1,038 matches
-
întreținut relații - uneori tensionate. Un rege bun, în spiritul epicurian, este un ideal care poate fi conceput... Philodem îi vorbește lui Piso despre acest subiect într-o lucrare pe care o scrie în versuri. În mod clasic, în epicurism, textul recuză atât democrația, cât și tirania: nici puterea majorității inculte, nici cea a autocratului. Înțelepciunea întoarce spatele atât maselor, cât și despoților. Soluția, măsura intermediară, se află în monarhie - puterea unui singur om, care pare mai ușor de făcut mai bun
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
eternă și bine reglată din punct de vedere mecanic. Practicând această metodă, nu mai gândim lumea la suprafață, ci în adâncimea pe care o reclamă. Luciditatea se dobândește astfel: trebuie să nu ne mulțumim cu aparența, prea ades înșelătoare, să recuzăm evidențele transmise din generație în generație și să preferăm efortul filosofic, să refuzăm părerile și să optăm pentru investigație. Să ne folosim de simțuri, desigur, să nu uităm că orice cunoaștere le implică, evident, dar să nu ne mulțumim cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în timpuri și în locuri ignorate de el. Cu sute de ani înainte de apariția islamului, la mii de kilometri de Palestina, De rerum natura oferă breviarul perfect al luptei contra tuturor superstițiilor. Dacă filosoful demontează ficțiunea Centaurilor sau a Himerelor, recuză existența lui Tantal sau a lui Tityos, îndepărtează cu un gest al mânii Cerberii și Furiile, dacă-și râde de Danaide sau de Sisif - pe care-l vede mai degrabă în lumea aceasta... -, e clar că l-ar fi luat
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mori implică învățarea unui mod de a trăi bine. Filosofia permite acest demers exaltant. Cum? Tocmai învingând spaimele. În ce fel? Activând o înțelepciune materialistă. Chiar dacă nu citează niciodată numele lui Platon, Lucrețiu se situează pe poziții radical antiplatoniciene: el recuză idealismul, dualismul și nemurirea sufletului, concepții dragi filosofului Peșterii la care creștinii țin atât de mult - se înțelege de ce. Phaidon oferă într-adevăr un text care inaugurează opțiunile catolice asupra chestiunii morții și a ceea ce se întâmplă cu trupul după
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în mod paradoxal, de a mai suferi! Mor, deci nu mai exist; nu mai exist, deci nu mai sufăr - dar nici nu mă bucur. Rămân atomii prinși în dansul lor neschimbat și nemuritor. Dar transmigrarea sufletelor? De fapt, teoria materialistă recuză această posibilitate. Amintirea unei existențe anterioare rămâne imposibilă de vreme ce fiecare configurație atomică este proprie unui individ și numai lui. Înainte de el și după el nu există nimic, în afara părților descompuse ale regimului asociativ care, în ceea ce-l privește, se supune
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ochi și cad, ceasuri în șir, într-o reverie de idiot. Dacă vrei să gândești, trage obloanele, taie-ți punțile spre infinit” (I, 220). Iată-l aici pe Cioran într-un moment în care reclamă nevoia de a gândi și recuză dezindividualizarea, topirea în materia din jur. Cum vom vedea, tocmai pierderea sinelui Cioran o caută și adesea o provoacă. Să fie, această din urmă căutare, semnul unei neputințe care metamorfozează lașitatea în act de asumare negativ-eroică a nimicului? Oricum, o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
deveni și dragostea ură? Altfel, poate chiar faptul că, de la distanța timpului, Cioran scrie Garda de Fier într-o altă limbă decât româna spune mult despre nevoia de a fugi de sine însuși, de a fi altul. În fine, își recuză tinerețea nebună, deși uneori crede că abia atunci a fost el însuși. Privește, oricum, spre vârsta aceea ca spre una a dezechilibrului: „Mă gândesc la anii 1933Ă34Ă35, la nebunia ce mă cuprinsese, la ambițiile nemăsurate, la delirul «politic», la năzuințele
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ipotetic, în virtutea adeziunilor reale din tinerețe. În orice caz, nebunia tinereții, iată, nu mai e semnul ființei sale autentice, cum se prezentau lucrurile la un moment dat. Acel altul chiar este un străin. Iar trecutul, dimpreună cu acel străin, e recuzat fără menajamente. De aici uimirea dublată de rușine: „Câți imbecili și câți nebuni am putut să admir! / Când mă gândesc la trecutul meu, mă copleșește rușinea. Atâtea entuziasme care mă descalifică” (III, 78). Nu-i vorbă, așa cum am văzut, are
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ale istoriei (ale istoriei filozofiei, în cazul de față). Acum se mai pune o singură problemă: cea a "sistematizării conștiinței istorice înseși, a cărei identitate rezidă în unitatea istoriei sale". Iar în acest sens, după ce mijloacele istoriografiei științifice au fost recuzate, se impune o reorientare spre filozofia istoriei, "defăimată anterior". Desigur, în condițiile date, aceasta "nu mai poate fi de tipul speculației hegeliene asupra istoriei". Acum intră în scenă Dilthey, o dată cu care "filozofia istoriei devine critica rațiunii istorice"70. B) Istorismul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
