21,110 matches
-
departe, să arate bilele colegilor săi. Să admitem însă că senatorul a fost atît de încîntat de gluma lui, încît a uitat să le-o comunice și celor din sală. Dar cînd a apărut a doua oară în dreptul celor două recipiente, ce anume l-a împiedicat pe Dan Claudiu Tănăsescu să precizeze că prima oară doar s-a făcut că votează? Nu cumva, pur și simplu, faptul că prima oară a atras atenția asupra lui, astfel încît să nu mai fie
Senatorul Tănăsescu nu e Iosefini by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9884_a_11209]
-
în limbajele popular-argotice, capul e metaforizat pornind de la anumite trăsături semnificative (predominant vizuale): forma, poziția, calitatea de "conținător". În româna populară, capul este - prin formă - dovleac, bostan sau bilă; poziția îl identifică cu etajul și mansarda (rar cu carlinga); ca recipient, e numit în primul rînd cutiuță sau colivie. Termenul bibilică e interesant pentru că nu poate fi explicat doar prin metaforă; în crearea și impunerea lui a contat, probabil, jocul de cuvinte, bibilică fiind perceput ca un pseudo-diminutiv glumeț de la bilă
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
lași în societate, oportuniști, gălăgioși, dezordonați. Nu pricepea nimic din comunism, dar nu sistemul îl deranja, ci oamenii care-l slujeau. Simțea că nu poate să intre în troaca generală. Auzea prea multe guițături, prea multe râturi scormoneau în același recipient și tot prea multe excremente erau eliminate la fiecare pas, de nu puteai merge fără să calci în ele. Aceasta nu era o țară oprimată, ci un lagăr al mizeriei liber consimțite" (p. 334). Fundamental realist, romanul glisează cu ușurință
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
realități deja cunoscute, sugerează plauzibil universuri condensate, stochează și aglutinează obiecte, forme, substanțe, densități și tonuri diferite fără o altă justificare decît aceea a unei conviețuiri legitime sau aleatorii. în aceste cutii, valize, dulapuri și în tot felul de alte recipiente, mai mult sau mai puțin identificabile, se adună toată tandrețea, ironia, patetismul, bogăția și disperarea mocnită a unei conștiințe neobosite și profunde. Neobosite prin puterea de a lupta cu neantul și profunde prin inocență, prin bucurie și prin împăcarea subînțeleasă
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
fapt un proiect conceptual-plastic-narativ, se sprijină strict pe un număr foarte restrîns de forme: un cîine bicefal modelat în ceramică, o suită de panouri (tocătoare) din lemn în care sînt înfipte mucuri de țigară, o coloană de cărămidă și două recipiente de toaletă (WC-uri) unite între ele printr-o rețea de sîrmă, încărcată și ea cu material ceramic. Așadar, ca tipologie convențională, sculptorul propune imagini realizate într-o perspectivă mimetică, de aluzie zoomorfă, (cîinele), repere deja consacrate formal, însă produse
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
Marcu este un eseu despre animalitate și spirit, despre forțele htonice și tentativa ieșirii din captivitatea materiei, despre puterea instinctului și despre mîntuirea prin ordinea rațiunii. Imaginea cîinelui, a animalității în sens larg, introduce ideea terestrului, a irepresibilelor energii telurice, recipientele care invocă metonimic sala de baie, unite printr-o complicată rețea de conducte, sugerează lumea acvatică, iar panourile suspendate și mucurile de țigară descriu aluziv dispersia eterică și semnalează starea latentă de combustie. Cu multă ironie și cu o desăvîrșită
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
românească, dar și de budism ori mistica iudaică, până la a deveni un practicant activ, a ezitat să se autodefinească până la capăt. Odată cu volumul postum ce-i cuprinde aproape întreaga creație lirică, ne putem întreba dacă nu cumva poezia a fost recipientul ideal pentru ambiguitatea sa fundamentală. Aurel-Dragoș Munteanu este, cu certitudine, poet. Nu unul complicat sau experimentalist, deci nici unul revoluționar. Dar starea poetică, indubitabil, există. Anxietatea, durerea existențială, taina destinului, mereu coborâtoare înspre un pesimism de nelecuit, induc un tragism autentic
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
în care sunetele, culorile și ritmurile să-și regăsească starea lor originară, așa cum Tzara visa să abolească granițele dintre natură și cultură,dintre artă și viață, într-o altă perspectivă, dar cu aceeași finalitate, Jacobi imaginează o cameră sincretică, un recipient pentru pămînt, pentru cer și pentru tot ce se întinde între ele. În același mod simplu, rafinat și profund, se naște și se recompune și universul fotografiilor sale. Artistul selectează, asemenea unui Marcel Duchamp, de pildă, imagini fotografice de-a
