493 matches
-
dimensiunea monografică a romanului) dar, mai ales, la scena priveghiului de la căpătâiul celui ucis, susținută de muzica dramatică. în roman, veghea în râpă a lui Gheorghiță are atributele unei probe inițiatice, topografia locului putând fi asimilată grotei și metaforic, unei recluziuni simbolice „Flăcăul nu înțelegea din toate decât o frică strecurată din pământ în el și începu să vorbească cu cânele și cu calul, adresându-le cuvinte fără noimă”. Gheorghiță din film, a cărui interpretare lasă de dorit, țipă, tremură ca
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
prin care poate comunica și se poate înțelege cu semenii, instrumentul cel mai redutabil în aceast privinț fiind, de bun seam, limbajul. Ca și în viața sufleteasc, Ralea subliniaz și în planul relației natur-societate o permanent pendulare istoric între tendința recluziunii bucolice și aceea a activitții industriale, o alternativ pe care o asimileaz aceleia dintre dat și construit. Gânditorul român afirm, din acest punct de vedere, rolul esențial al inteligentei creatoare a omului și respinge, fr drept de apel, acuzațiile care
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
și ne vom deda la orgii. Chiar dacă a plouat mai tot timpul, programul a fost excelent, iar comitetul organizatoric - blond și foarte inimos. În tren, în lipsa altor ispite, colegii mei redevin „scriitori”. Devii, preț de câteva ore, prizonier al unei recluziuni mobile, și dacă ai epuizat momentan subiectele de discuție, se cade să mai pui mâna pe pix. Îmi observ colegii trecând pe culoar, de la unul la altul, cu coli de hârtie în mână, pentru a-și mai completa secvențele lipsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
germanii l-au evacuat, Stoicănescu s-a îndreptat apoi spre sud, el fiind și cel dintâi legionar care a plecat spre București. Constantin Stoicănescu era unul dintre fidelii lui Horia Sima, ei fiind în aceeași tabără în timpul lungii și frustrantei „recluziuni” germane. Unul dintre disidenții legionari, preotul Ștefan Palaghiță, avea să-l caracterizeze astfel pe Stoicănescu: „dotat cu o fantezie nebuloasă, capabil de insinuări mieroase, înclinat spre intrigării”. 2.4. Sarcina lui Vasile Iașinschi La începutul lunii septembrie 1944, Vasile Iașinschi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se pare că i-o trezise cândva țarului Alexei Mihailovici. Visul ei de mărire a rămas, însă, doar un vis...256. „Retragerea din lume” a bărbaților măresc grupul femeilor singure Este știut că Puterea medievală înțelegea călugărirea și ca pedeapsă (recluziunea în „privatul absolut” al mănăstirii convocând la un loc exilul și închisoarea) și o practică împotriva pretendenților sâcâitori ( Alexandru Lapușneanu, după ce l-a învins pe Joldea, „l-au însemnat la nas și l-au dat la călugărie; la fel, Aron
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
naratorul se lasă sedus de tentația manifestă a maiestuosului, de extracție romantică. Explicația titlului survine în paragraful secund: "în fața cerului, mai sus decât brazii cei mai înalți, vulturii pluteau neobosit, scăldându-și aripile în lumină". Suntem într-un spațiu al recluziunii alpine, iar intervalul temporal ales (centrat în jurul insurecției lui Tudor Vladimirescu) injectează tropi ai verosimilității într-un univers ce pare degrevat, a priori, de orice semn al progresului. Viața se desfășoară aici, ca și în romanele lui Sadoveanu, dincolo de orice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să-i maimuțărim fie pe nemți, fie pe franțuji, fie pe ruși (cu câteva serioase excepții).” E aici ironie puțin acidă, umor tandru și ceva (falsă) autopersiflare, dar și un adevăr care sare în ochi - balansul între contrarii: socializare sau recluziune, trăire pură sau productivitate editorială, erudiție sau angajare religioasă și chiar politică, dăruire creștină, răceala bibliotecii sau cinism necruțător, patriotism ardent sau cioranizare vituperantă? De ce moralitatea îi ocolește pe români? Cum de s-au adunat atâtea complexe, uri, meschinării în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
transparenței și osmozei lucrurilor și ființelor, imaginarul așa-zicând negativ al poetului se restrânge la câteva toposuri caracteristice amintitei obsesii a „imuabilului care ne înconjoară”. În mod firesc, acestea comunică între ele, realizând un izomorfism semnificativ pentru expresia elegiacă a recluziunii, izolării, solitudinii sau alienării, ori pentru multiplele forme de inerție, nemișcare, opacitate. Aproape că nu există poem al lui Voronca (o excepție ar fi, poate, Colomba) în care să nu se manifeste, în chip explicit sau indirect, fie și doar
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