universale, refuză conivența cu metodele primitive, brutale, polițienești ale securiștilor. Eliberat în 1963, se angajează ca hamal în construcții, apoi operator la o fabrică de mase plastice; fostul său post de secretar științific al Societății de Științe Filologice îi este recuzat cu "agresivitatea unui activist" de secretarul general al aceleia, nu altul decât prof. univ. Emil Boldan care va emigra apoi, cu copii cu tot, în Canada, în calitate de "intransigent apărător al comunismului". Abia în 1967 Emil Manu și-a recăpătat dreptul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
calomnii se risipesc) și marcînd în Franța o ostilitate continuă față de de Gaulle. Unii subliniază de asemenea caracterul ideologic al conflictului în curs. În Marea Britanie, majoritatea biroului politic întrunit pe 22 iunie acceptă să susțină de acum înainte războiul, dar recuză guvernul Churchill dominat de Tories, prieteni ai fascismului. Pe 7 iulie, IC stabilește un singur obiectiv major: cel al unirii absolute a tuturor forțelor nelegate de fascism, independent de culoarea lor politică, în acestea fiind incluși de Gaulle și Benès
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
există partid comunist în Olanda. Dacă perestroika și glasnost-ul sînt aprobate cu reticență de către PCF și PCP, nici unul dintre aceste două partide nu consideră că trebuie să tragă concluzii privitoare la propria linie politică. Cele două conduceri sînt din ce în ce mai recuzate în sînul partidului de către contestatari, care încearcă să se sprijine chiar pe reformele din Est pentru a ieși din imobilism. PCF este confruntat cu o serie neîntreruptă de grele înfrîngeri electorale, cu un val fără precedent de contestații interne și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
impresie înșelătoare în fața celorlalți. Cum Fred Vasilescu este persona ideală pentru Camil Petrescu, ar fi fost nepotrivit ca personajul să-și proiecteze o Anima accentuată. Orice bărbat are o doză de feminitate, pe care, parțial, o acceptă, dar o și recuză. Anima suferă de un proces de eterogenizare, creatorul d-nei T. își vede proiecția sufletească inconștientă preluată de eroină. După un timp însă, același arhetip al feminității este refulat, datorită relației de cauzalitate stabilită cu instinctul matern (izvor originar al Animei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vraja ei, este doar la nivelul tentației, dar nu și al actului, adevăratele lecții de erotică portabilă le va afla Cătălina de la comunul paj, cel care o inițiază subtil, Încercuind-o, fata neopunînd seducătorului nici un refuz, nici o tentativă de a recuza actul subtil al iubirii, asta pentru că regimul diurn Îi este rezervat pajului, lecțiile sale de desacralizare Încep prin negarea cerebralității, a meditației. El pajul Îi cere fetei să nu mai stea pe gînduri, ci dimpotrivă să rîdă, să fie veselă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Sunt prezentate și explicate, și nu doar cu titlu de trecere în revistă, concepții ale unor reputați economiști (precum W.Euken, J. Schumpeter, J. Kornai etc.) sau sociologi (de ex., K.Polanyi). Complexitatea societății și economiei, ne spune implicit autorul, recuză reducționismul pozitivist și gîndirea unică, privilegiind pluralitatea viziunilor și competiția ideilor. Cum este în viața socială, așa e și în teoria despre societate. Altminteri, ajungem la paradoxul pozitivismului social: ideea sau concepția respectivă funcționează în practică, dar nu merge în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Iată-ne deci în fața unui nou paradox: într-un fel, tocmai absența obsesivă a acestui centru îl va institui ca atare. Trimiterea la modelul literaturii franceze, fie pentru a se reclama de la el, fie, cel mai adesea, pentru a-l recuza sau a-l agresa, reprezintă o dimensiune esențială a dinamicii literare francofone, dar care nu se concepe decît prin excluderea categoriei "literatură franceză", în prelungirea și împotriva căreia s-a născut categoria "literatură franco fonă". De fapt, cînd e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un singur sertar lucruri de forme, culori și mărimi diferite, în baza unei origini comune, ne determină și acum să vorbim de "literatura Nordului" (pe modelul "literatura sud-americană"), etichetă pe care toți cei prezenți la Salonul cărții de la Paris au recuzat-o cu vehemență, înlocuind-o cu sintagma "literaturi nordice". Nu există, afirmă ei, unitate de limbă nici de loc în scrierile lor, peisajul scandinav adăpostind