și le înmânează bărbatului. Acesta îi întinde o cheie mare, demodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
ceva. Pentru mâine. Îi zâmbesc și, spre ușurarea mea, după o clipă, se îndreaptă spre scară. Cum e destul de departe ca să nu mă audă, mă răsucesc înapoi spre tejghea. — Puteți să mi‑l dați acum, spun cu voce scăzută către recepționer, care s‑a întors și caută ceva într‑un sertar. El ridică capul și mă privește uimit. Nu am înțeles, domnișoară Bloomwood. — E în regulă, spun, și mai apăsat. Puteți să mi‑l dați, acum că Luke a plecat. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
s‑a întors și caută ceva într‑un sertar. El ridică capul și mă privește uimit. Nu am înțeles, domnișoară Bloomwood. — E în regulă, spun, și mai apăsat. Puteți să mi‑l dați, acum că Luke a plecat. Pe chipul recepționerului se citește cea mai sinceră nedumerire. — Ce anume... — Puteți să‑mi dați pachetul. Îmi cobor vocea. Și vă mulțumesc că nu m‑ați dat de gol. — Ce... pachet? — De la Special Express. — Ce Special Express? Mă holbez la el, simțind că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
care îi zăresc fața. Habar n‑are despre ce vorbesc, așa‑i? OK. Nu te panica. Altcineva o să știe unde e. — Trebuia să mă aștepte un pachet, îi explic. Cam atât de mare... Ar fi trebuit să ajungă de dimineață. Recepționerul dă vehement din cap. Îmi pare rău, domnișoară Bloowood. Nu aveți nici un pachet. Simt că mi se taie picioarele. Dar... trebuie să fie un pachet. L‑am trimis ieri, cu Special Express. La Blakeley Hall. Recepționerul se încruntă. — Charlotte? strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
să ajungă de dimineață. Recepționerul dă vehement din cap. Îmi pare rău, domnișoară Bloowood. Nu aveți nici un pachet. Simt că mi se taie picioarele. Dar... trebuie să fie un pachet. L‑am trimis ieri, cu Special Express. La Blakeley Hall. Recepționerul se încruntă. — Charlotte? strigă către o cameră din spate. A venit vreun pachet pentru Rebecca Bloowood? — Nu, spune Charlotte, ieșind. Când trebuia să vină? — În dimineața asta, spun, încercând să‑mi ascund neliniștea. „Orice, oriunde, până mâine dimineață“! Aici e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
de pe scări - și mă întorc și îl văd pe Luke uitându‑se spre mine. S‑a întâmplat ceva? O, Doamne. Nu! zic repede. Sigur că nu! Ce să se întâmple? Mă răsucesc repede pe călcâie și, înainte ca Charlotte sau recepționerul să zică ceva, mă grăbesc pe scări. — Sigur nu s‑a întâmplat nimic? zice când ajung lângă el și îmi zâmbește. Sigur! zic, cu o voce ușor mai stridentă decât vocea mea obișnuită. Totul e nemaipomenit. Nu pot să cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
apar încă două fete, și le urmăresc dispărând și ele înăuntru. Poate că, până la urmă, chiar e adresa corectă. Deschid ușa de sticlă, intru într‑un hol sărăcăcios mobilat cu scaune de plastic și dau din cap fără stare spre recepționerul de la tejghea. — Ăă... scuzați‑mă, vă rog, zic politicoasă. Căutam... — Etajul doișpe, zice plictisit. Lifturile sunt în spate. Mă grăbesc spre capătul holului, chem unul dintre lifturile antice și apăs pe 12. Încet și ușor scârțâind, liftul se ridică și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Dansăm pe muzică de jazz, mâncăm înghețată din fructele pasiunii și vorbim despre orice, în afară de muncă. Ne întoarcem la hotel râzând și împleticindu‑ne ușor, iar mâna lui Luke își croiește cu îndemânare loc sub rochia mea. — Domnișoară Bloomwood, zice recepționerul când trecem de tejghea. Aveți un mesaj, să o sunați pe Susan Cleath‑Stuart la Londra. La orice oră vă întoarceți. Se pare că e foarte urgent. — O, Doamne, zic, dându‑mi ochii peste cap. Mă sună să‑mi țină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
asta... — E o rochie senzațională, zice Luke, trecându‑și mâinile apreciativ în sus și în jos. Deși parcă ești prea îmbrăcată cu ea. Ai putea să mai tai puțin de aici... și de aici... Doriți să vă dau numărul? mă recepționerul, întinzându‑mi o hârtie. — Nu, mulțumesc, zic, dând din mână. O sun mâine. Și vă rog, spune Luke, să nu mai dați legătura cu camera noastră, până când vă vom anunța noi. Am înțeles, spune recepționerul cu un licăr în ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
să vă dau numărul? mă recepționerul, întinzându‑mi o hârtie. — Nu, mulțumesc, zic, dând din mână. O sun mâine. Și vă rog, spune Luke, să nu mai dați legătura cu camera noastră, până când vă vom anunța noi. Am înțeles, spune recepționerul cu un licăr în ochi. Noapte bună, domnule. Noapte bună, doamnă. Ne urcăm în lift, zâmbindu‑ne stupid unul altuia în oglinzi și, când ajungem în cameră, îmi dau seama că sunt destul de beată. Unica mea consolare este că și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

