453 matches
-
stele sau poate bufonii aruncă petale de lumină spre cer bătrâne sufletele sunt câteodată fântâni secate de unde vulturi de foc zboară spre moarte privește pictorul pornește la drum spre lumea de la marginea inimii sau spre o țară în care culorile reclădesc cetăți și castele de neuitare bătrâne ascultă cum timpul înțelept strigă dintr-o natură moartă cu fereastră de piatră finis coronat opus Poem orfic într-o piramidă cu pași de zei preotese antice gonesc anotimpurile și iedera albastră se agață
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Vera Crăciun Când visul mă va părăsi, Să nu mă cauți, Nu voi fi.... Căci noaptea mă va-nvălui, Și-n pas ușor, Prin rătăciri și amăgiri Ce mă apasă, Voi reclădi o nouă casă, Și porți de soare voi avea, Cu clar de lună și cu stea Și-n locul ce va fi fereastră, Voi pune voalul de speranță... Și flori de rouă voi sădi Ca visul...să îl pot găsi
Flori de rouă. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_551]
-
se înclină. Doar ochii-mi ard de doruri încă neînfrânte, Pe trupul meu sculptate sunt buzele tale... Mă răzvrătesc, rup orizontu’-n linii frânte Și-n vârf de stea agăț chemările-ancestrale. împlinire Mână în mână, îmbrățișați pășim în vis, Ne reclădim într-o poveste de iubire, Cu aripi de lumină zburăm în paradis, Troiene-nghețate? Sunt doar în amintire. Pe trupul meu flămând renasc palmele tale, Văpăi de dor atâta vreme surghiunite, Dragostea-și cerne peste noi albe petale, Buze arzând
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
primăverii, un echinocțiu sau un solstițiu, mereu le confund... Apoi, pentru unii Dumnezeu și pentru alții clasa muncitoare, iar pentru mulți, amândouă lucrurile. Era ceva consolator pentru un intelectual să gândească că există muncitorul, frumos, sănătos, puternic, În stare să reclădească lumea. Și, pe urmă, ați văzut și voi, muncitorul Încă mai exista, dar clasa nu. Pesemne că au omorât-o În Ungaria. Și ați sosit voi. Pentru dumneata a fost firesc, poate, și a fost o sărbătoare. Pentru cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Stăpân ești numai pe adânc, / pe incendiul lăuntric. De altfel, poezia Simonei-Grazia Dima aduce și alte simboluri, ale căror sensuri îi conferă statut inițiatic, așa cum e oglinda, spre exemplu, despre care atrage atenția șarpele: N-ai grijă, oglinda clară / se reclădește de la sine. Între temele dezvoltate de poeziile din volum, cea a dihotomiei lumii (efemer-etern) este pe larg ilustrată. Mentorul cu origine africană amintit, revendicându-se de la partea durabilă a acesteia, își expune, în continuare, programul: Eu unul nu mă mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o ușurare. Mi se ridicase parcă o greutate de pe suflet. Totuși, trebuie să adaug că îndărătul acestei bucurii, stăruia o teamă nedeslușită, care lucra mocnit. Din cauza ei mă trezeam, uneori, cu hotărârea zdruncinată, gata, gata să se prăbușească. Luptam încă... Reclădeam, cu o sumedenie de argumente nod (izvorau potop) zidăria surpată și reușeam s-o consolidez. Aș fi vrut să-i scriu Mihaelei, să-i aduc la cunoștință hotărârea mea, să-i fac o bucurie. Luasem plic și hârtie, eram gata
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mimez că îl înțeleg. Și cât de vivace se prezenta în discuțiile și convorbirile telefonice din anii din urmă... Duminică, 11 octombrie 2009. După orele 9 se transmite la TVR slujba de sfințire a bisericii „Adormirea Maicii Domnului” de la Cotroceni, reclădită după criminala demolare făcută de Ceaușescu, fostul nostru Dumnezeu comunist care, după ce a crezu că el valorează mai mult decât marii voievozi ziditori de țară, a îndrăznit să se creadă chiar „Alfa și Omega” al poporului nostru și a sfârșit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
al lui Lumânărică, „fiind în același timp martor și participant la înmormântarea lui”. Toată cheltuiala înmormântării a fost făcută de Vorniceasa Maria Miclescu, născută Beldiman, dintre acei Beldimani generoși care au ctitorit în urbea noastră ,,Spitalul Elena Beldiman’’ Bârlad, spital reclădit de un alt Beldiman contemporan. Autenticitatea lui Lumânărică nu poate fi pusă la îndoială. Toate personalitățile care vorbesc și scriu despre el atestă fără dubiu existența lui într-o lume a săracilor și năpăstuiților vieții, a orfanilor și văduvelor de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
să-mi păzesc munca mea și a copiilor mei, de cineva ca tine? Tata, înarmat și el cu o furcă asemănătoare, dar aflat în munca și în dreptul lui îi spune poruncitor, hotărât: - Descarcă snopii luați (n-a zis furați) și reclădește i la loc, așa cum au fost ei așezați, că dacă nu faci cum îți spun, de aici te vor lua ai tăi, dar nu viu, ci mort sau aproape mort! Ai auzit ce-am spus? - Am auzit și te rog
