3,662 matches
-
bază un original prestigios reprezintă regula de constituire și modul de a fi pentru lumea ficțională a lui Bănulescu, pentru personajele sale. Exemplele oferite (iubirea dintre Aram Telguran și Iapa-Roșie se "organizează" în jurul Cîntării Cîntărilor, pe care el i-o recită ei; orașul Metropolis se consideră urmașul Bizanțului etc.) sînt numeroase, iar argumentele, convingătoare. Preluînd altă sintagmă bănulesciană, e o lume a "ecoului întîrziat", imitativă și teatrală, jucînd la nesfîrșit, cum spune autoarea, o "farsă a descendenței" (în cadrul sărbătorii anuale a
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
fost cultivată, încurajată, deși prea puțin susținută. Iar acest lucru se vede din întrebările celor care au realizat interviurile. Puțină imaginație, ei înșiși încremeniți în aceleași demascări, din ce în ce mai insipide, o satisfacție ciudată de a-l auzi încă o dată pe Grigurcu recitînd pomelnicul de compromiși. Dialogul între Marin Mincu și Gheorghe Grigurcu este antologic. Arată cît de departe de comunicare este de fapt discursul revizionist. Ceea ce la început a fost o revelație a impactului, a dialogului, s-a transformat ușor într-un
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
spectacol cultural bine regizat, sub patronajul conducerii Teatrului Elvira Godeanu, a domnului director Marian Negrescu. Seara a început cu un recital la pian susținut de către pianistul gorjean, Florin Berculescu, apoi au prezentat autorul și cartea cei menționați anterior. S-a recitat poezie din Marin Sorescu, s-a jucat un fragment din „Ieșirea în lume” ș spectacol gândit după ciclul La Lilieci. Spre finalul serii literare, a vorbit autorul. Presa gorjeană, și nu numai, a punctat evenimentul, considerându-l ca fiind unul
Lansare de carte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/82_a_221]
-
distinge bolboroseala supei care fierbea în oală. Mâncam cu șira spinării sprijinită de spătarul scaunului, mestecând de zece ori pe o parte și de zece ori pe cealaltă, fără să ne luăm ochii de la femeia tomnatică, dură și istovită, care recita pe de rost o lecție de comportare civilizată. Era la fel ca slujba de duminică, însă fără mângâierea de a auzi lumea cântând. În ziua în care ne pomenirăm cu țiparul atârnat în poartă, doamna Forbes ne vorbi despre datoria
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
de cuțit. Erau douăzeci și șapte de răni mortale, și după numărul și sălbăticia lor se vedea că fuseseră făcute cu furia unei iubiri înverșunate, și că doamna Forbes le primise cu aceeași pasiune, fără măcar să strige, fără să plângă, recitând din Schiller cu vocea-i frumoasă de soldat, conștientă că era prețul inexorabil al verii sale fericite. (Din volumul ,,Douăsprezece povestiri călătoare", în curs de apariție la Editura RAO)
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
singură dată, în treacăt. Mai zdruncinată am fost la sinuciderea lui Gherasim Luca, tot în Sena. Pe el îl văzusem în două rînduri și surprinsesem două personaje diametral opuse. Prima oară era pe scenă, la studioul Teatrului Chaillot unde își recita versurile cu o agresivitate și repeziciune cu adevărat suprarealiste. Nu știu dacă în sală se afla și Deleuze, atunci în culmea celebrității sale filosofice, și care-l decretase poetul său preferat, dar Barbăneagră delira de entuziasm și Virgil găsea că
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
a științificului, în raport cu opera și cunoașterea ei. Fiecare lucru are măsura sa proprie (natura sa proprie asemenea)", scrie Eminescu în Fragmentarium. Pleșu scrie revoltat amar: Felul în care îl sărbătorim pe Eminescu nu diferă deloc de felul în care îl recităm: gălăgios și retoric, după modelul unei chermeze promiscue, în al cărei abur fiecare își dă în petic. Toți îl sărbătorim ca pe un precursor al micilor noastre obsesii și al firavelor noastre ideologii.[...] Îl sărbătorim într-un soi de falsă
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
realizate de Mihaela Soare, cu un spectacol radiofonic - Verdi - Surprize. Contacte în Italia și America, interviuri în primă audiție și exclusivitate cu persoane - în vîrstă - astăzi neștiute decât de microbiști (opera are... microbiștii ei), un monstru sacru ca Giuseppe Taddei, recitând și cântând pentru București (are 85 de ani) domnul Alberto Carrara Verdi, descendent direct și proprietar al vilei compozitorului de la Sant' Agata, Virginia Zeani, acum la Bloomington - Amintiri și Perspective. Câțiva cântăreți români (Felicia Filip, Laura Niculescu) care se află
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
