257 matches
-
prin părțile acelea” (20, p. 125). 5. Omul, partenerul zeului Am comentat până acum, din folclorul copiilor, câteva formule recitative de tip mai mult invocativ : recitative care imploră, ademenesc sau „îmbunează” fenomenele meteorologice. O altă categorie importantă este aceea a recitativelor de tip imperativ. Din punct de vedere tipologic, ele pot fi încadrate în rândul descântecelor de tip „poruncă directă cu amenințări și îngrozire”, conform primei încercări de clasificare a descântecelor românești făcute de Artur Gorovei (15, p. 107). Iată sintetic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Din punct de vedere tipologic, ele pot fi încadrate în rândul descântecelor de tip „poruncă directă cu amenințări și îngrozire”, conform primei încercări de clasificare a descântecelor românești făcute de Artur Gorovei (15, p. 107). Iată sintetic un astfel de recitativ care, sub diferite forme și variante, identice în esență, se regăsește în toate regiunile țării și, ca atare, în majoritatea antologiilor de folclor infantil : Fugi, ploaie călătoare, Că mămuca-i vrăjitoare Și te-ajunge Sfântul Soare Și-ți taie ale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cu un mai, cu un pai, Cu sabia lui Mihai, Cu cuțite ascuțite, Cu topoare ruginite, Cu securea Domnului, Cu cuțitul omului. Adu mamă druga, S-o omor pe murga, Murga a murit, Soarele-a ieșit. Chiar și numai acest recitativ, folosit încă de copii, este în măsură să dovedească uriașa valoare ca document etnologic pe care o au creațiile din folclorul infantil. Fiecare vers, fiecare imagine conține importante referiri și informații privind arhaice practici rituale și concepții mitice. Voi încerca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca și alte atestări documentare sau folclorice ar trebui înțelese diferit : și anume că oamenii încercau să-l „mutileze” nu pe daimonul furtunii, ci pe „însuși acela [pe] care-l socotesc zeul lor” (18). 6. Demonologie populară Ultimele versuri din recitativul infantil transcris și comentat mai sus par a fi bogate în semnificații nedeslușite încă până acum. Fără îndoială, nu este vorba de un simplu și gratuit joc de copii, chiar dacă aduc deocamdată ca argument numai marea răspândire a motivului pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Murga, ci Griva, ca în recita- tivele magice infantile de alungare a ploii : Ado, moașe, druga, S-omorâm pe Griva. Griva a murit, Coada i-a-nflorit, Copiii s-au veselit (12, p. 59). Puținele elemente pe care le oferă recitativele infantile sunt totuși suficiente pentru a mă face să cred că Murga (întunecarea datorată norilor de furtună) este imaginată ca o ființă demo nică de formă bovină, ca o vacă de culoare neagră. (Vezi și blestemul popular „Călca-te-ar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a zidit-o tata...” Urma o pauză pentru a rosti în gînd un „Dumnezeu să-l ierte!”, apoi continua: „Azi o conduce hiicămea, ca dumilorvoastre să aveți unde cîșliga o pîne.” În vreme ce asistența dădea semne de lehamete, vorbitorul își continua recitativul pe care, bifînd cu atenție niște hîrtii, nu i-l asculta decît directoarea. Deodată simții un ghiont în coastă. - Cînd se termină, mergem la Mitică, îmi propunea din spate Urecheru. Veninoasă, directoarea tocmai mă acuza că am complotat cu dușmanul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a fost însă o ruptură totală cu timpul scurt; ea a fost în beneficiul istoriei economico-sociale și în dauna celei politice; s-au produs mutații ale centrelor de interes, schimbări de metode; a apărut un nou mod de a scrie: recitativul istoric pe ciclu, care este însă pe cale de a fi depășit; numai că regula e încălcată de vreme ce nu se trece la timpul de lungă durată, ci se revine la cel scurt. Se pare - conchide istoricul mai sus menționat - că e
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se cântă (cele mai multe), că sunt însoțite de melodie, doina, cântecul bătrânesc etc. Creațiile epice: - au un fir narativ simplu; acțiunea nu se duce pe mai multe planuri; - personajele nu au complexitate psihologică. Creațiile dramatice: - se înscriu mai mult în sfera „recitativului” decât a scenei propriu-zise;„înscenarea” este simplă, dialogul, replica au roluri minore. Mituri: 1. mitul etnogenei; 4. mitul marii călătorii (=moartea); 2. mitul pastoral; 5. etc. 3. mitul erotic; Teme, motive: 1. comuniunea om Ț natură; 8. dorul; 2. jertfa
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
-i urâtă, / Viața trebui-petrecută!"235 Simbioza om cosmos este ilustrată, cel mai adesea, prin intermediul comparațiilor gnoseologice care prezintă gradat devenirea:"Asta-i viața omului / Cum îi bradul muntelui, / Naște, crește, înflorește / Și ușor se prăpădește!"236 Dansul circular, însoțit de recitativul tematic, are rolul de a înstăpâni și de a îmblânzi datul sorții. Fracționarea versurilor din cadrul liniei melodice simbolizează tocmai acest du-te-vino ființial al propriei meniri, dialogul recitativ având rolul de primum movens care consacră ritualic destinul: Hai bădiță, hai de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