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
neputința, îndoctrinarea ideologică. Rezultatul, însă, e o contribuție majoră la otrăvirea societății românești. Viața noastră arată cum arată și pentru că oameni precum Roncea ajung să participe la stabilirea agendei dezbaterilor publice. Nu are importanță că majoritatea articolelor sale sunt simple recipiente cu venin, că minciuna sfruntată și jignirea grosolană plutesc deasupra textului precum uleiul deasupra apei. Important e că el a devenit un sindrom al unei României în care procesul de intenție, minciuna sfruntată și forța brutală tind să devină legea
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
și-l poată îndeplini: să-și cumpere autoturismul care, de multă vreme, zâmbea ademenitor, trecătorilor, din vitrina marelui magazin din fața CEC-ului central. După ce a coborât în pivniță și s-a parfumat nițel, cu ceva tămâioasă, și-a umplut un recipient de doi litri, l-a pus în geanta diplomat, și s-a înfățișat la casieria CEC. Persoană binecunoscută, a fost primit cu neașteptată bucurie. Vreau să-mi încasez câștigul, a rostit el. Nu vi-l putem elibera, tot. De ce? Suma
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Vă dau, dacă aveți nevoie. Avem, cum să nu, mare nevoie avem. Ei, luați loc, și, cât eu vă aduc castea cu dolari, dumneavoastră vă petreceți minutele cu o vișinată la mama ei. Duse mâna sub masă, de unde scoase un recipient plin. De alături, apucă patru pahare. Le umplu. Luă unul plin, îi îndemnă și pe ei să facă același lucru, după ce, pe al său,îl dete peste cap. Apoi, trecu în încăperea mai din spate. Nu cumva să fugi, zise
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
va rămâne acolo, n-am să pot dormi. Mă bântuia teama stupidă de a o vedea căzând. M-am ridicat să o pun într-un loc mai sigur. Dar un impuls misterios și neașteptat mă făcu să o lovesc involuntar. Recipientul căzu și se sparse. În sfârșit, mi-am închis ochii strâns. Mi se păru că doica se sculase pentru a veni la mine și că mă privea. Îmi încleștam pumnii sub cuvertură. Dar nu se întâmplă nimic extraordinar. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
noapte. Dar în fața doicii nu aveam nici o rușine. Oare de ce eram așa de intim cu această femeie, cu care, de fapt, n-aveam nici o legătură de rudenie? Îmi amintesc că, altădată, iarna, instalau, chiar în camera asta un tandur, deasupra recipientului metalic de încălzit. Doica, târfa și cu mine ne culcam în jurul tandurului. Când deschideam ochii, în clarobscur, motivele de pe perdeaua brodată care masca ușa, chiar în fața mea, se animau. Ce perdea stranie și înfricoșătoare era! Pe ea se vedea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
noaptea nunții, ca probă a virtuții lor. Remedii de uz curent în medicina persană tradițională. Râul care străbate orașul Rey, astăzi, Șăh Abd-ol-Azim. Narghilea. Masă joasă acoperită cu mai multe covoare atârnând până jos; în felul acesta, reține căldura unui recipient metalic de încălzit, plasat sub acest dispozitiv. Prima haină a nou-născutului, care se schimbă după o zi și o noapte. Zi absolut fastă; a cerși prin mortificare, în scopul obținerii realizării unei dorințe, e o practică obișnuită în Iran. Voal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și cu ceilalți cinci tupilați după o cercevea putrezită, lângă intrarea care ducea la subsol. Nea Vasile tocmai închidea poarta în urma amicului său. Privi după aceea circumspect în jur și se opri dinaintea ușii metalice verzulii, dincolo de care se aflau recipientele cu insecticid. Fruntea i se încreți de mulțimea și viteza gândurilor care îi alergau pe sub scăfârlie. După câteva clipe de cumpănire adâncă, porni iute spre un dulap metalic în care își ținea lucrurile. Și ăsta avea sudate două urechi solide
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
s-ar fi zis, nea Petrică era băiat deștept și cel puțin la fel de descurcăreț ca și colegul lui. Apoi se îndreptă tacticos către cămăruța unde era depozitat insecticidul-bază și se holbă la bidoanele albe, conținând o soluție incoloră. Unul dintre recipiente fusese golit pe jumătate. Adică din el se evaporaseră zece litri fix. Petrică se încruntă. Știa el mai bine decât orice profesor universitar de fizica fluidelor cum se produsese acest fenomen. Înjură scurt și șoptit, întrucâtva arhaic, de grijania ăluia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din cămăruța portarilor. Dar, admirator necondiționat al tribunului național care îmbrăcase din nou cămașa morții, cruță acele publicații patriotice și se decise pentru ziarul Libertatea, având totuși grijă să oprească pagina cinci și pe cea cu rubrica meteo. De ce învelea recipientele acelea în hârtia jurnalelor? Pur și simplu fiindcă așa proceda acum douăzeci de ani și cu cele din sticlă, singurele care se găseau pe timpul vizionarului Ceaușescu. Ar trebui să existe o recunoaștere unanimă: Pavlov e cu mult, cu mult mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
