615 matches
-
Kurganul Mamaev, un delușor înmuiat în sângele miilor de soldati uciși, au fost în mod special lipsite de orice fel de milă. Înălțimea a fost cucerită de mai multe ori de fiecare beligerant în parte. Într-una dintre atacurile pentru recucerirea dealului, sovieticii au pierdut în luptă o întreagă divizie, aproximativ 10.000 de militari, într-o singură zi. În același timp, în luptele din silozul de grâu și care au durat câteva săptămâni, combatanții erau așa de aproape unii de
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
de un pod în acest loc, iar în perioada Saxonă râul a devenit frontiera politică dintre regatele inamice Mercia și Wessex. Condițiile politice necesare pentru ca un pod să fie construit din nou în zonă au apărut o dată cu șocul invaziei vikingilor, recucerirea orașului de către regii din Wessex și reocuparea acestuia de către Alfred cel Mare. Totuși, nu există dovezi arheologice cu privire la construirea unui pod înainte de domnia lui Ethelred și de încercările acestuia de a opri invazia vikingilor din anii 990 e.n. În anul
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
Olaf, în timp ce îi dădea ajutor regelui Ethelred în ceea ce, dacă a fost și adevărat, a fost o încercare reușită de a diviza forțele de apărare ale danezilor (care dețineau orașul fortificat al Londrei și Southwark-ul), prin această manevră fiind posibilă recucerirea Londrei pentru regele anglo-saxon. Se pare că acest episod a inspirat cântecul pentru copii „Podul Londrei se dărâmă” ("London Bridge is Falling Down"). Prima atestare a podului saxon într-un document scris apare în anul 1016, când pe sub pod au
Podul Londrei () [Corola-website/Science/307340_a_308669]
-
colonie olandeză din America de Nord, ce cuprindea New York, New Jersey, Delaware, Connecticut și părți din Pennsylvania și Rhode Island. Prin tratatul de la Breda din 1667, New Netherland este cedată Angliei în schimbul coloniei Suriname, cucerită de Țările de Jos în același an. Recucerirea New Netherland de către forțele olandeze în 1673, a pornit Al treilea Război Anglo-olandez. Dar în același timp Anglia preia din nou conducerea coloniei, ce va marca sfârșitul colonizării olandeze a Americii de Nord, dar influența acesteia rămâne prin limbă șă religie pentru
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
prietenilor, o "„Scrisoare de Bunavestire”" în care configurează conceptul de bază al noilor reviste literare reînființate online peste circa un veac și din care se adaptează și programul pentru „Sămănătorul”: „Semănătorul”: "„Acesta este un program nu de "ripostă" ci de "recucerire", de completare de informație și de alternativă, spărgând "nucleul dominant" ce impune teme, idei și nume într-un canon restrictiv care - dincolo de aspectul simplificator - ucide prin omisiune, "etichetism" stupid și întrerupere de continuitate acolo unde trebuie să existe echilibru și
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
cincilea d.Hr. și au stăpânit ținutul până în 718 când musulmanii arabi și berberi au cucerit regiunea și au ținut-o pentru aproape un secol. Marile războaie cu musulmanii au început cu Marca Hispanica, care a condus la începuturile "reconquista" (recucerirea) de către forțele catalane peste cea mai mare parte din Catalonia, până în anul 801. În timpul acestei perioade, identitatea națională catalană a apărut pe deplin și Barcelona a devenit un centru important pentru forțele creștine în Peninsula Iberică. Marea majoritate a catalanilor
Catalani () [Corola-website/Science/315290_a_316619]
-
alternative ale frontierelor, Mesopotamia inclusiv Irakul au ajuns sub dominația turcilor otomani. În anul 1534 sultanul Soliman Magnificul a cucerit Tabrizul (orașul principal din Azerbaidjan) și Bagdadul din mâinile Persiei, ceea ce a dus la o ameliorare în viața evreilor locali. Recucerirea temporară a Irakului de către persanii safavizi în anul 1623 (Războiul Otomano-Safavid 1623-1639) a dus la înrăutațirea condiției evreilor, ceea ce a făcut ca în 1638, când turcii au recucerit regiunea, numeroși evrei să se alăture efortului de război otoman. Ziua recuceririi
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
Recucerirea temporară a Irakului de către persanii safavizi în anul 1623 (Războiul Otomano-Safavid 1623-1639) a dus la înrăutațirea condiției evreilor, ceea ce a făcut ca în 1638, când turcii au recucerit regiunea, numeroși evrei să se alăture efortului de război otoman. Ziua recuceririi Irakului de catre turci a fost proclamată de ei sărbătoare, o „zi a miracolului” (Yom Nes). În anul 1743 o epidemie de ciumă a lovit Bagdadul, inclusiv populația evreiască a orașului. Au căzut pradă molimei și rabinii comunității. Supraviețuitorii s-au
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
