264 matches
-
să-i vorbească limba, și Patria va exista (Delavrancea, 192-, p. 8). Referința la discursul lui Renan și reproducerea argumentului cu privire la centralitatea limbii în determinarea națiunii poartă toate însemnele precarității memoriei. În fapt, Renan se lansează în discursul său împotriva reducționismului lingvistic, argumentând persuasiv că limba, ca de altfel rasa, dinastia, religia, interesul material colectiv și geografia, nu poate fi niciunul elementul decisiv al națiunii. Gânditorul francez chiar atenționează asupra confundării națiunii cu grupul lingvistic ca ducând către "o eroare dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au reușit să asigure ca Unirea să se facă mai ales de sus prin înțelegerea burgheziei cu boierimea; de pe urma ei au beneficiat elementele burgheze și boierimea comercială și nu largile mase populare" (Roller, 1952, p. 373). Dincolo de exagerările presupuse de reducționismul economic al analizei marxiste, nu poate fi trecut cu vederea faptul că problema agrară a continuat să rămână aporia socio-politică a societății românești, care și-a găsit o soluționare aproximativă abia în 1921 prin reformele inițiate de guvernul Averescu. Unirea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în istoria românilor de M. Kogălniceanu a fost exorcizat de M. Roller cu intrumentele analizei marxiste. Pe de altă parte, meritele analitice care derivă din demistificarea naționalistă sunt compromise de dogmatismul cu care este aplicată paradigma marxistă (în special de reducționismul economic total), dar mai ales de bias-ul sovieto-centric, care nu de puține ori ia forma rusolatriei. Lovitura de ciocan percutată de manualul lui Roller viziunii tradițional naționaliste a trecutului românesc constituie o revoluție mnemonică prin care modul de raportare la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
integrantă a câmpului general definit de semantica trecutului românesc secretată de literatura didactică națională. Ca și celelalte dimensiuni ale memoriei pe care le-am detaliat, cu excepția celei textuale, și aceasta a fost lăsată deliberat în afara cuprinderii demersului nostru analitic. În ciuda reducționismului textual ce stă la temelia cercetării de față, acesta nu este unul prea distorsionant, întrucât între toate dimensiunile enumerate mai sus există corelații puternice. Componente ale aceleiași "ordini mnemonice", piese interconectat înăuntrul aceleiași "matrici a memoriei", aceste dimensiuni diferite sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
puterea). Teoria lui asupra balanței de putere nu putea fi, pentru Waltz, o teorie explicativă a politicii internaționale. Ea era produsul unei analize considerate deficitare și, în plus, cuprindea elemente prescriptive la nivel de unitate. Construcția teoretică alunecă astfel înspre reducționism eroarea de a încerca să explice funcționarea sistemului internațional pornind de la atributele unităților. Despărțirea lui Waltz de vechea gândire realistă se datorează în primul rând caracterului structural al teoriei sale. O altă temă de separație este înțelegerea de către neorealism a
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
are la bază, evident, opțiunea acestuia din urmă pentru a treia imagine, anarhia internațională realismul 1. Trebuie menționat faptul că, în alte tipologii, create pe baza altor criterii, Mearsheimer este inclus în categoria realiștilor neoclasici. Totodată, critica lui Waltz la adresa reducționismului lui Morgenthau sau chiar al lui Aron este în primul rând o critică la adresa individualismului lor metodologic. Pe de altă parte, teoria lui Waltz nu este chiar atât de holistă: ea nu explică efectele sistemice direct pe baza structurii sistemului
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
decis pe calea estetismului, întrupându-se în etalonul ideal al poeziei. Secolul al XIX-lea are un statut cu totul aparte și pune în cauză pentru prima oară însăși norma structurală a matricei: coexistența, cumulul în beneficiul exclusivismului și al reducționismului. Și/și tinde să fie surclasat de sau/sau. Se anunță intoleranțele ce vor domina literarul până în ultimele decade ale secolului al XX-lea, temperându-se abia odată cu postmodernismul. Veacul istorism-pozitivismului, al marilor legi și al sistemelor impunătoare de gândire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
cu potențial seismic al stratului specific, periclitând periodic stabilitatea rețelei de sensuri a matricei, poezia își proclamă brutal incompatibilitatea cu literatura. Cel de-al treilea volum al Biografiei... este primul dintre cele consacrate veacului al XX-lea - epocă a marilor reducționisme, a opțiunilor-limită, marcate de o retorică a excesului. Spiritul vremii își lasă amprenta asupra destinului ideii de literatură. Reflex literar al intoleranței și al totalitarismului, radicalismul agresiv ia locul relativismului, contrazicând în aparență logica internă a matriței. Ca și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
