419 matches
-
parteneri cu nepăsarea. dureros de orbi, dureros de surzi, decupăm altare uitării, cernem noroiul la limita dintre suflet și lut, cu tristețea brațelor rotunjite în îmbrățișări goale de noi. satisfăcuți agonizăm într-un zâmbet, preludiu unei iubiri frânte într-un recviem. parteneri cu nepăsarea devorăm nemulțumiri. dar cine să spargă oglinda adâncului? Referință Bibliografică: .Parteneri cu nepăsarea / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2349, Anul VII, 06 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate
.PARTENERI CU NEPĂSAREA de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362217_a_363546]
-
Gazeta literară”, și editorial, în 1976, cu Corabia de celofan. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Tomis”, „Ateneu”, „Astra”, „Calende”, „Arca”, „Ianus”, „Arta” ș.a. Poezia lui A., de la volumul de debut la Culorile rostirii (1986) și Pământul într-o lacrimă. Recviem la evenimentele zilei (1995), ultimul un jurnal liric-retoric postrevoluționar, aparține unui modernism întârziat: un lirism pur, concentrat, intens metaforic, vizionar-simbolic. Totuși, acestei lumi de „semne” nu-i lipsește o anumită materialitate, consistență, chiar dacă epurată de „contingent”. A. este un poet
ANTIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285383_a_286712]
-
pe sonoritatea ritualică a poemelor (se remarcă frecvența figurilor de sunet, în special a asonanței). Temele poeziei sale sunt singurătatea, rostirea (Cuvântul), tăcerea, moartea, iubirea, înstrăinarea. SCRIERI: Corabia de celofan, București, 1976; Culorile rostirii, București, 1986; Pământul într-o lacrimă. Recviem la evenimentele zilei, București, 1995. Repere bibliografice: Dan Stanca, Protecția lacrimii, LCF, 1996, 9; Dan C. Badea, Recviemul revoluției, CL, 1996, 6. R.D.
ANTIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285383_a_286712]
-
sunt singurătatea, rostirea (Cuvântul), tăcerea, moartea, iubirea, înstrăinarea. SCRIERI: Corabia de celofan, București, 1976; Culorile rostirii, București, 1986; Pământul într-o lacrimă. Recviem la evenimentele zilei, București, 1995. Repere bibliografice: Dan Stanca, Protecția lacrimii, LCF, 1996, 9; Dan C. Badea, Recviemul revoluției, CL, 1996, 6. R.D.
ANTIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285383_a_286712]
-
Mihail Sadoveanu, G. Călinescu sau Tudor Arghezi. SCRIERI: Pauză de respirație (în colaborare cu Andrei Bodiu, Marius Oprea și Simona Popescu), București, 1991; Efebia, Timișoara, 1994; Spălându-mi ciorapii, Constanța, 1994; Balamuc sau Pionierii spațiului, București, 1994; Dragi tovarăși sau Recviem pentru anii ’60, București, 1995; Modernitatea ultimă, București, 1998; Deadevă, Pitești, 1998; Inamicul impersonal, Pitești, 2001; Semizei și rentieri, București, 2001; Mihai Eminescu, Brașov, 2002. Antologii: Junii ’03. Antologia tinerilor prozatori brașoveni, pref. Andrei Bodiu, Brașov, 2003 (în colaborare cu
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
Maxim Gorki” din Moscova (1961). Din 1966 este secretară a Comitetului Republican pentru acordarea Premiilor de Stat în domeniile literaturii și artei. Este maestru emerit al artei (1982), laureată a Premiului de Stat al Republicii Moldova (1996, post mortem, pentru romanul Recviem pentru Maria). M. publică din 1947, când îi apar primele scrieri în revista „Octombrie”, iar editorial debutează în 1956, cu volumul Meleag nesupus, despre cel de-al doilea război mondial. Tematica aceasta o va preocupa și mai târziu, în povestirile
MALEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287970_a_289299]
-
