250 matches
-
urnei”. Urmează imaginile : un alegător negru pune un buletin în urnă cu stânga și, privind teatral hoțește în jur, mai pune unul cu dreapta, în vreme ce paznicul negru al urnei râde complice. Un alb onorabil, cu pălărie, mustață pe oală și redingotă, cere un buletin de vot și este respins cu brutalitate, gardistul negru lovindu-l cu patul puștii. Limpede și pentru un oligofren, nu ? În schimb, după ce Ku Klux Klan preia controlul statului Carolina de Sud, se organizează noi alegeri, cam
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
împlinirea unui secol și jumătate de la naștere, se realizează o altă medalie Maiorescu, pe care o vom prezenta în continuare. Aversul (fig. 95av) prezintă chipul lui Maiorescu, orientat jumătate stânga, cu barbișon bogat și mustață, cu puțin bust, vestimentat cu redingotă și papion, având de o parte și de alta anii 1840 și 1990. Întreaga reprezentare din câmpul central este încadrată de o bandă marginală cu inscripția TITU MAIORESCU (sus) 150 ANI DE LA NAȘTERE (jos). Aversul este semnat cu inițialele V.G.
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
au arătat simpatia față de cauza libertății comerțului. Nu avusese timpul să își ia un croitor și un pălărier parizian; de fapt, s-a gândit mult la asta, dacă este să spunem adevărul! Cu părul său lung și pălăria sa mică, redingota sa amplă și umbrela sa de familie, l-am fi considerat cu plăcere un brav țăran pe cale să viziteze minunile capitalei. Dar fizionomia abia schițată a acestui țăran era malițioasă și spirituală; ochii săi mari, negri erau vii și luminoși
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
se apără strângând legăturile, ale propriei făpturi, ca și cu ceilalți. Chiar un catren de calambur și subtilitate, cum este Peisaj vechi, transmite o senzație de tensiune. Autorul e din spița lui Sisif, făcând însă figură singulară: împinge îmbrăcat în redingotă bolovanul. Înainte de a pleca „la lucru”, și-o perie cu grijă, în răgazuri își tamponează fruntea cu batiste de mătase. Dar, prin aceasta, tragedia nu se diminuează. Din când în când el își „încheie rănile”, își regăsește „ținuta militară” (Întoarcerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
și acolo, acoperit pe umeri cu o cațaveică veche a nevestei, deșeartă din "besactea" "sineturi" asupra cărora face zilnic aceleași observații. Iordache Iovu are un dulap mare de nuc din care scoate de două ori pe an, primăvara și toamna, "redingotele verzii, jiletcile spălăcite" și le întinde pe frânghii. Coana Anica are, când curăță un obiect, trei metehne: "Întîi îl pufuiește pentru colb cu scuturătoarea făcută din pene moi de clapon; pe urmă îl șterge, pentru lustru, cu o petică curată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
împlinirea unui secol și jumătate de la naștere, se realizează o altă medalie Maiorescu, pe care o vom prezenta în continuare. Aversul (fig. 95av) prezintă chipul lui Maiorescu, orientat jumătate stânga, cu barbișon bogat și mustață, cu puțin bust, vestimentat cu redingota și papion, având de o parte și de altă anii 1840 și 1990. Întreaga reprezentare din câmpul central este încadrată de o bandă marginala cu inscripția TITU MAIORESCU (sus) 150 ANI DE LA NAȘTERE (jos). Aversul este semnat cu inițialele V.G.
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
sa dubioasă, de presupusă odraslă princiară ("beizadea") și de "străin", moștenitor legitim al armurierului ("neamțul"), iar ceilalți copii îl tratează cu ostilitate pentru simplul motiv că e "altfel", singularizându-se atât prin vestimentație (la școală e nevoit să poarte o "redingotă de cioclu"), cât și prin comportamentul apatic, indiferent, manifestat pe un fond de timiditate și de totală neîncredere în sine. Un anume Contici, repetentul clasei, haimanaua, nu se sfiește să-și mărturisească pornirile belicoase ("Te urăsc, neamțule!"), spre nedumerirea inocentului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de avocați au fost Ella Negruzzi și Aurelia și Henriette Sakellary (cele trei au fost primite în Baroul Ilfovă. IV. B. Băcăuanul și preocupările legate de eleganța vestimentară Până la izbucnirea Primului Război Mondial, formele de bază ale vestimentației masculine au inclus sacoul, „redingota la dou) rânduri, cu poalele tăiate drept mai sus sau mai jos de genunchi, și jacheta, la un rând, cu poalele tăiate curb din dreptul stomacului spre spate, acestea fiind haine de zi, de lucru, acceptate eventual la vizite, în vreme ce
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
drept la talie, în față, și continuat în spate de cozi ce coborau până la genunchi, era rezervat ținutei de gală, de seară, pentru dineuri, spectacole și baluri”. Pantalonii erau din postav, de nuanțe, în general, mai deschise decât jacheta sau redingota. Dungile din față și spate de la pantaloni au devenit o obișnuință abia spre sfârșitul primului deceniu al secolului XX, majoritatea bărbaților preferând, în absența presei de călcat, să poarte în continuare pantalonii burlane. În anotimpurile de primăvară și toamnă, între