estetic și autonomist până într-atât încât nu mai subzistă decât înțelesul său prim și ultim de text tipărit. Metodologic se verifică astfel încă o dată că acest etimon - cel literal - constituie elementul fundamental, permanent și inatacabil al literaturii. Și totuși, reducționismul scăpat din frâu și împins la limită are un antidot, cu rădăcini în aria matricială: continuitatea prin clasicizare. Acesteia îi este consacrat volumul următor al Biografiei... . În perioada reducționismelor radicale - nota dominantă a ideii de literatură în secolul al XX
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
literal - constituie elementul fundamental, permanent și inatacabil al literaturii. Și totuși, reducționismul scăpat din frâu și împins la limită are un antidot, cu rădăcini în aria matricială: continuitatea prin clasicizare. Acesteia îi este consacrat volumul următor al Biografiei... . În perioada reducționismelor radicale - nota dominantă a ideii de literatură în secolul al XX-lea - se constată și o evidentă continuitate a definițiilor tradiționale, explică M. Ea intervine sub forma unor definiții unanim acceptate, adesea însă doar tacite, subînțelese - pe de o parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
de multe ori, din cauza rușinii și a fricii. Este imperios necesar să acceptăm, fără tânguieli zadarnice și banale nostalgii, revoluția antropologică în desfășurare, pe zi ce trece tot mai rapidă, fără a cădea în ceea ce papa Francisc a definit drept «reducționism antropologic». Unul dintre serviciile cele mai importante ale consacraților, spre folosul întregului trup mistic al lui Cristos și pentru a suscita bucuria întregii umanități, ar trebui să fie acela de a-i aminti Bisericii un aspect esențial: constituirea Bisericii nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fie", ci și "politica așa cum este", să desfășoare nu doar investigații normative ideale, ci și cercetări descriptive și explicative ale fenomenelor și comportamentelor politice așa cum se desfășoară ele în circumstanțe non-ideale. Focalizarea doar pe cercetările normative este o formă de reducționism a filosofiei politice. Pentru a răspunde menirii și tradiției sale, care include, în opinia sa, și gânditori precum Machiavelli, filosofia politică este obligată să abordeze și probleme precum natura corupției în politică, problema virtuților necesare unui bun politician, problema "mâinilor
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Atlan au dezvoltat aceste teorii în cadrul lucrărilor lor din domeniul biologiei sau al bioinformaticii. În 1969, fuseseră emise critici severe ca reacție la aspectele mecaniciste prezentate de unii ciberneticieni și, la simpozionul Alpach, organizat de Arthur Koestler pe tema Dincolo de reducționism, numeroase obiecții au denunțat știința mecanicistă și reducționistă, concepția despre creierul văzut ca un computer, biologia moleculară, behaviourism-ul, psihanaliza. Acest simpozion a pus în valoare știința generală a sistemelor; gîndirea sistemică era reprezentată aici, printre alții, de Ludwig von Bertalanffy
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în această direcție, se oprește pe la mijlocul secolului XXI, odată cu crearea unui mutant pe care omul l-a acceptat cu un soi de ușurare! clonă nemuritoare, asexuată și fericită. Să fie, oare, un mod de a le spune oamenilor că între reducționismul vechii științe cu o traversare periculoasă a biofizicii și beatitudinile infantile ale mișcării New Age, omenirea ar trebui să găsească altceva, înainte de a se transforma în pulbere? Eroii lui Houellebecq sunt doi frați vitregi, Michel și Bruno, de circa patruzeci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
comportament" (Waltz 1979: 64).2 Așa cum voi argumenta în continuare, Waltz este forțat de propria sa logică să-și relaxeze și asumpțiile sistemice asupra anarhiei. În reconstrucția care urmează a argumentării lui Waltz, ținta sa reală nu pare a fi reducționismul ca atare, ci o teorie care să nu fie guvernată de factori legați în mod strict de materialismul puterii. După părerea lui Waltz, teoria sa reprezintă un pas hotărîtor înainte, atît față de moderniști (scientiști), cît și față de tradiționaliștii celei de-
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dintre nivelul sistemic și nivelul unităților, pe de altă parte. În viziunea lui, nivelul sistemic și cauzele materiale ale puterii merg împreună. Waltz încearcă să construiască o teorie internațională care să fie în întregime materialistă. Ținta atacului său nu este reducționismul care are în vedere doar nivelul unităților, ci referirile la orice scop, orice idei, intenții sau norme, pe scurt, la orice factor cauzal non-ma-terial. Prin urmare, balanța puterii trebuie să fie rezultatul unor cauze pur materiale, și nu al unei
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
critic prin ironie și parodie"31. Se observă la Hutcheon aceeași tendință de a include trecutul în prezent, dar, ca și la Eco, acest lucru nu se mai realizează ideologic sau inocent, ci prin revizuire și interpretare, înlocuindu-se astfel reducționismul și profetismul modernismului cu o atitudine postmodernistă hibridă, paradoxală, ambiguă, dar totuși implicată și conștientă. Aceste caracteristici ale includerii și interpretării trecutului în postmodernism sunt foarte ușor de desprins și din exponatele artei postmoderne, care recuperează din plin tradiția, transformând