romanelor Cântecul își face cale (1961), unde, în dorința de a evita discursivitatea, autoarea imprimă discursului epic un elan romantic, și Cumpăna (1970). Romanul Vârsta de argint (1979) coboară până la nivelul unei publicistici fade. Opera cea mai izbutită e romanul Recviem pentru Maria (1986), în care, bazându-se pe date arhivistice și pe amintirile contemporanilor, pe intuiție și invenție, pe real și convențional, prozatoarea reconstituie destinul cântăreței de operă Maria Cebotari. M. și-a exersat cu succes pana și în domeniul
MALEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287970_a_289299]
-
și strigăt. Zile de arșiță. Taina vechiului conac, Chișinău, 1972; Pașii vremii, Chișinău, 1975; Cumpăna. Cântecul își face cale, Chișinău, 1976; Tăcere și strigăt, Chișinău, 1977; Vârsta de argint, Chișinău, 1979; Scrieri alese, I-II, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1984; Recviem pentru Maria, Chișinău, 1986. Repere bibliografice: Nicolae Bilețchi, Profiluri literare, Chișinău, 1972, 399-406; Andrei Hropotinschi, Evoluția prozei contemporane, Chișinău, 1978, 249-271; Mihai Cimpoi, Pasiunea reconstituirii, „Moldova socialistă”, 1986, 4 octombrie; V. Gherman, „Recviem pentru Maria”, LA, 1988, 15 septembrie; Ion
MALEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287970_a_289299]
-
I-II, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1984; Recviem pentru Maria, Chișinău, 1986. Repere bibliografice: Nicolae Bilețchi, Profiluri literare, Chișinău, 1972, 399-406; Andrei Hropotinschi, Evoluția prozei contemporane, Chișinău, 1978, 249-271; Mihai Cimpoi, Pasiunea reconstituirii, „Moldova socialistă”, 1986, 4 octombrie; V. Gherman, „Recviem pentru Maria”, LA, 1988, 15 septembrie; Ion Ciocanu, Dreptul la critică, Chișinău, 1990, 344-361; Femei din Moldova. Enciclopedie, îngr. Iurie Colesnic, Chișinău, 2000, 184. N.Bl.
MALEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287970_a_289299]
-
carte mult mai eterogenă, marcând o prelungire a meditațiilor etice (Despărțirea, Conspirația tăcerii, Nastratinul colectiv), o radicalizare a crizei interiorității (Dihanii azurii și litanii, Dark Ages, Casa), dar și o surprinzătoare pactizare cu prozaicul și cu anecdoticul, în poeme ca Recviem, Peștișorul de aur sau Artiștii patriei mele. Pe aceleași coordonate se distribuie și versurile din Zestrea de aur (2002), ultimul act al unei poezii autentice, în care eticul și esteticul devin aproape inseparabile. SCRIERI: Un război de o sută de
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
la „Luminița”. Debutează în 1948 cu versuri în ziarele „Opinca” și „Lupta Moldovei”, iar cea dintâi carte, Drumuri, drumuri, îi apare în 1954. I se acordă Premiul Academiei RPR pentru romanul Cuscrii (1958), Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru romanele Recviem pentru cei vii (1972) și Lumina din adâncuri (1988). Primul roman al scriitorului, Cuscrii (1958), se leagă, după mărturisirile lui G., de propria sa biografie. Acțiunea este plasată în anul 1952, în satul moldovenesc Hârtoapele, unde se înființa o gospodărie
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
speranței, București, 1963; Povestiri, București, 1964; Îngeri biciuiți, București, 1967; ed. (Nopțile Negostinei), București, 1976; Un joc nevinovat, București, 1967; Cântece de drumeție, București, 1968; Asediul, București, 1969; Secol nervos, București, 1969; Appassionata, București, 1971; Nouă povestiri contemporane, București, 1971; Recviem pentru cei vii, București, 1972; Iubirea mea dintâi, București, 1973; Întoarcerea, București, 1974; Vremea demonilor, București, 1974; Ploi de lumină, București, 1976; Dragostea câinelui de pază, București, 1978; Poeme de regăsire, București, 1980; Un Oscar pentru Ana, București, 1982; Lumina
