265 matches
-
nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate‑ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său. Johan sau Jan Valtin (cred că așa se numea), Într‑un acces de jelanie, căuta să‑și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu‑i firav și zâmbetu‑i stins. Iar pentru o clipă Îi apăru În minte zâmbetul ei, umbra chipului ei, ca apoi să i se șteargă brusc. „Fii fără grijă“, zicea Bandura, „nici o altă domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
putea fi Priska lui cu care se legase pe vecie, putea fi o altă femeie cu numele ei, aidoma ei, doar că ea nu putea fi Priska, chiar dacă avea Înfățișarea ei, tot nu putea fi ea. În cuget i se redeșteptă amintirea chipului ei, a Priskăi, cu o patimă dureroasă, doar că acum avea chipul a două femei Îngemănate, În timp, de amintirea sa Într‑unul singur, Într‑o deplină potriveală, căci trupul se zămislise din pulberea și cenușa a două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să‑l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să‑i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gândurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care‑i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și‑și aminti freamătul mulțimii care se Îmbulzea să‑i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fi în stare să-ți dai viața? Am început să râd ca o proastă în timp ce îmi simțeam inima prinsă ca într-un clește de fier. "Silvia, ai dat peste un bărbat pentru care ți-ai fi dat viața?" Silvia îmi redeștepta durerea pe care voiam să o ascund, cel puțin cât eram la capătul lumii. "Spune, spune, asta mă interesează foarte tare". "Păi da, spune Silvia ca pentru sine, toate ne hrănim cu acest elixir otrăvitor", și începe. "Era în primele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
focul arzând în butuci de lemn de arțar, cu spatele la oglinda impresionantă de Murano, șezând ca un neopitagoricean, care vrea să probeze, prin veghe, afluxul ideii veșnicei reîntoarceri în timp a lucrurilor. După o perioadă de stoică reverie, simți cum se redeșteaptă în sine, luând din nou în stăpânire multe din secundele ce-i aparținuseră altădată, amintindu-și cu surprindere și încântare până și de mirosul pur al zăpezii proaspete, adulmecate cândva în copilărie. Într-o noapte, visă cum se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
După o frumoasă expresie a lui Elie Faure, Apolo, Învingător al lui Dionysos, avea să moară din pricina victoriei sale. Pe măsură ce calmul apolinic obosește să-și sărbătorească detașarea, sub liniștea statuilor lui Apolo se trezește trupul pătimaș al lui Dionysos. El redeșteaptă senzualitatea În statui, le stîrnește simțurile și le Îndeamnă să surîdă obosit și pervers, fiind profetul altor soluții decît măsura. Însuși Dionysos e În acel moment puțin obosit față de timpul cînd lua În posesiune totul cu frenezie În dansuri epuizante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
sunt de tine și singur lângă foc, Petrec în minte vieața-mi lipsită de noroc, Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit, Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit. Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeșteptând în față-mi trecutele nimicuri; Cu degetele-i vântul lovește în ferești, Se toarce-n gîndu-mi firul duioaselor povești, Ș-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subțiri și reci; Cu brațele-amîndouă de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
care nu le-aș face... Poate... De-aș ști că iubește pe altul sau se amuză cu altul, n-aș chema-o. Totuși... m-aș duce la dânsa, aș lăcrima, aș spune vorbe tainice cu planul vag de a o redeștepta și a o întoarce. Știu eu de tot ce aș fi în stare? În armonia perfectă, o mică surpriză, imperceptibilă, care se întinde încet și fără să bagi de seamă, a cuprins și stricat totul. În firea Irinei, într-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prin ziduri spre occident, și-n consecință furtunile s-au mai potolit, rugăciunile în gând - altcum nici nu era cu putință!- această de minune „taină a unirii cu Dumnezeu” (Dumitru Stăniloaie-Ortodoxie și românism, Sibiu, 1939), prin dragoste, credință, căință, au redeșteptat conștiințele atâtor martiri trecuți prin sfâșietoarele chinuri ce păreau a nu se mai sfârși. Gheorghiță Savel, luptătorul pe fronturile de Est și Vest, studentul în Drept-Iași, românul mereu la datorie, structural blând, comunicativ, săritor în sprijinul aproapelui, cu o profundă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Savel, rămasă încremenită pe ondulația geografică a Buciumului. Își mai umple o dată pieptul cu buchetul aromelor dinspre sfârșitul toamnei în care-a intrat de multișor și nu renunță la convingerea că vigoarea românilor, cu toate piedicile din calea ei, va redeștepta demnitatea, trezvia patriotică și-i va aduna la altarul martirilor unde Providența îi așteaptă să-i binecuvinteze și înveșnicească. Într-o zi, Gheorghiță Savel, cu același calm și dorință de dialog a venit la mine, ca de obicei, propunându-mi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