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și limitările) în anumite contexte. Mai mult decât atât, Best și Kellner atenționează asupra "reificării postmodernismului", pe care îl observă în anumite scrieri contemporane și care poate conduce la grave erori în ceea ce privește discutarea acestui concept (dintre care generalizarea pripită și reducționismul sunt doar două exemple). În acest sens, ei afirmă că "nu "mintea postmodernă" sau "postmodernismul" fac ceva, ci mai degrabă anumiți teoreticieni care utilizează discursul, iar teoreticieni diferiți îl utilizează în moduri semnificativ diferite, făcând ilicite încercările de a generaliza
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de tip naturalist-mimetic"208. Postulând mai întâi "prioritatea percepției asupra intelectului" (s-a remarcat că Eminescu fusese influențat de exemplul lui Gautier, care utilizase mai mulți "naratori" pentru a sugera transferul de la "veghe" la "vis"), autorul Luceafărului va refuza însă "reducționismul de tip psihanalitic" (nu și "raționalistul" Lovinescu 209), sugerând cititorului că, pentru a nu cădea în eroare, e indicat să înceapă lectura "de la finalul nuvelei". Așa reușea Eminescu să descopere, crede Ilina Gregori, "un limbaj nou, în concordanță cu viziunea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
În perimetrul inspirației literare și a creației propriu-zise; consecințe: creșterea combativității ideologice a operei, transformarea acesteia În armă de luptă, cu accentuat potențial ofensiv, instigator, indiferent de temă. Instituirea binomului apologie-defăimare În toate structurile discursului: temă, viziune, personaj, tehnică literară, reducționismul politic, suprimarea libertății de inspirație și a spiritului critic, tendința În artă, toate cu consecințe nivelatoare, au transformat opera literară Într-un hibrid propagandistic supus comenzii de stat, Într-o „rotiță” În mecanismul de transmisie a marxism-leninismului, Într-o anexă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a economicului, cu atât mai puțin celelalte elemente. Funcția lor trebuie înțeleasă în cadrul sistemului social global, al cărui profil structural este dat de economic. Din această cauză, încercarea de a explica prin economic celelalte sfere ale vieții sociale reprezintă un reducționism care nu este propriu concepției marxiste asupra societății. Dar raportarea la sistemul social global poate constitui o bază de analiză. De exemplu, religia nu poate fi determinată doar ca formă ideologică de promovare a intereselor claselor dominante. Ea este și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Școala lui Fr. Le Play (1806-1882). Profesorul Gusti a apreciat (Gusti 1934/1968, 300-302) acest „vast repertoriu de fapte descrise cu îngrijire”, dar s-a delimitat critic de „teoriile foarte discutabile” în lumina cărora au fost comentate datele empirice, de reducționismul metodei monografice practicat de Le Play, care se centra pe studiul bugetelor de încasări și cheltuieli ale familiilor de lucrători. În al treilea rând, elevul român al lui Durkheim și-a însușit regulile metodei sociologice durkheimiene, dar neîncorporându-le în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mai eficiente. Singurele propuneri existente se refereau la practica pedepsei și a catharsisului. Într-adevăr, cine putea pretinde să oprească un om căruia îi este foame sau sete? Concepția instinctivă și lineară a comportamentelor agresive trimitea la un astfel de reducționism. Comportamentul agresiv este un comportament complex, de aceea nu există răspunsuri simple referitoare la controlul sau apariția agresivității. Totuși nu există nici o bază științifică pentru a afirma că agresivitatea este inevitabilă. Dimpotrivă, este din ce în ce mai clar că comportamentul agresiv poate fi
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
uniformității comportamentale a unei întregi medii social-politice. Această uniformitate a comportamentelor ar fi bine să o privim ca pe un efect al puterii-cunoaștere; putere social-politică ce are nevoie de oameni aflați în stadiul unei docilități, al unei îndoctrinări, al unui reducționism psihic; oameni ce nu gândesc critic sau nu gândesc deloc în raport cu exteriorul, cu societatea. Aceste serii de indivizi moderni nu sunt preocupate de problemele social-politice și în acest mod ei pot fi manipulați de șmecherii intelectuali cu discursuri meșteșugite. Experiența
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
al uneia dintre armatele implicate în conflict (sârbă, croată, bosniacă) și cucerirea unui teritoriu cu populația ei, veneau din spate, precum hienele după pradă, grupurile de criminali de război; grupuri formate din indivizi îndoctrinați și ținuți într-un stadiu de reducționism mental, unii dintre ei infractori și criminali de drept comun. Ceea ce conferă sens, identitate, direcție puterii-cunoaștere este disciplina și ierarhia. Ierarhia nu este ceva nou sub soarele istoriei, în schimb disciplina și tehnicile disciplinare sunt producții de masă ale societății
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]