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
se afla biserica San Pietro. Colombano venise însoțit de o mână de călugări, vreo doisprezece, cred, dar nici vorbă de agricultori sau de meșteri în vreo meserie. Dar el era sfânt, și miracolul se afla chiar în fața lui. Totul fusese reclădit, câmpurile, cultivate, meșteșugarii, în atelierele lor, mănăstirea, impunătoare, cu cei o sută cincizeci de călugări. Iar Colombano murise doar cu treizeci și patru de ani în urmă. Regula impusă de el era considerată de multă lume aproape neomenească. El o urma, chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cei ai Prusiei și ai Rusiei. În timpul Revoluției, Franța a căutat să treacă peste instanțele guvernamentale din celelalte țări și să apeleze direct la popoare, promovând ideologia ei revoluționară. După înfrângerea sa în războiul franco-prusac, guvernul francez a căutat să reclădească prestigiul zguduit al țării promovând limba și literatura franceză prin intermediul Alianței Franceze, create în 1883. După cum remarca istoricul Richard Pells, "proiecția culturii franceze peste hotare a devenit astfel o componentă semnificativă a diplomației franceze."144 Italia, Germania și alte țări
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
viu, însă și așa, eram nobil. Lupatm pentru toți, iar pe mine mă uităm la umbra magnoliilor înflorite. E iarnă?! În sufletul meu a rămas primăvară. Nu simți parfumul magnoliilor? Tărziu am înțeles că nebunia asta de a vrea să reclădești din ruine și să cauți zămbetul pe buzele altora în timp ce ție, sufletul îți plănge, te conduce spre o apocalipsă a sinelui. Răsplata mea? Fericirea voastră caută răsplata, eu caut eternitatea. Nimicul îmi zămbește din întuneric, luminănd singurătatea în care mă
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
Asiatică pentru Dezvoltare și în alte părți pentru a susține activ ridicarea sancțiunilor impuse Chinei după oprimarea demonstranților din Piața Tiananmen din 1989, iar lideri din mediul de afaceri japonez au vizitat China la câteva luni de la evenimente, pentru a reclădi relația comercială. În prezent, cea mai mare parte a ODA japoneze este orientată către China. Ca o consecință parțială a investițiilor japoneze, ... economia chineză a crescut într-un deceniu într-un ritm de peste 10 la sută. (Heginbotham și Samuels, 1999
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
4, ne permit să observăm cît de mult a putut experiența împărtășită a suferinței și a morții în tranșee să-i pregătească pe creștini pentru o acțiune nouă în societate, cu atît mai necesară cu cît era vorba de a reclădi, de a propune programe, de a inventa soluții la problemele din epocă. Interpretarea dată războiului de către Biserică, drept cataclism, consecință a apostaziei generale, rezultat al societății materialiste, îi îndemna pe creștini să-și asume responsabilitățile. După "oribilul măcel", "masacrul inutil
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în cele din urmă, e pământul din care s-au clădit și în care s-au prăbușit lumi, dar din moartea cărora au renăscut mereu alte forme de existență statală și societală. Din cenușa și paragina vechilor lumi, s-au reclădit în permanență altele noi. De fapt, vorbim de un ciclu al vieții și al istoriei, cu bucuriile și tristețile lui, împletind măriri și decăderi, despre care putem spune că își va urma cursul în același cadru geografic. b. Zidirea tectonică
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lumii și parlamentele, începînd cu Congresul S.U.A., nu trebuiau, în opinia mea, să aloce fonduri de la buget decît pentru salvarea economiilor depunătorilor, care sunt și contribuabili; în rest, cine a greșit trebuia să plătească, economia trebuia curățată de bolnavi și reclădită pe baze sănătoase. Contribuabilii nu au nici o vină pentru marele rapt al baronilor escroci. S-au evaporat zeci de mii de miliarde de dolari. Aruncînd cîteva sute de milioane, salvînd o bancă ici, una colo, guvernele nu fac decît să
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
nu vedem nicăieri dărâmându-se toate clădirile unui oraș doar În scopul de a le reface altfel și de a face străzile mai frumoase; dar se poate constata că mulți pun să li se dărâme ale lor pentru a le reclădi și că numai uneori sunt constrânși să o facă, anume atunci când sunt În pericol să se prăbușească de la sine sau când fundațiile nu sunt destul de solide. În virtutea acestui exemplu, m-am convins că n-ar avea nici un sens ca unul
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