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
astea care se subțiază în jos sînt bune ca șanțuri de scurgere a apei. La fel și pălăriile în trei colțuri: colțurile servesc drept streșini, Flask. Mie nu-mi mai trebuie vestoane și mantale ceruite, aș vrea să îmbrac o redingotă și o caschetă. Așa! Hei, ia te uită, mantaua mi s-a dus peste bord! Doamne, Doamne, ce prost crescute mai sînt vînturile astea care vin din cer! Urîtă noapte, băiete! Capitolul CXXI MIEZUL NOPȚII îN GREEMENT. TUNETE ȘI FULGERE
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sau chiar primele trei cărți ale tetralogiei, dar și, de pildă, Ulise și umbra (1982), care are aceeași structurare, de „inventar”, „catalog” ori „fișier”, apoi romane - e vorba de meta- sau pseudo-romane: Toxicologia..., Nesfârșitele primejdii (1978), Învățături pentru Delfin (1979), Redingota (1984), Licitația (1985), Asediul locului comun (1988), volume de povestiri - După 1900, pe la amiază, Banchetul (1982), Îngerul cu șorț de bucătărie (1992), Fărădelegea vaselor comunicante (1997), scrieri confesive - Trei oglinzi (1987), volum care cuprinde pagini de jurnal din 1946 - sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
vol. V]: Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău, București, 1983; După 1900, pe la amiază, București, 1974; Răpirea lui Ganymede, București, 1975; Nesfârșitele primejdii, București, 1978; Învățături pentru Delfin, București, 1979; Banchetul, București, 1982; Ulise și umbra, București, 1982; Redingota, București, 1984; Licitația, București, 1985; Trei oglinzi, București, 1987; Asediul locului comun, București, 1988; Îngerul cu șorț de bucătărie, București, 1992; Povestiri galante, București, 1994; Paltonul de vară, pref. Alex. Ștefănescu, București, 1996; Fărădelegea vaselor comunicante, București, 1997; Jurnal de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
de higienă literară"172, astfel încât nu este lipsit de importanță să observăm coincidența de viziune a celor doi scriitori asupra rolului terapeutic al denunțului critic, mascat sau nu de ironie. Un caz aparte îl constituie romanul lui Mircea Horia Simionescu Redingota, publicat în 1984 datorită unui interesant concurs de împrejurări evocat de autor în Argumentul ediției a II-a: "Cunoaștem cărți amputate, cărți cenzurate, cărți exilate; Redingota a fost acceptată cu suspectă ușurință, s-a bucurat de liberă trecere printr-un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau nu de ironie. Un caz aparte îl constituie romanul lui Mircea Horia Simionescu Redingota, publicat în 1984 datorită unui interesant concurs de împrejurări evocat de autor în Argumentul ediției a II-a: "Cunoaștem cărți amputate, cărți cenzurate, cărți exilate; Redingota a fost acceptată cu suspectă ușurință, s-a bucurat de liberă trecere printr-un procedeu al cenzurii pare-mi-se în premieră: a fost abil machiată (era să scriu maculată) în ceea ce deloc nu era și n-ar fi putut
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de miniroman epistolar, cuprinsă arbitrar în Dicționarul onomastic la articolul Byron. Respectiva lucrare bazată pe reconstituirea corespondenței, amintește de Scrisorile anonime caragialiene, constituite ca hipotext, pe același principiu, și pentru schița lui Al. O. Teodoreanu, Manevre. Similar, în Addenda romanului Redingota, alipirea și\sau contrastarea declarațiilor, a notelor zilnice, a fragmentelor de scrisori, telegrame sau jurnale întregește palimpsestic portretul eroului și rotunjește semnificația ironică a textului. Modelul inițiat de Caragiale este urmat îndeaproape și de Costache Olăreanu care îl exersează în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
operei, astfel că personajele nu se vor regăsi ca atare, ci aluziv, prin atributele asignate convențional. Imaginea genericului Mitică, de exemplu, se recompune prin însumarea narată a indicilor caracteriali și comportamentali care-i plămădesc esența de "eristician"23. În romanul Redingota, identificarea acestui arhetip cultural de către profesorul Erich Vogelbach, autoexilat în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, filtrată deci prin motivul străinului, este cu atât mai semnificativă: Unde e slugarnicul domn Gârloanță, să primească lecția balcanicilor lui? El pretindea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
liderii ei capitalizează replici de salon, crezându-le memorabile și cu vremea istorice, cu care să se poată prezenta mâine înaintea electorilor exasperați de pasivitatea lor. Duplicitatea, spunea Gârloanță, a salvat întotdeauna acest popor.24 Curajul și franchețea artistului în "redingotă albă", dispus la sacrificii în numele ideii de demnitate umană, pare excepția care confirmă această conduită colectivă. În prezentarea calomnioasă pe care Jenică Brustureanu o face defunctului George Pelimon din Nesfârștele primejdii, descoperim alte sintagme-trambulină care refac mental portretul lui Mitică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