iar restul trupei se opinti să o deschidă. Reușiră destul de rapid. Alți gândaci începură să dea ocol bidoanelor, înfășurându-le pe fiecare în câte un laț, la bază. Masa trupei începu să tragă de primul și lațul se strânse în jurul recipientului. Desfăcură sfoara în fâșii, astfel încât de ea să se prindă cât mai mulți. Apoi începură din nou să tragă înspre canalul din curte. Bidonul se urnea încet, încet, cu câțiva centimetri la fiecare opintire coordonată de șeful de trupă. În timpul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ajunsese deja la buza canalului, iar al doilea era cam pe la jumătatea drumului. O jumătate de oră mai târziu, sub comanda fermă a lui Dorinel, pe care-l înaintasem la comanda trupelor ce se ocupau de insecticid, toate cele patru recipiente fuseseră cărate la locul stabilit. Cam tot atât ne-a luat ca să le desfiletăm, operațiune al dracului de migăloasă, cu atât mai mult cu cât trebuia executată tot cu ajutorul sforilor. Alte mijloace nu aveam la îndemână. Aproape de miezul nopții, am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
răsturnate lângă canal. Înlemni cu ochii holbați la ele. Când își mai reveni cât de cât spuse înspăimântat: "Am rupt-o-n fericire! Să-nlemnesc, dă n-am rupt-o". Porni cu pași nu tocmai siguri spre canal și privi recipientele răsturnate. Își dădu doi pumni zdraveni în cap și scrâșni, pe jumătate furios, pe jumătate tânguitor: "Bă, da' dobitoc sunt! Dobitoc dă dobitoc, nu așa! Fi-mi-ar creierii mei ai dracu', dă tâmpita' pământului ce sunt!". Oftă cu năduf
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și mata dă cap!". Camaradul dădu din umeri, fără a se mai osteni să-i dea vreo replică. Tăcut, portarul cel accidentat se vârî în cămăruță și ieși de acolo cu o plasă solidă în care băgă cele două faimoase recipiente, rânjind: "Ei, nu-i pentru cin' să pregătește, e pentru cin' să-nnemerește". Clătină din cap ca un om care a ajuns la niște concluzii fundamentale: "Bine că știu acu' cum șade treaba și pă ce picior dansăm. Care va să zică, de-ăștia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pă cine bagă-n loc?", întrebă Petrică cu ochii căutând pe lângă tomberoane. "Ce știu io? Șefii ăia mari o să să ocupe și o să organizează ei și p-asta." "Ăhă", zise distrat Petrică, începând însă să se enerveze că nu găsea recipientele cu insecticid pe nicăieri. "Auzi, bre, da' lăsasem io niște sticle p-aci, pă lângă gunoi. Le-ai mutat mata pă undeva?" "Nu, dom'ne, n-am mutat nimic." Brusc, se lumină: "Aaa, dă sticlele lu' nea Vasile zici! Păi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pâinea. Prin întunericul spart de luminile străzii ce se reflectau cam neguros din tavan, am zărit termosul coanei Cateluța. Deci mai trecuse dumneaei pe aici. Setea era de departe cel mai greu de suportat, așa că m-am grăbit în direcția recipientului. Noroc că avea dopul desfăcut! M-am suit până în buza lui oarecum amețit de tăria mirosului de busuioc ce se degaja din cele câteva fire puse de menajeră în termos. Am coborât cu grijă chiar pe tulpina uneia dintre plante
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
prin schimbul cationic este instalată sub cota ,,zero”, ocupa o mare parte din centralele nuclearo-electrice. Apa circula prin teci, ca agent de răcire, fiind recirculată prin schimbătoare de căldură care alcătuiesc ,,un micro oraș subteran”, iar prin altă conductă în recipientul care împrumută căldura de reacție și se transformă în abur dirijat la turbina generatorului de curent electric. Domnul Medvedev în cartea sa, arăta: ,,În momentul exploziei, la 240 de metri de grupul 4 (acesta a explodat n.n.), chiar în dreptul sălii
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
cerșetor pare că-și trăiește sfârșitul. Apucă apoi ibricul de ciotul metalic care-a mai rămas din coadă și toarnă apă În el, după care cu mișcări de gospodar exersat, aprinde câteva surcele În ligheanul de tablă și așează micul recipient pe limbile de foc care au Început să Înflorească. Când apa clocotește, stinge micile flăcări, suflând cu putere În ele. Plicul de ceai plutește În apa fierbinte ca o bărcuță de jucărie. -Ceaiul e gata, ți-ar face bine lichidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]