se simți ușurat că reușise să arunce în mijlocul acelei haite de lupi o oaie grasă. Gajus rămase împietrit de uimire. Apoi se gândi că nu aranjezi o căsătorie fastuoasă pentru cineva care trebuie să moară. În trupul lui, viața se redeșteptă. Tiberius îl privea cu ochii înroșiți, întredeschiși, urmărindu-i reacțiile. Era un vicleșug mai vechi; îi surprindea pe interlocutori fără apărare în primele secunde. Încercând să înțeleagă ce anume se ascundea în planul acela, Gajus întrebă simplu, cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că moartea Drusillei îi provoca mai degrabă mânie decât durere; nu o pierduse pe femeia iubită, ci i se furase ceva. Apoi sosi Lucius Anneus Seneca, filosoful, care citi pe chipul Împăratului că suferințele copilăriei - pierderea ireparabilă a rudelor - se redeșteptaseră brusc. El rămase un martor detașat, care judeca lucrurile cu un dispreț ascuns. Sufletul său nobil era sterp, lucid și mândru, nutrind pentru lumea sentimentelor o compătimire intelectuală. Condiția umană, spunea el, conditio rerum humanarum, era mediocră și fără speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi trebuit chiar mai multă odihnă, dar nu sosise timpul relaxării. Căutarea era departe de a se fi sfîrșit. Nu fu nevoie de multe vorbe. Se înțelegeau din gînduri și, de îndată ce răsări iarăși soarele, cei doi purceseră la drum. Ploaia redeșteptase pofta de viață și totul în jur renăștea. Se bucurau ca niște copii de veselia semenilor lor și făceau planuri optimiste pentru viitor. Aveau să o regăsească pe mama; aveau să se reîntoarcă la teritoriul atît de greu cucerit altădată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
limba unui șarpe. — Crezi că trebuie... — E necesar. Pentru binele Florenței. Dante Își trecu o mână peste frunte, căutând că Îndepărteze durerea Înțepătoare care, dinapoia unuia din ochi, Începuse să Îl Împungă În creier cu lama ei Încinsă. Căldura după-amiezii redeșteptase șarpele care Își făcuse cuibul În capul său. Urmă o pauză de tăcere, În timp ce toți cei de față Își treceau din nou, cu Încetineală, pergamentul, oprindu-se când peste un nume, când peste altul. Și pe rând, după ce terminau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
portalului. Tenebrele din jur rezistau cu Îndărătnicie, cedând doar Într-un cerc restrâns din jurul lui. Străbătând același traseu Îngust care trecea pe lângă prăpastia din criptă, lumina se așternu pentru o clipă peste masca funebră a lui Ambrogio, abandonată pe jos, redeșteptând la viață rictusul meșterului din Como. Ajuns sub schelă, Începu să se cațere anevoie, potrivind torța Într-unul din suporturile ce fuseseră Înfipte În zid, În jurul zonei mozaicului. Probabil că Ambrogio aranjase totul astfel Încât să poată lucra și pe timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la atingere. Se Întreabă, În timp ce Îi aranjează cearșafurile și Îi acoperă picioarele, dacă mai apucă să prindă Anul Nou. În anul acesta, Crăciunul este o sărbătoare tristă pentru cei mai mulți britanici. Este al doilea de când a Început războiul și apropierea sa redeșteaptă ironic amintirea unei formule pline de Încredere care a circulat prin august 1914. — „Până de Crăciun o să se termine totul“ - vă aduceți aminte? le Întreabă Burgess pe Minnie și pe Joan, În timp ce stau toți trei la masa din bucătărie. Halal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