de la sine sau când fundațiile nu sunt destul de solide. În virtutea acestui exemplu, m-am convins că n-ar avea nici un sens ca unul ca mine să-și propună reforma unui stat, schimbându-l din temelii, răsturnându-l pentru a-l reclădi; precum nici chiar să răstoarne ordinea științelor sau ordinea de Învățare din școli; dar, În ceea ce privește părerile pe care le dobândisem până atunci, nu puteam face altceva mai bun decât să Încerc să le dau uitării pentru a pune În locul lor
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a fi analizat vreodată dacă erau adevărate. Cu toate că mă lovisem aici de unele dificultăți, ele nu erau fără soluție și nici comparabile cu cele Întâlnite În reformarea celor mai neînsemnate lucruri cu privire la viața publică. Aceste mari alcătuiri sunt greu de reclădit odată distruse sau chiar de păstrat odată zdruncinate, iar căderea lor poate fi foarte neplăcută. Apoi, În privința imperfecțiunilor, dacă le au, și simplul fapt că sunt atât de diverse este o dovadă că au destule, faptul că au fost folosite
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Câmpii cu florile, / Luncile, / Cu frunzele, / Văile, / Cu apele, / Văi adânci, Cu ape reci, / Satele / Cu fetele, / Și codri cu fiarele". 96 Descătușarea universului, ca pecete a umanului, reînnoadă firele creației, reprezentarea casei dezmărginind drumul înspre coparticiparea cunoaștere-non/cunoaștere. Ceremonialul reclădește din perspectiva imaginii primordiale: Un cuvânt de iertăciune / Să ascultați, / Și fiți cu luare aminte, / La vreo câteva cuvinte. / Care din carte sunt scrise / Și astăzi trebuie zise: Că acestor fii le-a venit vremea, / Să se despartă de mamă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a dat naștere pământului, vieții în general.132 În mitologia românească se poate vorbi de o adevărată tipologie a apei care stă la baza "facerii", "creației", dar și a "desfacerii", "descântecului". Astfel, complementaritatea apă vie-apă învietoare / apă moartă apă întrupătoare reclădește umanul din temelii (în basme), prevestind desăvârșirea parcursului inițiatic. În schimb, apa moartă, în mentalitatea tradițională, are și conotații negative, la construirea unei fântâni sau în ritualul de înmormântare. Astfel, la facerea puțurilor, apa vie e apa care curge sau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
floricica din pământ, / S-o scoatem cu rădăcină / S-o răsădim la împăratul nostru în grădină / Și de rodit va rodi / Și foarte bine va fi."141 Orația specifică momentului "Iertăciunii" reface dimensiunea existențială, din perspectiva creației originare, umanul fiind reclădit ca totalitate cosmică: Și-a zis bunul Dumnezeu, / Că nu-i bine, ci e rău, / Că nu e bine să fie / Lumea stearpă și pustie, / Pământul făr-de stăpân. / De-aceea, s-a-ntins singur, / Singur cu-a lui sfântă mână
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pentru ca, în final, manechinul să fie dus la cel mai apropiat râu și aruncat în apă, manechinul reprezentând un personaj simbolic, soarele "reînviat" la solstițiul de iarnă.91 Integrarea în Marele Timp și renașterea unei noi lumi, în urma sacrificiului mitic, reclădește temelia originară a universului tradițional. Perioada celor 12 zile, ca reprezentare mitică a Noului An, este învestită ca timp sacru, prin ritualul simbolic al unui sacrificiu dătător de viață. După îngroparea Crăciunului, cortegiul ritual al măștilor de Anul Nou alungă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Attis, Adonis, Osiris sacrificiu ce reprezenta moartea și renașterea soarelui. Zeul Solar, de origine indo-europeană, identificat cu zeul roman Saturn și cu zeul iranian Mithra, înlocuit, o dată cu creștinismul, de Isus, "soarele dreptății", prin nașterea sa ritualică desfășurată an de an, reclădește lumea, purificând-o de maleficiile de peste an. În trecut, Anul Nou era sărbătorit la 25 decembrie (mai mult de un mileniu), în apropierea solstițiului de iarnă la Roma până în secolul al XIII-lea, în Franța până la sfârșitul secolului al XVI
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în ordine timpul, dar și ca ființă cosmică negativă care distruge echilibrul existențial, provocând boala numită "de soare sec". În descântecele de "soare sec", se utilizează apa, ca forță regeneratoare, și piatra, ca simbol al libertății și al divinului care reclădește sacrul din ființa umană. Astfel, se descântă cu 9 pietre, se stropește cu apă, iar pietrele se pun pe capul bolnavului, iar, în timpul descântecului, se împrăștie în cele patru zări. Portretul evocativ al soarelui este realizat de epitetele cromatice și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]