484 matches
-
răscoala aceasta se ivește și un al treilea component etnic constitutiv: blachii, bulgarii, cumanii. Blachii se supuseră în aparență împăratului Isaak Angelos, care neglijă de-a sfărâma cu totul răscoala și le dete printr - asta blachilor putința de-a se reculege și de-a izbucni din nou. Cum se întîmplă aceasta, Asan se 'ntoarse acum cu puternic sprijin din partea cumanilor și acum ținta sa era de-a face din blachi si bulgari un singur imperiu, precum fusese și mai înainte. Acesta
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
capabili să facă în viitor. Toată lumea este sătulă de domnia acestor paraziți. Națiunea voiește să răsufle un moment, căci grumajii [î]i sunt apăsați de politica d-lui Brătianu, care o înăbușește. Ea are trebuință de repaos spre a-și reculege puterile și a reîncepe munca zilnică, muncă fără de care popoarele ca și indivizii nu pot trăi. Acest repaos, această liniște, de care simte atâta trebuință, ea nu o va putea găsi cât timp "dictatorul" și partizanii săi vor fi la
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de trai mai favorabile și mai bune. Statele diferite ce trăiesc cu neliniștea zilei de mâine s-au înarmat și se pregătesc a face față evenimentelor ce sunt cu putință. Germania e înarmată ca și când ar presimți grave evenimente. Rusia se reculege mereu, zicând însă tare ceea ce vrea, dar și mai tare ceea ce nu vrea. Austro-Ungaria începe a avea din nou încredere în sine însăși. Fără îndoială va rămâne încă mult timp în Tripla Alianță, dar alianța a 'ncetat de fi pentru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un târziu Abatele. Mi se pare corect. Peste o oră va avea loc testul de luptă și, dacă îl treci, vei fi tuns sub numele de Rim. Urmează-l pe Aloim; el te va duce în chilia ta, ca să te reculegi înaintea încercării. Vassur se întoarse fulgerător și văzu că în spatele lui se strecurase pe nesimțite un călugăr tânăr și bucălat, ceva mai înalt decât el, dar cu carnea puhavă a acelora obișnuiți mai mult cu cărțile decât cu meșteșugul armelor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
putință, dar nu s-a îndoit nici o clipă că oamenii îl vor urma? Asta să fie, Doamne, esența dumnezeirii, chemarea de care vorbesc Scripturile? Și dacă da, de ce ești atât de zgârcit cu ea? 11. Abatele obișnuia adeseori să se reculeagă lângă zarzărul din piața centrală a Citadelei, înainte de lecțiile de teologie pe care le ținea ucenicilor. În dimineața aceea nu se grăbea, deși știa că, în amfiteatrul bibliotecii, novicii îl așteptau, pregătindu-se pentru ceea ce ei credeau a fi o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
În fond, romantismul clandestinității nu-i decît un pragmatism comunicativ. Un studiu al progresului de două secole trece printr-un studiu al adăpostului și al locului închis, al tuturor acestor ziduri, labirinturi și diguri care permit imaginarului colectiv să se reculeagă și unei conspirații să se închege. Unde ziduri sînt în față ori îndărăt, neapărat e murmur, conspirație, invidie" (Rabelais). De cînd toți și fiecare au în fiecare seară ochi și urechi ocupate cu același telejurnal în trei sau patru exemplare
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ea răspîndește în loc să adune, dispersează în loc să concentreze. Noțiunea de neglijență, scrie Michel Serres, ne face timpul mai inteligibil"; și mașina audiovizualului face ca această noțiune să devină palpabilă. A neglija, a nu citi. De obicei, templele sînt făcute pentru a reculege și a se reculege, prin redistribuire și adunare. Noi sîntem prima civilizație care a ridicat un altar domestic disipării, receptorul nostru. Timpul care trece într-o societate, felul în care trece și ceea ce se petrece acolo se clarifică în funcție de timp
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dispersează în loc să concentreze. Noțiunea de neglijență, scrie Michel Serres, ne face timpul mai inteligibil"; și mașina audiovizualului face ca această noțiune să devină palpabilă. A neglija, a nu citi. De obicei, templele sînt făcute pentru a reculege și a se reculege, prin redistribuire și adunare. Noi sîntem prima civilizație care a ridicat un altar domestic disipării, receptorul nostru. Timpul care trece într-o societate, felul în care trece și ceea ce se petrece acolo se clarifică în funcție de timp. Ordo, lex și medium
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