îmi stârnesc amintirile, îmi fac sufletul să vibreze ca ramurile unui copac stârnit de boarea venită de peste timp. Oriunde aș deschide dicționarul, știu că voi da de tâlcuri ascunse în mine, că puterea magică a acestor reci, impecabile cuvinte va redeștepta istorii de alte cuvinte, de alte vieți, va face gânduri până atunci neavute să le descopăr în mine. Carmina etiam gesticulatus - a însoțit gesturile cu mișcări de pantomimă - recheamă dintr-odată (prin ce fulger al jocului) imaginea lui Călinescu (văzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu de a înlocui: Sally, deși schimbată și crescută, va avea mereu în inima mea locul acela special pe care-l are primul copil. Dar sentimentele mele - și folosesc cuvântul cu ușurință în contextul acelor prime zile - față de Stacey au redeșteptat partea afectuoasă a caracterului meu, cea care simțea nevoia să aibă grijă și care, dacă vreți, fusese rezervată până atunci odraslelor mele. Poți citi atât de multe despre nefericirea tinerilor din ziua de azi - și, într-adevăr, la tribunal mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cei din mediul sătesc se vor apleca cu și mai mare atenție asupra universului în care-și desfășoară existența. Personal, recomand lectura acestei cărți pentru emoția ce poate s-o trezească fiecare povestire în parte și prin amintirile copilăriei trecute, redeșteptate pentru o clipă magică. Ca învățător, o recomand fie pentru activități în completare la multe obiecte, fie ca auxiliar la obiectul științe ale naturii. Lecturile din cartea Întâmplări în livada bunicului atrag prin diversitatea lor formând o lume de basm
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
stătea În mijlocul străzii și-și mișca brațul lui puternic Înainte și Înapoi, ca pe un gîrbaci, umplînd aerul cu Înjurături copioase, bolborosite pe sub buza lui groasă, ca de maimuță. Așa Încît lumina verde se aprinse din nou, larma străzii se redeșteptă, escadroanele Încinse de mașini porniră să se tîrască În sus și-n jos pe stradă: o armată de licurici uriași, dirijată de o maimuță. Apoi vuietul mașinilor de nituit reîncepu, sus, deasupra străzii, pe cerul albastru, brațul lung al macaralei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mânia și durerea pe care i le provocaseră ultimele cuvinte ale maestrului. Își aminti viziunea din timpul luptei cu quazii, când, cuprins de mânia sacră, înfruntase de unul singur douăzeci de dușmani. Revăzu chipul lui Vitellius; furia și ura se redeșteptară. — Eu răspund violenței cu violență, zise cu glas scăzut. Dar nu știu cum să te conving să-l ajuți pe fratele meu. Tăcut, Proculus întinse o mână și luă sacul lui Valerius. Îl deschise și scoase, pe rând, instrumentele chirurgicale, micile vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că nu l-a putut visa până la sfârșit. Fără să-și dea încă seama unde se află, câteva clipe făcu sforțări, cu ochii încă închiși, să adoarmă iar, ca să poată continua visul sau măcar să și-l reamintească. În loc de aceasta, își redeșteptă frica urâtă cu care s-a luptat toată noaptea și deodată se dezmetici... Nu îndrăzni să deschidă pleoapele, jparcă nevăzând nimic ar fi mai în siguranță. Era o tăcere mare. Își auzi întîi vibrațiile firești și de obicei nebăgate în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dus la vale irezistibil, deși știe că se apropie de o prăpastie. Efectul dojanei de altminteri îl încuraja să continue. Gloata de țărani amuțea pe măsură ce glasul lui se înăsprea și biciuia. Parcă instinctul de frică și supunere s-ar fi redeșteptat brusc în sufletele tuturor, oamenii clătinau din cap îngrijorați sau murmurau scuze monosilabice. Pe când cuvintele bătrânului Iuga șerpuiau amenințător peste capetele mulțimii surprinse, ca pleasna unui bici în mâna îmblînzitorului, gata să se abată în fiece moment, Trifon Guju își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
era atașată o divinitate masculină, geniul naturii Attis, amantul ei. Potrivit unei versiuni a mitului, Attis i-a devenit infidel, fapt pentru care Cybele l-a indus într-o stare de frenezie după care avea să moară. Apoi a fost redeșteptat la o nouă viață și reunit iarăși marii mame. Acest mit, devenit fundamentul neobișnuit al unui cult al misterelor, era pătruns de nuanțe înfricoșătoare, avea în serviciul său corpul sacerdotal al galilor. Aceștia, prin dansuri extatice unite flagelărilor, suscitau într-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mereu libertatea spiritului și creativitatea lui"325. Indiferent de context, vieții umane i se atașează întotdeauna și o dimensiune simbolică. Ea este obiectivată în credințe, imagini și reprezentări. Imaginile filmate, de pildă, deși ne lansează într-un pol eminamente ficțional, redeșteaptă în noi sensibilitatea pentru imagini și simboluri de mult uitate sau pentru altele mai noi. Chiar și prezența unor imagini kitsch care evocă o seamă de practici divinatorii poate avea un rol asemănător. La fel se poate întâmpla și în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]