Îmbătrânit ca și el. A insistat să Îi fac o vizită acasă. Până la urmă, ca să nu mai dau cu ochii de el În fiecare dimineață, În stradă... —În stradă? De ce?... Nici până la sfârșit n-am Înțeles de ce... Poate Îl intimidau recepționerii, care depășeau măsura și În privința slugărniciei, și În privința obrăzniciei. Depinde doar cu cine vorbeau. Poate era obsesia paranoică, pe care o au mulți dintre cei de acolo, că sunt urmăriți. Cristian se uita tot timpul În toate părțile, vorbea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

alerge, în ultima secundă, la aeroport. Lamela de fertilitate din seara precedentă îi indicase faptul că a doua zi Alison avea cele mai mari șanse, din ciclul respectiv, ca să rămână gravidă, iar ea nu voia să rateze ocazia. Zâmbindu-i recepționerului, Alison a luat cheia pe care i-o lăsase Luca și a urcat în camera cu vedere spre piscina din spatele hotelului. Era o zi senină, cu un cer albastru, ca de porțelan. Șezlongurile erau ocupate în totalitate de turiști - unii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652

nume să dea, ah, geanta, geanta pe care o are pe umăr, geanta de unde ieșiseră ochelarii negri și banii, geanta din care va trebui să iasă un document de identitate, Bună seara, cu ce vă pot fi de folos, Întrebă recepționerul, Au telefonat de la o agenție de voiaj acum un sfert de oră ca să facă o rezervare pentru mine, Da, doamnă, eu am răspuns, Ei bine, iată-mă, Fiți amabilă și completați această fișă, vă rog. Acum moartea știe numele pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
Ei bine, iată-mă, Fiți amabilă și completați această fișă, vă rog. Acum moartea știe numele pe care Îl are, i l-a spus documentul de identitate deschis pe biroul recepției, mulțumită ochelarilor negri va putea copia discret datele fără ca recepționerul să-și dea seama, un nume, o dată a nașterii, locul nașterii, o stare civilă, o profesie, Poftiți, spuse ea, Câte zile veți rămâne În hotelul nostru, Intenționez să plec lunea viitoare, Permiteți-mi să fac o copie a cărții dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
hotelul nostru, Intenționez să plec lunea viitoare, Permiteți-mi să fac o copie a cărții dumneavoastră de credit, N-am adus-o cu mine, dar pot să plătesc pe loc, În avans, dacă doriți, Ah, nu, nu este necesar, spuse recepționerul. Luă documentul de identitate ca să verifice datele trecute În fișă și, cu o expresie de uluire pe chip, ridică privirea. Fotografia de pe document arăta o femeie mai bătrână. Moartea Își scoase ochelarii negri și zâmbi. Perplex, recepționerul se uită din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
este necesar, spuse recepționerul. Luă documentul de identitate ca să verifice datele trecute În fișă și, cu o expresie de uluire pe chip, ridică privirea. Fotografia de pe document arăta o femeie mai bătrână. Moartea Își scoase ochelarii negri și zâmbi. Perplex, recepționerul se uită din nou la document, fotografia și femeia care se afla În fața lui erau acum ca două picături de apă, identice. Aveți bagaje, Întrebă el În timp ce-și trecea mâna peste fruntea umedă, Nu, am venit În oraș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

-l știa toată lumea? — E nebun. — Este problemă cu război. Este prea mulți oameni nebuni. — John, i-am spus, cred că zici tu ceva acolo. Ajunși la hotel, am intrat pe ușă, trecînd de sacii cu nisip ÎngrămĂdiți ca să protejeze biroul recepționerului, și eu am cerut cheile, dar recepționerul mi-a spus că doi tovarăși urcaseră deja În cameră ca să facă o baie. Le dăduse lor cheile. — Tu urcă, John, i-am spus. Vreau să dau un telefon. M-am dus În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
cu război. Este prea mulți oameni nebuni. — John, i-am spus, cred că zici tu ceva acolo. Ajunși la hotel, am intrat pe ușă, trecînd de sacii cu nisip ÎngrămĂdiți ca să protejeze biroul recepționerului, și eu am cerut cheile, dar recepționerul mi-a spus că doi tovarăși urcaseră deja În cameră ca să facă o baie. Le dăduse lor cheile. — Tu urcă, John, i-am spus. Vreau să dau un telefon. M-am dus În cabină și am format același număr pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]