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
pe tăblițe de aer, Cluj-Napoca, 1983; Miraculoșii Alter Ego, Cluj-Napoca, 1985; Infinitul de fiecare zi, Cluj-Napoca, 1987; A patra dimensiune, pref. Petru Poantă, Cluj-Napoca, 1989; Pelerin la Curtea Miracolelor, Cluj-Napoca, 1991; Copacul ascuns, Cluj-Napoca, 1994; Mixaje în timp, București, 1995; Recviem pentru o iluzie, Cluj-Napoca, 1995. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Arderea etapelor”, GL, 1968, 24; Șerban Cioculescu, Poezia de dragoste, RL, 1972, 27; Nicolae Manolescu, Versuri, RL, 1972, 26; Teodor Tihan, „Obsesia verii”, ST, 1972, 8; Iosif Pervain, O nouă carte
GRUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287378_a_288707]
-
literatura română cultă și populară, Între utopia orfică și hieratismul mioritic), iar Vintilă Horia trimite eseuri (Despre posibila descoperire a unui limbaj anagogic, Târziul mesaj venețian, Fragmente despre un timp mai rău decât altul ș.a.), nuvele și proză memorialistică (Monstrul, Recviem în trei pentru un oraș dispărut ș.a), versuri. Între colaboratori se află, de asemenea, Grigore Cugler (proză), Alexandru Ciorănescu (amintiri), George Racoveanu (proză), Petru Dumitriu (proză), Constantin Amăriuței (eseuri), Eugen Drăguțescu (memorialistică), Leontin Jean Constantinescu, I.G. Dimitriu, Ioan Petru
REVISTA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289261_a_290590]
-
poezie din țară, la care se adaugă premiul oferit de „Revue française” pentru poeme scrise în limba franceză și cel oferit de „Bibliothèque internationale de poésie” (Franța, 1999). A obținut Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Dobrogea pentru volumele Pur (1998) și Recviem pentru secolul meu (2003). A mai folosit pseudonimul Ioan Grunz. Prima carte a lui R., La țărmul grânelor (1988), cuprinde poezii marcate de o notă de vitalitate, învăluite într-o atmosferă senină, vrând să sugereze consonanța dintre afectivitate și natură
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
și cultivarea ambiguității literare și a iubirii de absolut, ca echivalent al purității (Pur). Simbolului central al ninsorii, expresie a aceleiași aspirații, i se adaugă motive semnificative - moartea, târziul, iubiri învăluite în tristețe -, exprimând o stare de incertitudine și neliniște. Recviem pentru secolul meu se axează pe ideea poetică a damnării și pe unele motive obsedante - noaptea, toamna, soarta. Îngeri indeciși (1995), roman de atmosferă, relevă tumultul interior al protagonistului, student la filologie și viitor profesor de franceză. Narațiunea are în
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
2001), Șerban Codrin sau Meditația unui poet occidental într-o grădină zen (2003). SCRIERI: La țărmul grânelor, București, 1988; Îngeri indeciși, Constanța, 1995; Pur, Constanța, 1998; Casa de la țară, Târgu Mureș, 1998; Marius Tupan, între utopie și parabolă, București, 2001; Recviem pentru secolul meu, Constanța, 2003; Șerban Codrin sau Meditația unui poet occidental într-o grădină zen, București, 2003. Repere bibliografice: Eugenia Tudor-Anton, O carte trăită, LCF, 1995, 45; Dan Perșa, „Pur”, TMS, 1998, 8; Corina Apostoleanu, „Pur”, LCF, 1999, 14
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
Pur”, LCF, 1999, 14; Ovidiu Dunăreanu, Scriitori de la Tomis, Constanța, 2000, 122-126; Ștefan Cucu, Portrete literare, TMS, 2000, 11; Emil Manu, „Marius Tupan, între utopie și parabolă”, „Cotidianul”, 2001, 8; Adrian Dinu Rachieru, Impulsul monografic, LCF, 2001, 49; Maria Antimie, Recviem pentru izbăvire, „Axioma”, 2003, 12; Ana Dobre, Cultul obiectivității, LCF, 2003, 32. A.St.