este reluată de multe ori în carte, în noi și noi variante. Una dintre ele cuprinde distincția între sexualitate și erotism - și ea un loc comun al arsenalului propagandistic de care se folosesc în mod curent îndrăgostiții. " Un act erotic - recită din când în când eseistul - nu este pur și simplu un gest, fie el și plăcut, de împerechere exclusiv fizică, ci o fuziune totală între două ființe." Sună poetic. Din nefericire, însă, autorul alunecă repede în prozaism. Liviu Antonesei ține
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
nu m-ar crede nimeni, și că tot eu aș păți-o. Cinism fenomenal! De obicei, în cultură le eram net superiori celor de la Mogoșoaia, "normaliștilor" ignari. În mijlocul lor, ne aruncam unul altuia replici din clasicii necunoscuți de aceștia. Sau recitam cu gura mare din Malraux (repet ce am mai scris, corijînd greșelile de ortografie de atunci): "Then tenterait-il de lever la moustiquaire... Frappe rait-il au travers?..." O dată, cineva ne-a crezut frați. Titus a rîs, pe urmă a zis păi
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
Bătrâni venind cu duioșie la cimitir/ Ca într-o vizită protocolară/ în lumea cealaltă,/ Obosiți la gândul că mai trebuie/ Să se întoarcă acasă,/ Că nu pot rămâne/ Definitiv." (în vizită) Din volum nu lipsesc capodoperele - poeme dintre acelea care, recitate în fața publicului, sunt răsplătite cu ropote de aplauze, iar studiate de critici suscită numeroase interpretări. Un asemenea poem este Suficientă mie, a cărui rezonanță rămâne multă vreme în conștiința cititorului: " Suficientă mie nu mi-am fost niciodată,/ Atârnând mereu ca
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
au ce face, schimbă citate între ei ca și cum ar juca un soi de ping-pong. Intelectual, desigur. Din nou, aș atrage atenția asupra importanței acordate citatului, care iese la rampă în timp ce poezia rămâne în umbră. Nu mă aștept să mi se recite poeme întregi, nimeni n-ar avea răbdare pentru așa ceva într-un film, dar reiese din nou rolul poeziei ca armă și cârjă. Un film din 2003, Sylvia, despre doi poeți, a pus spectatorii avizați pe jar. Nici unul n-a rămas
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
de vînători de capete și de misive. Spre a se salva anticipat de toți și toate, Chicot deschide scrisoarea, o învață pe de rost, o distruge fără urmă, iar apoi traduce textul în latină. Odată ajuns la destinație, îl va recita, ca papagalul, pretinzînd că e doar o mașină care reproduce, fără să înțeleagă. în acest gest simplu, în legătură cu al cărui rost un cititor naiv își poate pune întrebări, e implicat tot universul morții. Chicot era (dat drept) mort în clipa
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
scriitoarei), dintre Tudor și Corina, acest straniu, crepuscular cuplu metafizic, cum l-am numit mai sus: “...ațipise din nou, căci îl auzi pe Tudor atât de limpede, de parcă el s-ar fi aflat chiar acolo, în același salon cu ele. Recita versuri, de-a valma...Volbură, volbură, iarbă de rai.../ Vântul se zbate de-a sângele-n cai.../ Ave, duh al văzduhului, Ave!.../ Calul meu saltă în două potcoave...”. Nu-i de mirare, așadar, că, mai târziu, când Puiu, părintele oficial
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
din literatura universală, despre operele lor. Îmi spusese de “Caligramele” lui Apolinaire, de Voltaire, de Jean Jacques Rousseau, de Byron, de Tolstoi și de atâția alții. Dar cel mai mult îmi vorbea despre Eminescu. Îmi povestea despre viața lui, îmi recita și comenta poezii, îmi explica aspecte din critica lui George Călinescu, continuă Camelia. - Citeai, mult nu-i așa? întrebă Răzvan. - Da. Până să merg la școală, citisem aproape toate cărțile din casă, care erau foarte, foarte multe, având ca autori
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
ca și al teatrului, translațiile pot fi infinite, deși transgresiunile sînt limitate. Shakespeare caută, cum știm, o muză care să-l inspire, o iubită doar trubaduresc întrezărită și un tînăr actor apt să interpreteze, cu har, roluri feminine, dar să recite și sonetele pe care i le-a dedicat iubitei de departe. Și îi găsește pe toți trei în(tr)una. La fel de revelatoare e și scena care se petrece imediat după premiera cu Romeo și Julieta. Regina cea bătrînă, un monstru
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
era nevoie - în fața bisericii și a morunului răstignit pe poarta înaltă de lemn, dovada că puritatea, orice fel de puritate, credința definitivă în ceva, mergînd pînă la jertfă, le sprijină totdeauna și le întăresc represiunile... * * Ilvi nu știa carte. Așa că recita pe de rost ce scria în ceaslovul ținut în mînă de paracliser, care, din cînd în cînd, întorcea foile, de formă, sau poate că el însuși citea în gînd textul sfînt... De numărat, Ilvi număra doar pe degete; și cînd