muntelui, / Naște, crește, înflorește / Și ușor se prăpădește!"236 Dansul circular, însoțit de recitativul tematic, are rolul de a înstăpâni și de a îmblânzi datul sorții. Fracționarea versurilor din cadrul liniei melodice simbolizează tocmai acest du-te-vino ființial al propriei meniri, dialogul recitativ având rolul de primum movens care consacră ritualic destinul: Hai bădiță, hai de mână, / Să-nvârtim hora română, / Hora dragă, bat-o vina, / Mândru joc din Bucovina! Hora și cu cântecu / Îi tot una cu omu! / Cine cântă și horește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și-i vedea-o cât îți plătește. / De ce joc, de ce-aș juca, / Hora din Bucovina, / Că se joacă pe-ndelete, / Când se prind băieți și fete, / De cu sară până-n zori, / Că ni-i viața rai cu flori!"237 Fragmentarea recitativului melodic, însoțit de refrenul tematic, prezintă, de fapt, pragurile de trecere dintre vârstele omului, marcate, și la nivel formal, de scurtarea versurilor, versul octosilabic transformându-se în vers de trei sau patru silabe. Primul fragment, în care este descrisă tinerețea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sa fără încetare simbolizează forța creatoare a naturii, în ritmul dansului său cosmic, creația evoluează, se dezvoltă și se regenerează succesiv.151 Forța regeneratoare a naturii este simbolizată, în cadrul alaiului de Anul Nou, de capră care, prin intermediul portretului alegoric, ca recitativ în cadrul ceremonialului calendaristic, restabilește ordinea cosmică, prin renașterea soarelui: "Ța, ța, ța, căpriță, ța! / Vine capra de la munte, / Cu steluță albă-n frunte / Și-are-n coarne ramuri multe / Și mai mari și mai mărunte! / Unde joacă căprița / Înflorește-o floricică, / undi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
matricea apelor, tocmai pentru a se împlini descântecele și farmecele. Moartea ritualică a lunii, care precede apariția lunii noi, numită popular Luna Tânără, Luna în două coarne sau Crai Nou, mijlocește împlinirea unor vrăji și descântece. "Luna din fântână", din recitativul urăturii pentru Malancă, simbolizează tocmai această renaștere a lunii din apele primordiale care primenesc sorții omului: "Ne primiți Malanca-n casă, / Că-i cu straie de mătasă / Și afară viscolește, / Mândre straie ponosește. Sculați, boieri, sculați, cucoane, / Din paturi, de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mîți duminică; / Să-ți li bazî tu frași, / Tra s-li mâți la Paști; / S-li bazî tu tăpsie, / S-le-ai (sau s-li) mâți tră Stămărie."202 "Luna Nouă" este invocată, în mentalitatea tradițională universală, prin diferite formule recitative, pentru sănătate, pâine, dragoste,fiind momentul prielnic descântecelor și vrăjilor de dragoste: "Lună, lună nouă, / eu ca tine, tu ca mine; / părul tău, până la piept; / cosița mea până la pământ; / Lună, lună nouă, / dă-mi pâine și ouă, / să mi-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se bazează pe încifrarea expresiei, amintind de interdicția rostirii numelui șarpelui, tocmai pentru a face posibilă destrămarea legăturilor nefaste: "Terliță, / terliță, / prinde peliță, / peliță de os, / carne de tereac, / tereacul de leac. / Cine ap`-a be, leac a ave."368 Recitativul magic, încifrat, redeschide drumul existențial înspre lumea arhetipală de dinaintea creației, nepătrunsă de fiorul păcatului: "Canate conopate congapate / Corban cruce, / Cruce-n cer, / Cruce-n pământ, / Hulduc fă-l în sus, / fă-l în jos de la pământ, / Leac să fie" 369
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ciocârlie, Gheorghe Grigurcu, Cornel Moraru, Leon Volovici, Al. Cistelecan, Virgil Podoabă, Mihai Dragolea, Iulian Boldea și Daniel Ilea, VTRA, 1994, 2; Mircea Iorgulescu, „Bătrânul Raicu” și noi, ceilalți, RL, 1994, 18; Alex. Ștefănescu, Lucian Raicu, RL, 1994, 18; Constantin Hârlav, Recitativ de identitate, CC, 1994, 6-8; Lovinescu, Unde scurte, IV, 111-116; Florin Mihăilescu, Un anumit sentiment al culturii, ST, 1995, 3; Dimisianu, Lumea, 339-347; Dicț. esențial, 702-704; Micu, Ist. lit., 711-712; Manolescu, Lista, III, 233-241; Popa, Ist. lit., I, 1092-1093; Alex.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