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
vremii. În activitatea sa beletristică, L. experimentează formula romanului-parabolă prin Regele pălăriilor (1967), unde ilustrează rolul hazardului în desfășurarea spectacolului vieții omenești, plecând de la evoluția unui tânăr artist însetat de ideal, într-o lume degradantă, situată cronologic pe la 1600. Cu Recviem rustic (1973) prozatorul se înscrie în tradiția romanului ardelean cu tematică rurală: el reconstituie, prin intercalarea planurilor narative, biografia erotică sinuoasă a unui ins impulsiv și pătimaș, a cărui siluetă se detașează pe fundalul satului transilvănean dintre anii 1916 și
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
în care autorul alătură fragmente memorialistice unor eboșe de roman pentru a comenta, direct sau prin intermediul unor personaje reale ori cvasifictive, evenimente care i-au marcat existența între 1944 și 1965. SCRIERI: Itinerar critic, București, 1965; Regele pălăriilor, București, 1967; Recviem rustic, București, 1973; Școala Ardeleană. Mișcare ideologică națională iluministă, București, 1978; Pe undele misterioase ale memoriei, București, 1995; Timp trecut, îngr. Maria Lungu, Bistrița, 2002. Antologii: Silvania, Zalău, 1979 (în colaborare cu Domițian Cesereanu). Traduceri: Howard Fast, Cei mândri și
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
Mihai Ungheanu, Doi critici, „Scânteia tineretului”, 1965, 4989; Constantin Cubleșan, „Regele pălăriilor”, TR, 1967, 37; Marian Popa, À propos de..., LCF, 1967, 38; Nicolae Buliga, „Regele pălăriilor”, VR, 1967, 12; Mircea Vaida, Ospățul lui Trimalchio, Cluj, 1970, 16-26; Val Condurache, „Recviem rustic”, CL, 1973, 8; Eugen Uricaru, „Recviem rustic”, ST, 1973, 19; Ion Lungu, „Școala Ardeleană” (masă rotundă), T, 1978, 13; Domițian Cesereanu, Exeget al Școlii Ardelene, TR, 1981, 24; Negoiță Irimie, Un ctitor al „Tribunei”, „Mesagerul transilvan”, 1996, 29-30 iunie
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
4989; Constantin Cubleșan, „Regele pălăriilor”, TR, 1967, 37; Marian Popa, À propos de..., LCF, 1967, 38; Nicolae Buliga, „Regele pălăriilor”, VR, 1967, 12; Mircea Vaida, Ospățul lui Trimalchio, Cluj, 1970, 16-26; Val Condurache, „Recviem rustic”, CL, 1973, 8; Eugen Uricaru, „Recviem rustic”, ST, 1973, 19; Ion Lungu, „Școala Ardeleană” (masă rotundă), T, 1978, 13; Domițian Cesereanu, Exeget al Școlii Ardelene, TR, 1981, 24; Negoiță Irimie, Un ctitor al „Tribunei”, „Mesagerul transilvan”, 1996, 29-30 iunie; Ion Oarcăsu, Farmecul relatării directe, TR, 1996
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
și miza simbolică pusă prea apăsat pe umerii personajelor. Comparabilă cu Arca bunei speranțe - nu tematic, dar prin echilibrul instabil între însușirile și deficiențele dramatice - este Simion cel Drept. Dedicată lui Lucian Blaga „în veșnicie”, piesa intenționează să fie un recviem pentru satul românesc, iar în figura, memorabilă, a lui Simion Albu, ciobanul dârz, profilat în fața casei sale înconjurate amenințător de blocuri, S. sintetizează semnificațiile dramei. Densitatea textului vine din perfecta susținere a temei - stingerea vetrei strămoșești - pe conflictul dintre acest
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Lascu, Un fenomen numit Dan Stanca, R, 2001, 1; Daniel Cristea-Enache, Focuri răzlețe, ALA, 2001, 558; Cristian Bădiliță, Despre optzecismul spiritual, „Cuvântul”, 2001, 5; Vasile, Proza, 255-260; Dan C. Mihăilescu, România pe la 2030, „Ziarul de duminică”, 2002, 20; Răzvan Codrescu, Recviem pentru România, „Puncte cardinale”, 2002, 7; Elisabeta Lăsconi, Revoluții și mutații metafizice, ALA, 2002, 634; Ion Simuț, Romanul profetic, „Ziua literară”, 2002, 23; Tudorel Urian, Călare pe două lumi, RL, 2003, 13; Claudiu Groza, Europa de mucava, APF, 2003, 5
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
sau aflați în răspăr cu meandrele istoriei (unul ucis, altul închis din motive politice). Dacă prin Cristian Omu din După echinocțiul de primăvară se reia același profil tipologic, meritul acestui roman îl constituie încercarea de a prezenta crepusculul lumii țărănești. Recviemul atinge momentul culminant atunci când, silit să își schimbe matca, personajul principal refuză să își părăsească satul, iar gestul său de a reîngropa osemintele soției în propria grădină pentru a le salva de la pieire devine astfel simbolic. Amestecând analiza psihologică și
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]