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
Mălăncioiu. Ovidiu Cotruș - Dialoguri, Ed. Cartea Românească, București, 1999, 268 pag., preț neprecizat. P.S.: O ciudată inadvertență se ivește în Epilogul volumului de care ne-am ocupat: "În 1978, Tolstoi ar împlini două sute de ani, bicentenarul înseamnă ceva. Cotruș, care recita în închisoare pagini întregi din Război și pace, care realiza incredibile show-uri povestindu-le deținuților Anna Karenina, se simțea îndatorat marelui romancier. Dacă Tolstoi împlinește două sute de ani, de ce nu s-ar apropia și el de fabuloasa aniversare? " Decedat
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
împreună pe nisipul plajei cu urme de fosfor în el sclipind sub pașii plimbăreților nocturni... Ziua, ei dorm. Noaptea umblă cu toții pe țărm între unsprezece noaptea și trei dimineață. Cei mai rezistenți stau și apucă răsăritul soarelui. Mulți din ei recită uneori pagini din Mateiu, sublimul... Personal, pe la miezul nopții și-un sfert, l-am auzit pe unul recitînd cu glas tare începutul Crailor de Curtea veche... " Cu toate că, în ajun chiar, îmi făgăduisem cu jurămînt să mă întorc devreme acasă, tocmai
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]
-
Noaptea umblă cu toții pe țărm între unsprezece noaptea și trei dimineață. Cei mai rezistenți stau și apucă răsăritul soarelui. Mulți din ei recită uneori pagini din Mateiu, sublimul... Personal, pe la miezul nopții și-un sfert, l-am auzit pe unul recitînd cu glas tare începutul Crailor de Curtea veche... " Cu toate că, în ajun chiar, îmi făgăduisem cu jurămînt să mă întorc devreme acasă, tocmai atunci mă întorsesem mai tîrziu: a doua zi spre amiazi. Noaptea mă apuca în așternut. Pierdusem răbojul timpului
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]
-
Simona Tache Din Adevărul, aflăm că Buzdugan și Morar, glumeții care recită la radio textele oamenilor de la Academia Cațavencu, ca și cum ar fi ale lor, au de plătit 90.000 de euro postului Radio 21, pentru că l-au părăsit pentru Radio ZU, înainte să li se termine contractul. Nasol. Suntem sincer îngrijorați pentru
După ce au luat cât au putut, Morar și Buzdugan au, în sfârșit, de dat! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19638_a_20963]
-
-ți spun “Adio”. Nu vreau să-ți spun “adio”, nu aș putea să fac asta fără să se rupă ceva în mine, fără să mă doară urechile, inima, capul, fără să-mi curgă sânge din nas. În loc de adio, o să-ți recit o strofă pe care acum o fredonează și îngerii: „Paul dragă, nu fi tristă, Fiindcă e păcat, Fără lacrimi nu există Dor adevărat...” Paul dragă, erai tristă... Trist sunt și eu acum, ca un maidanez ud și murdar în urechi
Cartianu la moartea caracatiţei Paul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19864_a_21189]
-
și agrement. Face treabă bună, ieftină și rapidă. Apropo de Leni: tocmai a fost aleasă președintă a partidului nostru, cu unanimitate de voturi. A fost cel mai frumos congres la care am asistat vreodată. Toți colegii au lăudat-o, au recitat versuri, compuse pe loc, de-spre frumusețea, inteligența, senzualitatea și competența ei și i-au cerut, umili, permisiunea să-i sărute picioarele. Să fi văzut ce grămăjoară de colegi s-a format la picioarele lui Leni, când, generoasă, le-a
Poa’ să ningă, poa’ să plouă, avem şi Preşedintă nouă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19852_a_21177]
-
parcă nu era suficient. Simțeam nevoia s-o verific. Procesul de fabricație a durat două ore, timp în care nu m-am dezlipit de lângă oală, am gustat ciorba de 400 de ori, am mestecat în ea de 800 și am recitat, în gând, “Înger, îngerașul meu”, de 1000. La final, am constatat că n-aveam polonic, da’ m-am descurcat să pun în farfurie cu o cană. Și chiar a fost bună, semn că oi fi având eu două mâini stângi
Fericirea are chipul tău, băi, cratiţo! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19829_a_21154]
-
și cocendiez, ‘r-ai dracu’ dă proastă, că m-am săturat dă tine... Secretara iese speriată, în timp ce Mother Caterpillar o scuipă. Între timp, Iri a intrat și stă nedumerit lângă ușă. Primavera: Haidi, făă, că a venit clientu’. Mother Caterpillar (recită, pe un ton corporatist): Bună ziua, domnu’ clientu’. Bine ați venit. Vă mulțumim că ați ales compania noastră dă vrăji, care este lideră pă piața națională dă vrăji și oferă dăcât numai servicii dă top, mult mai bune dăcât serviciile dă
Cum a încercat Irinel să devină mai înalt by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19972_a_21297]