diferite idiomuri și genuri. Diversitate, prin urmare, și nu unitate. Verva acestor texte, atenția rafinată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se pare cel mai apropiat de modul meu de a fi." Ne aflăm într-o sferă de autoficțiune în stare pură, căci de autobiografie nu poate fi vorba, pînă și romanul publicat sub acest acoperămînt generic, L'Analphabète (2004), e recuzat de autoare. Ființă a exilului endemic, e singura constantă pe care și-o recunoaște, iar fuga de propria identitate, sau incapacitatea reconstruirii unei identități generează o sumă nesfîrșită de transferuri, contopiri, suprapuneri, demistificări ale personajelor sale. În ciuda realismului narativ, aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
secolul al XIX-lea, de canadianul McLuhan în secolul trecut, pentru a anunța "orgia mass-media". O elită de savanți și de poeți (cei din avangardă sau premiații Nobel n.ns) anunță însă un mit "nou" și "Un zeu "nou" care recuză nu doar titanismul preromantic, ci, în egală măsură, și dionisismul "decadent". Acest zeu, înger și mesager al comunicării este Hermes. (Op. cit., p. 239) El este zugrăvit de către creștini sub chipul lui Hristos. În mod derizoriu, în mod paradoxal, "Geniul Creștinismului
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
unora dintre principalele aspecte ale mitului politic, așa cum acesta se înscrie în istoria timpului nostru. Totuși, nici una nu pare a fi capabilă să-i epuizeze sau să-i contureze conținutul. Mitul politic înseamnă multă fabulație, este deformare sau interpretare ce recuză în mod obiectiv realul. Dar, deși e o legendă, e adevărat că el exercită și o funcție explicativă, furnizînd un anumit număr de chei pentru înțelegerea prezentului, constituind o grilă care pare a ordona haosul tulburător al faptelor și evenimentelor
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sensibilității franceze începînd cu ultimii ani ai secolului Luminilor: tema "reîntoarcerii la Evul Mediu" a obsedat imaginația tradiționalismului romantic. Această temă o regăsim, mai ales, în perioada interbelică, în arierplanul tuturor cercetărilor ce urmăreau definirea unui tip de societate care recuză deopotrivă principiile individualismului liberal și acelea ale etatismului totalitar. Același lucru este evocat, în contextul contestatar din mai 1968, de unul dintre teoreticienii cei mai apropiați de mișcarea comunitară. "Din punct de vedere istoric, declară unul dintre ei, fondator al
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sau șiretenie ironică, dar concluziile ar rămâne aceleași: era vorba de a face elogiul physis-ului contra nomos-ului, de a arăta calea de urmat în practica unui bun filosof capabil să înțeleagă necesara indexare a comportamentului său în funcție de natură, de a recuza cultura, de a lua model de la animale și de a respinge reproșurile legii, ale moralei, ale binelui și răului, ale viciului și virtuții, reproșuri promulgate de ordinea socială și reluate în cor de mulțime". (Onfray, 2008, p. 131) Dar școala
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în care se întrevede o cale de ieșire din formele nihiliste ale modernității. Școala lui Pareyson a dat naștere însă și unei interpretări opuse nihilismului, care a ajuns să dea tonul dezbaterii: cea a lui Gianni Vattimo. Acesta nu a recuzat nihilismul drept un rău al culturii noastre, ci a susținut, dimpotrivă, că disconfortul pe care îl provoacă în conștiința contemporană se naște din faptul că aceasta din urmă nu este încă îndeajuns de nihilistă, nu a renunțat încă la voința
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
interes proiectul de reformă a socialismului, Bârlădeanu refuza, în 1988 ca și în 1997, "să arunce copilul cu apa din copaie", așa cum o spune el însuși. Ajuns la bătrânețe, el meditează acum la marea eroare a socialismului de a fi recuzat și de a fi pretins să eradicheze toate valorile anterioare, toată cultura respectului față de om, rezultat al unor lupte sociale îndelungate și dificile. Eroarea comisă după 1989 ar fi după părerea sa de aceeași natură: o abolire radicală a întregii
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de sat pentru susbzistența cotidiană. În coaliția de guvernare din 1996, Partidul Democrat condus de Petre Roman, atunci de stânga, membru al Internaționalei Socialiste datorită alianței cu PSDR (Cunescu), accepta principiul proprietății private, dar era fățiș ostil oricărei restituiri reparatorii. Recuzând ideea că respectul proprietății private pornea de la recunoașterea caracterului ilegal și predator al naționalizărilor comuniste, și deci de la o dreaptă restituire a proprietăților abuziv expropriate, PD susținea că toată lumea trebuie să pornească de la 1989 ca punct zero al noii construcții
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]