spune absolut totul despre absolut orice. Ca și Coranul, de altfel. De unde sfințenia Limbajului (unicitatea sacralizează) și atotputernicia teologică a Cuvîntului, indicată de noțiunea de Logos sau Cuvîntul etern. Respirație și Rațiune laolaltă, Principiul suprem este un Cuvînt pierdut și recules într-un corp închis de texte referențiale, suportul unei tradiții orale cu o mie de fețe. Spiritul uman nu inventează. El transmite un adevăr primit. Am numit perioada tipografiei grafosferă. Subordonare a imaginii textului, apariția autorului (și a artistului) ca
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
având drept reper manierele în care comunitatea s-a dezvoltat, s-a adaptat, s-a armonizat noilor condiții, inclusiv dezvoltării gesellschaft, urbanizării ș.a. Unii strigă: Comunitatea a murit! și o introduc într-o nișă a istoriei la care se mai reculeg uneori, când ajung în unghere ale analizelor în care ignorarea comunității îi condamnă să rămână. Ceilalți, ca pe vremuri, când un rege se stingea dar flacăra regalității era continuă, strigă Comunitatea a murit!, reluând fără ezitare: Trăiască Comunitatea! Pentru aceștia
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de români au sfîrșit în pușcării din cauza convingerilor lor anticomuniste, aceștia nu pot fi ignorați). Unde sîntem însă cu totul de acord cu dl Nistorescu: locul unui asemenea monument nu putea fi mai prost ales. Cui îi vine să se reculeagă în memoria celor ce au luptat împotriva comunismului în fața Casei Scînteii rebotezate și a soclului reciclat al statuii lui Lenin? Se va duce vreun fost deținut politic să se bucure de acest monument ridicat de Guvernul Năstase? Să fim serioși
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
franceze La Chanson contre la chanson - géographie sentimentale (elaborat în perioada iulie - septembrie 1938, când a întreprins o călătorie de studii în Franța), mii de pagini de jurnal (editate selectiv de Simion Bărbulescu), eseuri. S., acest „romantic nerușinat, ce se reculege sub arcade și săgeți gotice, cu pupila dilatată de răsăritene vedenii, însoțite de armonii corespunzătoare” (Șerban Cioculescu), s-a dovedit, cu cele două volume de versuri publicate în timpul vieții, Punct vernal și Pod eleat (1935), destul de greu de calificat și
STOLNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
în jurul anului 320, la Tabennisis, pe malul răsăritean al Nilului, o mănăstire în care se imita exemplul său de viață. Pachomius fusese soldat, iar după lăsarea la vatră s-a retras vreme de 12 ani în pustiu pentru a se reculege și a-și reconsidera, pe temeiuri creștine, viața pământească. Întemeierea mănăstirii a atras mii de călugări, pe care a trebuit să-i organizeze. Se înțelege că a recurs la principii și metode militare, cu care era obișnuit. Așa se face
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu o operație în urma căreia n-am mai putut rămâne din punct de vedere fiziologic însărcinată. Chiar dacă poziția mea materială și socială de acum este una foarte bună, iar soțul meu mă susține moral, sunt sufletește distrusă. Totdeauna când mă reculeg, mă condamn pentru ce s-a întâmplat în urmă cu 18 ani. Încerc să îndrept ce mai pot prin apropierea de Biserică și de copiii surorii mele, căreia i-am povestit, după operația cu care s-a soldat ultimul avort
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
registrele - muzical, iconografic, imnografic și coregrafic - implicate în slujbele din Joia, Vinerea și Sâmbăta Mare ne impresionează prin extraordinara lor sobrietate estetică. Chiar și îndolierea totală din cântarea Prohodului se face după ritmul transfigurat al unei bune-cuviințe cerești. Corul adunării se reculege în rostirea lamentațiilor care, deși păstrând un pregnant aer folcloric, emană o imaculată frumusețe. De la cântările Deniei mari până la sfârșitul Canonului de Sâmbătă, un fir continuu, abătut din textura Evangheliilor, subîntinde imnografia Bisericii. Ca un freamăt abia recunoscut, lumina Învierii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de pe tot pământul și cu ele omenirea întreagă s-a cutremurat; catastrofa a fost amânată de noi toți, dar mai ales de femei depinde ca urile năpraznice, ce de 20 de ani amenință însăși civilizația europeană, să înceteze, să ne reculegem și să căutăm prin înțelegeri pașnice, prin învoirea între popoare a rezolva diferendele, nu prin distrugere. Din partea noastră pot spune sus și tare că femeile române oriunde s-au întâlnit cu surori de orice neam și crez, cu lealitate le-
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
mijloc de plumb și au rămas în securitatea temporară dată de interiorul liceului. Câțiva șefi de clasă au reușit să scape de mâinile Gardienilor. Li s-a format o gardă protectoare și au fost escortați în grădină, pentru a se reculege și pentru a se calma. Zarva din curtea interioară a cuprins asemeni unui foc sălbatic și restul grupului de elevi ce era pe coridorul împrejmuit de pereții liceului, risipindu-se apoi în spațiul deschis din afara școlii, unde exista sub forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