papalitate, chiar dacă ea a fost scăpată de sub controlul Sfântului Scaun. După eșecul acestei cruciade, următoarele expediții militare similare au fost organizate și conduse personal de monarhi vest-europeni, având ca țintă principală Egiptul. Doar cruciada a șasea și-a atins scopul recuceririi Ierusalimului, și asta doar pentru scurtă vreme. Robert de Clari, Cei care au cucerit Constantinopolul, ediție de Tatiana-Ana Fluieraru și Ovidiu Pecican, traducere de Tatiana-Ana Fluieraru, Limes, Cluj, 2005, 209 p. ; ISBN 973-726-003-1. Geoffroy de Villehardouin, Cucerirea Constantinopolului, traducere și
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
parte, este plauzibil ca o parte din așezare (centrul) să fi fost fortificat cu palisadă (de aici denumirea de ,palancă’’ pe care o utilizează Celebi), astfel încât numărul de case poate fi apropiat de realitate. Importanța așezării se menține și după recucerirea de către creștini, austriecii transformând-o în centru grăniceresc și sediu de district, cu 9 sate, interesant, aproape toate în sudul Mureșului și întinse pe o arie foarte mare. Cetatea, fiind implicată în răscoala curuților, va fi abandonată și demolată începând
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
sub conducerea lui Septimius Odenatus și apoi, sub a soției sale, . După o recunoaștere reciprocă inițială a lui Aurelian și (fiul lui Odenathus, domnind sub tutela mamei sale, Zenobia), împăratul a rupt însă pactul și a început o campanie de recucerire. Servind ca recuceritor și restaurator, Aurelian a învins triburile alemanilor cu care se confrunta în Italia, ca mai apoi să se reorienteze asupra Zenobiei pe care o va învinge în bătăliile de la Immae și Emesa. Zenobia a fost forțată să
Asediul Palmirei () [Corola-website/Science/328965_a_330294]
-
apăra de Aurelian. Cu toate acestea, a fost învins în curând de împăratul roman, fiind capturat și executat. Estul fiind realipit și pacificat, Aurelian a fost capabil să se întoarcă triumfător la Roma și să se concentreze în Occident, cu recucerirea Imperiului Galic.
Asediul Palmirei () [Corola-website/Science/328965_a_330294]
-
acest aranjament. Deși Ricimer a avut de asteptat pentru a-și controla prietenul, Maiorian s-a dovedit a fi un conducător capabil și, în curând s-a distanțat de "magister militum" lui. Maiorian și-a demonstrat talentul său militar prin intermediul recuceririi Galiei și a campaniilor sale în Hispania. Campaniile lui Maiorian i-au supus în mod eficient pe vizigoții și le-a returnat statutul de "foederati", crescându-și foarte mult statutul său în Senat și armata. Maiorian apoi s-a pregătit
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
1000-1005/07, mai înainte ca să piardă din nou controlul asupra zonei. În ciuda încercărilor ducilor polonezi să recâștige controlul asupra Pomeraniei, doar Bolesław al III-lea a reușit ca, pe parcursul a mai multor campanii din 1116 - 1121, să atingă parțial obiectivul recuceririi regiunii. În ciuda misiunilor creștine din 1124 -1128, la moartea lui Bolesław în 1138, cea mai mare a Pomeraniei fusese din nou pierdută. De-a lungul următoarelor secole, regiunea Pomeraniei a fost germanizată, deși în zonă au mai rămas mici comunități
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
950-956 împotriva bizantinilor și a conducătorului lor, intitulat ”domestikos”. Mutanabbi îl însoțea pe prinț în toate campaniile militare și consemna pentru posteritate în poemele sale cele mai importante victorii militare. Un celebru exemplu din această perioadă este oda referitoare la recucerirea orașului Hadath, ocupat de Bizantini. Poemul are o calitate epică deosebită, influență care se explică prin originile yemenite al autorului și fascinația acestuia pentru poezia “Amorium” scrisă de Abu Tammam (805-845): Poezia lui Motunabbi din această perioadă ilustreză abilitatea acestuia
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
10:30 în ziua de 5 decembrie 1904, după un alt masiv bombardament de artilerie, japonezii au reușit să cucerească Dealul de 203 Metri, unde au găsit doar o mână de soldați în viață. Rușii au lansat două contraatacuri pentru recucerirea dealului, ambele eșuate și, la ora 17:00, Dealul de 203 Metri era sub control japonez. Pentru Japonia, costurile capturării acestui reper au fost mari, cu peste 8.000 de morți și răniți numai în asaltul final. Pentru generalul Nogi
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
împărat titular, a continuat aceeași politică, anume să solicite ajutor din partea puterilor occidentale. În 1267, a trecut în Italia, de unde spera să obțină sprijin de la Carol I de Anjou, regele Siciliei. Acesta din urmă era într-adevăr preocupat de ideea recuceririi Constantinopolului, fiind un adversar declarat al lui Mihail al VIII-lea și al Bizanțului în general; drept urmare, Balduin și Carol au semnat Tratatul de la Viterbo în luna mai 1267. Cu toate acestea, planurile au fost zădărnicite ca urmare a episodului