despre dialogul necesar cu sine însuși și cu ceilalți al poetului, dincolo de obstacole, constrângeri și inerții: „prin gratiile versurilor mă privești te privesc / totul se va petrece în ordinea impusă de calendare / orice zi e numerotată în arhivele nemișcării”. Figurile recluziunii, diseminate pe tot parcursul operei, sunt asociate mereu cu imaginile stagnării, încremenirii, împotmolirii, în genere ale noncomunicării, ale absenței relației cu celălalt. În ultimă instanță, lirismul elegiac al lui Voronca crește tocmai pe acest teren al nostalgiei comunicării, al profundei
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de conviețuire, lăsînd-o, din nou, văduvă). Finalmente, protagonista se recăsătorește (de conveniență, se pare, de data aceasta) cu lordul Thomas Stanley (în 1499 însă, cu acordul soțului, Margaret face un jurămînt religios de castitate, trăind apoi într-un soi de recluziune monahală). Romanul Regina roșie încearcă să creioneze profilul moral și psihologic al acestui personaj suficient de enigma tic, cu o influență hotărîtoare asupra impunerii, în istorie, a Casei Tudorilor. Într-un anumit sens, Lady Margaret funcțio nează ca arhetip al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
loiali numai în condițiile "lungii așteptări a capodoperei". În realitate, trebuie să bănuim aici obstinația de construcție a romanului total (ambiție vizibilă în cele două artefacturi epice de pînă acum). Un astfel de proiect devine realizabil doar în stare de recluziune (ca și Henry James, scriitoarea din Mississippi refuză public orice angajament matrimonial, fiind dedicată exclusiv vieții artistice) și în intervale mari de timp. Complexitatea romanului The Secret History, apărut în traducere românească în 2005, la Polirom*, nu lasă loc vreunei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
76 de ani ai săi una dintre figurile academice "globalizate" (așa-zicînd) în interiorul fenomenului cultural modern și postmodern. Prezența internațională universitară a profesorului, de-a lungul celor cîteva decenii de activitate didactică, rămîne de-a dreptul uluitoare pentru intelectualii predispuși la recluziune în propria cameră de lucru și puțin familiarizați cu eterna mișcare în spațiu și timp a "templie rilor postindustriali" (cum îi numește David Lodge pe acești academics obsedați de "Sfîntul Graal" al cunoașterii în faimoasa lui trilogie de campus). Steiner
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
renumiți, unde a creat un veritabil Falanster, o comunitate cu principii colectiviste (interesant, în timp, grupul politic se transformă într-o ciudată sectă religioasă, funcțională după regulile organizațiilor secrete). Ebisuno nu și-a mai văzut prietenul de la intrarea lui în recluziune, dar, într-o zi, lîngă ușa sa a găsit o fetiță cu o scrisoare ce demonstra că tatăl ei era nimeni altul decît vechiul amic Fukada. Ebisuno a primit-o și a crescut-o atent, alături de propria-i fiică. Fukaeri
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de stepă (1927). Încă din poeziile romantice și nuvelele publicate la sfîrșitul secolului al XIX-lea, scriitorul german (devenit și cetățean elvețian în a doua parte a vieții) dezvăluie prin filiațiile subtile ale textelor sale o natură scindată între nevoia recluziunii creatoare și impulsul irepresibil al participării la tensiunile istoriei (însăși biografia lui Hesse stă sub semnul acestei ambi valențe: născut într-o familie de misionari creștini, crescut, o vreme, în India și interesat de serenitatea spirituală buddhistă, autorul luptă, ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
comunist. Cei șapte ani grei de detenție (Jilava, Făgăraș, Gherla, Pitești, Dej) n-au reușit să-l doboare pe Nicolae Balotă, evocat de Nicu Steinhart în "Jurnalul fericirii" ca unul dintre cele mai rezistente spirite întâlnite de-a lungul calvarului recluziunii. Supraviețuitor al programului comunist de exterminare a intelighenției "burgheze", Nicolae Balotă a fost întărit și ocrotit de un miracol dumnezeiesc. Este singura explicație plauzibilă în cazul acestui intelectual de anvergură europeană, căruia i-a fost dat să guste și din
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Dioclețian au desăvîrșit transformarea. "Proskynesis" sau "adoratio" (ceremonia orientală a genoflexiunii adresată divinității), robele purpurii, diademele împodobite cu bijuterii, centurile și sceptrele au devenit părți componente permanente ale tradiției imperiale. Împăratul, conducător prin grație divină, era unicul izvor al legii. Recluziunea, o practică orientală prin care persoana conducătorului era ferită de contactul cu mediul profan, era contracarată de splendide ceremonii oficiale, în cadrul cărora puterea și gloria lui erau etalate în fața cetățenilor și a curtenilor.1 Acest monarh autocratic domnea peste un
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