el ac de cojocul tuturor! Cuvintele împăratului nici nu-l flatează, nici nu-l îmbărbătează pe Scribonius Libo. Întreabă cu disperare abia disimulată: — Până la urmă, procesul se va derula tot în fața pretorului urban? Asinius Gallus încuviințează cu gândurile aiurea. Se reculege și rostește cu voce tare: — Dacă jurații ajung cumva să pronunțe o condamnare... Libo se cutremură îngrozit. — O condamnare!? strigă isterizat. — Stai liniștit! îl repede Gallus. Nu uita că Augustus poate interveni în componența juriului. N-o va face, cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apărut? Nu reușește să se dumirească. Cine a mai fost cu el în încăpere? Amețit, între vis și realitate, începe să închege în minte frânturi de imagini. Ieri s-a întors din campanie. De unde? Cu fruntea încrețită, încearcă să se reculeagă. Din Illyricum! țâșnește într-un final răspunsul. S-a încheiat războiul dalmato illyric ce s-a tărăgănat trei ani de zile. Se scutură înfiorat. Trei ani care au zgâlțâit imperiul din temelii. Probabil cel mai mare pericol la adresa Romei de la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce ți-am zis. Suferința voastră se va sfârși curând. Vă promit. La fel ca și la prânz, și acum umerii și spinarea bărbatului erau pline de așchii de la locul său de lucru. După ce omul dispăru în întuneric, misionarul se reculese și din nou își legă strâns încheieturile mâinilor. Ca să nu cadă în ispită chiar dacă diavolul ar fi încercat să-i aprindă poftele trupești. Câțiva țărani așteptau la intrare să se arate samuraiul. Reprezentau cele trei sate din vale. Răbdători, stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mult cu fata unui om atât de bogat. Se spune că această interdicție l-a hotărât să intre în seminarul din Vizeu; pe de o parte, era nedumerit de duritatea poruncii părintești, iar pe de altă parte voia să se reculeagă în studiu și în rugăciuni. Această fragedă pasiune ar fi fost, după unii biografi, adevăratul motiv al hotărârii lui Oliveira Salazar de a îmbrățișa cariera eclesiastică. Familia, și-n deosebi Dona Maria, l-a încurajat în hotărârea luată. Nimic mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că-și jertfește toate pasiunile sale spirituale, pasiunea de cercetător, de cărturar, de pedagog. Știa că nu va mai avea timp să citească, nu va mai găsi timp să mediteze; de abia dacă îi va mai rămânea timp să se reculeagă și să se roage. Pentru un om obișnuit cu o anumită viață spirituală, un om care iubea singurătatea, convorbirile savante, biblioteca, intimitatea cercurilor religioase - sacrificiul era într-adevăr considerabil. Cu atât mai mult cu cât nimeni nu-i putea garanta
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mâna fiecăruia dumicatul de pâine și întinzându-i potirul. „Trupul lui Cristos! Sângele lui Cristos!“ Fratele Baudelius - ultimul din rând - tocmai lua înghițitura de vin binecuvântat, când de afară se auzi, îndepărtat și totuși distinct, ecoul unui plâns de copil. Reculeși în spațiul acela tăcut și interiorizat, cuprinși de solemnitatea sacramentului, călugării rămaseră multă vreme nemișcați, fără să se grăbească să ia cunoștință de acea voce copilărească ce venea să le tulbure sublimul moment. Plânsul însă continua, ba mai mult, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de aramă. în vreme ce Vitalius, credincios însărcinării ce-o primise, își aștepta cina, scrijelind cu repeziciune pe o tăbliță de ceară o sinteză a acelei zile de călătorie, Sebastianus îl cerceta cu curiozitate pe Divicone. Cu surprindere, îl văzu cum se reculege cu mâinile împreunate, rostind o scurtă rugăciune de mulțumire, de îndată ce hangiul îi aduse la masă cana cu vin și un vas mare plin cu bucăți de miel fript. Chiar și Metronius rămase uimit și nu putu să-și rețină un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și stindardul lui Balamber. 29 Odată pornite în galop, celor trei mingan-uri sub comanda lui Atila nu le trebui mult până să ajungă la linia frontului. în clipa când soseau acolo, rândurile cavaleriei hune ce se retrăseseră pentru a se reculege în vederea unui nou atac, cine știe al câtelea, se deschiseră pe loc. Războinicii aceia, deja greu încercați de bătălie, ridicând sulițele, izbucniră în strigăte entuziaste de salut la adresa regelui și se alăturară fără șovăială oamenilor săi, pentru a participa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]