capitolul Diplomație postcaragialiană. Întrucât, printr-un procedeu al cenzurii, a fost "abil machiată în ceea ce deloc nu era și n-ar fi putut să fie: în roman istoric"32, pentru a marca editorial sărbătorirea a 40 de ani de la Eliberare, Redingota a devenit pentru cititori un "roman sconcs", deși autorul i-a "rotunjit, de-al dracului, ironia, acidul narativ"33, transformând-o într-o subtilă parodie cu "aluzii la adresa puterii discreționare, tiraniei, alterării sistematice, dirijate, a vieții de fiecare zi"34
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Editura Militară, București, 1988. Simionescu, Mircea Horia, Paltonul de vară, Editura Albatros, București, 1996. Simionescu, Mircea Horia, Dicționar onomastic, ediția a doua, întregită cu volumul Jumâtate plus unu și o prefață a autorului, Editura Allfa, București, 2000. Simionescu, Mircea Horia, Redingota, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Simionescu, Mircea Horia, Licitația, Editura Paralela 45, Pitești, 2003. Slavici, Ioan, Amintiri (Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc, Maiorescu), "Cultura națională", 1924. Sorescu, Marin, Ieșirea prin cer, Editura Eminescu, București, 1984. Stănoiu, Damian, Camere mobilate, Editura Evenimentul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și albastru, Editura 100+1 Gramar, ediție, prefața și curriculum vitae de Theodor Vârgolici, București, 1998, p. 41. 170 Eugen Ionescu, Nu, Editura Humanitas, București, 1991, p. 129. 171 Idem, p. 127. 172 Idem, p. 76. 173 Mircea Horia Simionescu, Redingota, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, p. 9. 174 Idem, p. 7. 175 Idem, p. 19. 176 Ibidem. 177 Mircea Horia Simionescu, op. cit., p. 241. 178 Philip Thomson, The Grotesque, 1972, apud. Marian Popa, Comicologia, ed. cit., p. 180. 179 Karl
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Simionescu, Asediul locului comun, Editura Militară, București, 1988, p. 102. 22 Al. Călinescu, Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Editura Albatros, 1976, p. 59. 23 Marta Petreu, Filosofia lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003, p. 68. 24 Mircea Horia Simionescu, Redingota, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, pp. 126-127. 25 Mircea Horia Simionescu, Nesfârșitele primejdii, Editura Eminescu, București, 1978, p. 13. 26 Costache Olăreanu, Frica, ed. cit., p. 128. 27 Radu Petrescu, Ocheanul întors, Editura Paralela 45, 2001, p. 35. 28 Idem
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Idem, p. 48. 29 Idem, p. 63. 30 Mircea Horia Simionescu, Toxicologia sau dincolo de bine și dincoace de rău, Editura Cartea Românească, București, 1983, p. 46. 31 Costache Olăreanu, Ucenic la clasici, ed.cit.,p. 87. 32 Mircea Horia Simionescu, Redingota, ed. cit., p. 9. 33 Idem, p. 17. 34 Idem, p. 11. 35 Idem, p. 153. 36 Idem, p. 216. 37 Mircea Horia Simionescu, Redingota, ed. cit., p. 19. 38 Costache Olăreanu, Frica, ed. cit., p. 70. 39 Ibidem. 40
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
46. 31 Costache Olăreanu, Ucenic la clasici, ed.cit.,p. 87. 32 Mircea Horia Simionescu, Redingota, ed. cit., p. 9. 33 Idem, p. 17. 34 Idem, p. 11. 35 Idem, p. 153. 36 Idem, p. 216. 37 Mircea Horia Simionescu, Redingota, ed. cit., p. 19. 38 Costache Olăreanu, Frica, ed. cit., p. 70. 39 Ibidem. 40 Costache Olăreanu, Lupul și chitanța, Editura Albatros, București, 1995, p. 219. 41 Al. O. Teodoreanu, Hronicul Măscăriciului Vălătuc, Editura Junimea, Iași, 1989, p. 239. 42
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
materiale sintetice pot fi folosite atât ca plase de substituție, cât și pentru întărirea suturii diafragmatice [99, 104]. De cele mai multe ori există un bord muscular posterior, ceea ce permite frenorafia cu fire separate, realizată într-un strat sau două, precum și „în redingotă”. Atunci când bordul posterior diafragmatic este absent, se pot ancora firele la periostul coastei IX sau pot fi trecute în jurul acesteia. Sacul herniar se poate utiliza pentru întărirea suturii frenice, prin rabatarea unui lambou creat din acesta peste frenorafie. Plasa de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
muritor de foame din cauza firii lui idealist-fantaste e luat, la o înmormântare, drept prietenul preferat al decedatului, având astfel ocazia să se înfrupte copios din pomana făcută cu ostentație ridicolă (prilej de șarjare a convențiilor și ipocriziei); un „domn în redingotă” e un strigoi în ochii paznicului de la cimitir; un muribund, trăgând cu urechea la meschinele socoteli de înmormântare făcute de rude, își regizează singur un pompos ceremonial ș.a.m.d. În general, tehnica narativă mizează pe răsturnarea expectației (anticlimax comic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]