Balduin al II-lea de Constantinopol () [Corola-website/Science/324330_a_325659]
-
nesupusă, își continuau modul lor de viață: păstoritul, agricultura, pescuitul, etc. și totdeodată nutreau ideea de libertate. Timp de peste 200 de ani dorința de libertate a dacilor supuși s-a asociat cu dorința popoarelor migratoare și a dacilor liberi de recucerire a bogatei provincii Dacia supusă romanilor. Astfel îndată după încetarea din viață a împăratului Traian(august 117), mai precis în perioada 117-119 atacurile sarmaților și roxolanilor la granițele de apus și răsărit ale Daciei, s-au asociat cu frământările dacilor
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
(sau Obertin) dintre Petru Rareș și hatmanul Jan Tarnowski (Ioan Tarnovschi) a avut loc pe 22 august 1531, după ce Petru Rareș invadase Pocuția în 1530. Aceasta s-a soldat cu înfrângerea trupelor moldovene și recucerirea Pocuției de către polonezi. În 1490, Ștefan cel Mare a cucerit Pocuția, detașând-o de regatul polonez. El a încercat să obțină recunoașterea unor țări că Pocuția este a Moldovei și a fost susținut de Regatul Ungariei. După moartea lui Ștefan
Bătălia de la Obertyn () [Corola-website/Science/323621_a_324950]
-
1145 când va fi ocupat de almohazi care profită de o situație similară cu cea în care almoravizii preluaseră puterea. În timpul almohazilor Sevilla devine capitala unui stat puternic însă nici victoria lor din 1195 de la Ciudad Real nu împiedică inexorabila recucerire creștină. În 1212 forțele creștine coalizate - Castilla, Aragon, Navarra- obțin o victorie zdrobitoare împotriva almohazilor la Las Navas de Tolosa. În 1223 almohazii se retrag din Spania și la scurt timp importante cetăți musulmane cad în mâna creștinilor. Cordoba cade
Al-Andalus () [Corola-website/Science/309447_a_310776]
-
aprilie și mai, forțele guvernamentale, din ce în ce mai numeroase - Prusia eliberând prizonierii francezi pentru a susține guvernul Thiers - au asediat orașul, împingând Gărzile Naționale înapoi. La 21 mai, o poartă din vestul zidului Parisului s-a deschis, iar trupele versailleze au început recucerirea orașului. Ele au ocupat la început districtele vestice, mai prospere, unde au fost binevenite pentru locuitorii care nu părăsiseră Parisul după armistițiu. Se pare că un spion al guvernului Thiers a găsit poarta neocupată și a dat semnal versaillezilor. Puternicele
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
pe locul unor băi romane. A cunoscut o primă organizare în secolul al VII-lea, iar apoi o alta în secolul al VIII-lea. După cucerirea otomană, survenită în anul 1430, a fost transformată în moschee. A redevenit biserică după recucerirea orașului de către greci, în timpul primului război balcanic, în 1912. "Bazilica Sfântul Dumitru din Salonic" este renumită pentru cele șase panouri de mozaic datate între perioada ultimei reconstrucții și inaugurarea politicii iconoclaste. Aceste mozaicuri îl reprezintă pe Sfântul Dumitru, cu ctitorii
Biserica Sfântul Dumitru din Salonic () [Corola-website/Science/317660_a_318989]
-
stat în putere să-l instaleze pe fiul său Matei pe tronul Ungariei, ceea ce s-a și întâmplat ulterior) i-au scăzut considerabil redutabilului Mehmed șansele de a amenința semnificativ lumea creștină. În același timp, visul suprem al lui Ioan - recucerirea creștină a Constantinopolului - nu s-a realizat niciodată. Huniade a ales să nu se implice într-un asediu al Constantinopolului pentru că știa că nu era suficient de pregătit din punct de vedere militar să lupte împotriva puternicei armate a lui
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
în timpul atacului de la Arras, britanicii au pierdut 316 echipaje aeriene, în timp ce germanii nu au pierdut decât 114. Culmile Messines, la sud de orașül Ypres, fuseseră cucerite de germani încă din 1914. pe 7 iulie a fost lansată o ofensivă pentru recucerirea de către aliați a sectorului respectiv. Din 1915, minerii au săpat tuneluri sub dealuri și au fost plantate 450 de tone de amonal în 21 de mine sub tranșeele germane. După patru zile de bombardament intens, au fost detonate încărcăturile explozive
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
mod evident cererile liderilor asiatici, așa cum era Chiang. Mai mult, cererile britanicilor ca trupele chineze să fie trimise pe frontul din Indochina în Campania din Burma era privită de Chiang ca o încercare a englezilor de folosire a chinezilor pentru recucerirea coloniilor britanice și de apărare a Indiei. Chiang considera că trupele chineze ar fi trebuit trimise spre răsăritul țării pentru a apăra bazele aeriene americane, o mișcare sprijinită și de Claire Chennault. În plus, Chiang și-a manifesta public sprijinul
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]