mare, nu, urina, monșer, urina, bat-o vina, panica din primele secunde, blocajul, blocajul? nu, nu încă, secunde și secunde de panică, pînă cînd... pînă cînd... of, în sfîrșit... Știu ce va urma: rozariul păgîn al amănuntelor de la ora cinci, recitativul unicului rol de-acum, singurul... Nu. Nu urmează asta. Te rog, ascultă-mă, îmi zice, cu dicția lui imperioasă, și mă prinde, ca-n Cosi fan tutte, galant, galant, de cot, ascultă-mă și spune-mi ce-a fost asta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doar, cu iminenta ocupare a Ardealului de către unguri, în momentul Kosovo. Că Ardealul nu a mai fost ocupat și că rubiconda Cassandră nu și-a mai cerut scuze nici măcar în familie pentru gogoriță, chestiunea rămîne uitată în tomberonul cu pedeserisme. Recitativul cu dictatura gata-gata să pornească era destinat ziariștilor, cărora prim-vicele le cînta aria vulpoiului către cioroiul cu șvaițeru-n cioc, vezi doamne, aceștia, unicii apărători ai democrației ateniene de tip Dîmbovița, de alertat urgent la ceas de cumpănă. Ca să vedeți, boieri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
căpcăun, o ajungea pe urmărită și-o planta în locul ales de el. Îi oferea floarea și-i vorbea necontenit, o oprea pur și simplu să-și continue mersul în buiestru. De era cazul, deci oprita se arăta receptivă la irezistibilul recitativ, atunci se declanșa una din cele mai electrice scene: Lică al nostru îi lua brațul gol cu amîndouă măinile, ca pe un răsfățat șarpe de junglă, și începea să-l sărute. Metodic. De la unghii pînă la umăr. Și retur. Cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în ideea că, numai și prin prezența lor numeroasă acolo, însemnau un început de democrație, cu care eventual se putea pleca la drum. Cît simțeau aceștia briciul ironiei rămîne enigmă, fapt e că erau momente cînd sala hohotea, ignară, la recitativul neologistic al eruditului, parșiv jucat în arena circului de clovnul de stofă nobilă. Cine să-i mai facă acum să rîdă pe sanculoții buluciți în Parlament ca-n talcioc? Cine? Nuntașii Dolănescu și Loghin? Dar și "majoritarii" ăștia s-au
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
autohton. Dacă reprezentațiile revuiste ale lui Iliescu au și grotescul, cumva nevinovat, al veșnicului activist în pragul marii plecări, celelalte acte, ale celor pe care chiar el i-a clonat post-decembrist, nu pot ascunde înverșunarea restauraționistă. La urma urmei, nici recitativele președintelui nu sînt chiar așa de agamițe cum par. După ce a obținut curtoazia prea generoasă (dar demnă) a suveranului, iată-l acum pe un Bucefal înstelat, în cinci colțuri, descinzînd între țăranii Sibiului. Să le traducă pretențiosul "transhumanță" ca fiind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
desprinde. Ca de coșmar. Țuțea (cît am mai apucat să-l vedem filmat) rîdea teribil de alții. Asumîndu-și însă rolul bufonului. Unul inocent. Oricum, nu de curte. Cu osebire cea degenerat-comunistă. În timpul căreia a făcut pușcărie grea (nu lipsită de recitativele lui șoltic-savante în fașa elitei încarcerate). Tragic, desigur, dar în numerele lui filmate, în 1990, Parkinson-ul îi augmenta emisiile sincopate regaluri de subțiri paradoxuri și de mustoase parimii acompaniate de elocvența în spasme a mîinilor și articulate de buzele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
caracterizat prin sublinierea unor cuvinte mai importante în vederea inteligibilității textului și a flexiunii vocii spre grav în concluzia frazelor. Acest tip de lectură, gradual, a căpătat un aspect declamatoriu configurându-se, în anumite puncte ale textului, ca o formă de recitativ, asemănător cantilației ebraice, astfel încât sublinierea cuvintelor - cheie a devenit o adevărată formulă melodică. O mărturie despre liturgia la primele comunități creștine se găsește în cele patru evanghelii, unde întâlnim diferite fragmente ritmice, care, probabil, existau deja înainte de formarea Evangheliei propriu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
De aici, a început virtuozismul solistic, dezvoltat ulterior în perioada cântului gregorian în forma de Tractus, Graduale și Versus din Alleluia. Această formă muzicală inițială se bazează pe cantilație, adică intonarea unui text pe aceeași treaptă melodică sub forma unui recitativ, care în mod gradual suferă aporturi muzicale minime și apoi tot mai dezvoltate. Abaterea de la treapta melodică principală, pe care este intonat textul, constă în elevația melodică (evidențierea silabelor tonice pe o treaptă diferită față de cea principală) și coborârea spre
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
liturghiile solemne ale anului liturgic (secolul al VI-lea). La început, imnul Gloria era intonat numai de papa și era continuat de grupul clericilor care înconjurau altarul. „Acesta este motivul pentru care melodiile cele mai vechi din Gloria sunt simple recitative, mai degrabă asemănătoare cu o declamație decât cu un cântec”. În secolele VI-VII, va fi executat de schola cantorum, în alternanță cu adunarea de credincioși. Odată cu formarea ciclului de misă, Gloria va constitui a doua parte din cele cinci
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]