un elan dureros, să se desprindă de amintirile ce-l leagă de familie, ca act al unei împuținări de sine radicale, extreme. Este, de altfel, singura modalitate de a rămâne împreună cu ei, hotărând de unul singur și în numele lor o recluziune impusă din exterior. Căci, iată, devine din nou un solitar, mai mult ca oricând. Și, mai mult ca oricând, se simte disponibil pentru ceilalți, într-o efervescenta a dăruirii care merge, paradoxal și firesc totodată până la dispariția dintre ei. Cercul
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
Îi îngăduie de facto să se golească de lume, să realizeze „vidul” care e prielnic întemeierii poeticești. Erosul semnifică reîntoarcerea în lume, adică șansele comunicării, ale dăruirii. Permite trăirile frenetice, aventurile emoționale. Ca spre a-și lua revanșa față de momentele recluziunii austere, Cezar Ivănescu se deda (îl citez iarăși pe Petru Ursache) „aparițiilor zgomotoase între prieteni”, „plăcerii de-a teatraliza”. Mi-l amintesc așa cum l-am văzut la Bistrița, cu mai bine de un deceniu în urmă, cîntîndu-ș i, în spațiul
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
la modele", text inspirat de volumul Caietul de la Văratic al maicii Benedicta, numele monahal purtat în ultimii ani de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Scris pe un ton de resemnare amară, articolul pune accentul pe obsesia Zoiei Dumitrescu-Bușulenga pentru reînvigorarea ideii de model: "Recluziunea în călugărie n-a fost pentru Zoe Dumitrescu-Bușulenga un semn de bigotism irațional, extatic. A fost mai curînd o asceză meditativă, o inițiere în misteriile religiei ca înțelepciune contemplativă, de pe poziția căreia, detașat de lume, poți să-i judeci abaterile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
din viață, insistând asupra unor momente care i-au semnat destinul uman și scriitoricesc și care ar putea fi sintetizate în trei mari capitole: boala, fascismul și războiul. Suferind în adolescență de o tuberculoză osoasă care îl împingea către lectură, recluziune și acutizarea spiritului de observație și analiză ca și pe Max Blecher, tânărul Alberto nu și-a putut încheia studiile - lucru care i-a provocat un permanent complex de inferioritate mascat cu delicatețe, după cum amintesc cei care l-au cunoscut
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
streaptese într-un local, și nu completează fromularul prin care vecinii solicitau scoaterea acesteia din imobil. De asemenea, mama lui Julie (Emanuelle Riva) se află într-un azil, bolnavă porbabil de Alzheimer, își confudă fiica cu soacra. Ea reprezintă uitarea, recluziunea într-un spațiu securizant al neantului, de care și fiica este tentată, pentru că reprezintă curmarea suferinței și a nonsensului. În fața unui televizor aprins permanent, mama privește în gol o serie de imagini care nu-i spun nimic. Viața însă, irumpe
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
de obiecte de artă aplicată, peste un milion de monede și medalii. Denumirea, atât de improprie la prima vedere, provine din franțuzescul ermitage, ce desemna inițial locuința unui pustnic, a unui er(e)mit, așadar un loc de retragere, de recluziune. Ulterior, termenul a ajuns să denumească un mic palat izolat sau un pavilion retras din incinta unui parc sau a unui palat. După moda apuseană a secolului al XVIII-lea, au fost construite și pentru țarii Rusiei asemenea ermitaje în
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
lăsat atras de acele "uși închise" care adăpostesc intimitatea oricui, pregătind-o să devină fecundă, ca în reconfortantele Entretiens spirituels rămase de la Monseniorul Vladimir Ghica. Nu același lucru se poate spune despre Ușa lui Paul Goma, un roman pe tema recluziunii, publicat la Suhrkamp sub titlul de Ușa noastră cea de toate zilele. Viziunea scriitorului, fost deținut politic, e sumbră și denotă mai curând dorință punitivă decât resemnare în fața destinului sau refugiu în meditație, ca în epigraful de sursă costiniană, așezat
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
informație inedită și posibilitatea de a fi utilizată ca referință istoriografică sunt valori mai importante, în codul de gen al literaturii confesive. Se cuvine, prin urmare, să începem să amendăm prejudecata irelevanței literaturii noastre confesive. Nu numai zguduitoarea experiență a recluziunii din perioada comunistă, ci și secolul al XIX-lea sau începutul de secol XX ne oferă creații remarcabile, între care Aminitiri-le în trei volume ale lui Radu Rosetti ocupă un loc de frunte.
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
apoi opera de la distanță, dintr-un copac. Nu e liber, dar are spațiu de contemplare. Nu e tocmai un happy-end. O notă a autoarei precizează că Ivan chiar există: povestea lui a început în Congo, trecând prin Washington (anii de recluziune la mall), spre a se încheia la Atlanta, unde trăiește alături de alte gorile, dar și pictează, „semnându-și” opera. Nu ne mai mirăm aflând că unii cercetători le atribuie gorilelor nu doar emoții, sau gânduri la trecut și viitor, ci
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]