402 matches
-
în ciuda aspirațiilor universaliste pe care le au ele însele, dar și în ciuda exigențelor universaliste pe care li le impune natura filozofiei în genere. Nici un sistem nu poate conceptualiza totalitatea existenței și toate demersurile făcute în acest sens sunt până la urmă reducționiste, înfățișând lumea dintr-un singur punct de vedere. De fapt, metafizica rămâne pentru Dilthey ein merkwürdiges Doppelwesen ("o stranie creatură duală")3, cu aspirații și exigențe divergente: pe de o parte, ea vrea să fie o construcție conceptuală riguros obiectivă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
apărută în traducere românească în 1977. Raportările la epocă implică însă o confruntare a generalului cu particularul. Chiar dacă oferă o imagine coerentă și unitară asupra celui din urmă, generalizările se produc totuși în detrimentul acestuia, fiindcă orice sistematizare ulterioară este mereu reducționistă, simplificând faptele sub fatalitatea încadrării lor într-o paradigmă sau alta, ceea ce ne determină să nesocotim excepțiile spre avantajul regulei. Acest risc este cu atât mai mare cu cât conceptualizările noastre sunt rezultatul perspectivei câștigate în timp asupra unor fapte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ci în virtutea unui principiu mai general, pe care Spranger îl susține ori de câte ori are ocazia. Potrivit acestui principiu, "toate marile probleme ale vieții trebuie rezolvate mai întâi pe tărîm religios" (ibid., p. 271). De altfel, în ciuda caracterului pe alocuri forțat și reducționist, inerent oricărei schematizări, această paralelă între catolicism și protestantism ar merita o dezvoltare ce promite rezultate interesante; de exemplu, dacă am analiza concepțiile diverșilor filozofi prin prisma confesiunii lor religioase. Deocamdată, ea ne conduce însă spre ideea unei coordonate clasice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fond o viziune holistă, în care relațiile dintre părți și întreg nu există doar într-un singur sens, de la simplu, de la "unități" (părți) la complex, la "unitate" (întreg), și unde totalitatea nu e numai suma părților ca la atomiști sau reducționiști -, ci în ambele sensuri, și unde totalitatea înseamnă mai mult decât suma părților (vezi I, 3E și II, 2Bf). Avem în vedere aici acea suprasumabilitate despre care vorbea pe la 1890 și Christian von Ehrenfels în Über Gestaltqualitäten, pornind de la deosebirea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
incoerentă sau absurdă. Istoriile de discurs ale Analelor au anumite limite epistemologice, provenite nu atât din semiologie sau din hermeneutică, cât din însăși ideea de discurs, raporturile acestuia cu enunțul și cu arhiva seriilor enunțiative. Ar fi destul de monotom și reducționist ca toate istoriile noastre să fie "de discurs". Ce este un discurs istoriografic în structura sa figurativă? De ce discursul nu poate fi o modalitate perenă de a scrie istorii? Într-un discurs istoriografic, ceea ce primează este comentariul drept formă a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
din urmă autor și al unui sistem filosofic. Etichetat apodictic de G. Călinescu drept "poet național", ar însemna că Eminescu ar fi condensat în opera lui lirică întreaga noastră specificitate. Este cel puțin o exagerare, susține Gelu Ionescu, o idee reducționistă, ce exclude din start poezia eminesciană din competiția cu urmașii săi Blaga, Barbu, Arghezi, Bacovia. Mai degrabă decât național, șarjează europeanul comparatist, Eminescu a fost naționalist, un conservator radical, adversar al liberalismului, simptom paseist prezent în tot romantismul european. La fel de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
marile noastre valori, acelea pe care s-ar fi putut sprijini un orizont al speranței. E destul să foiletăm "Publicațiile interzise până la 1 mai 1948" (București, 1948, 522 p.) și suplimentele ce i-au urmat pentru a înțelege anvergura procesului reducționist la care a fost supusă cultura română. Nimic nu mai trebuia să amintească de un anumit trecut și de anumite valori, de acelea anume care ne defineau identitatea națională și spirituală. Se înțelege că nici Eminescu, spiritul nostru tutelar, n-
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
unici salvatori ai țării. Se vorbea de democrație, dar se atribuia conceptului un sens aparte, o conotație ale cărei urmări le-am trăit, vai, timp de câteva decenii. Se nega rolul jucat de partidele istorice, interpunându-se o interpretare abuzivă, reducționistă, a programelor respective. Se spunea chiar că partidul politic e o formulă depășită, în timp ce se iniția un bloc multipartidist și activitatea politică a țării era concepută (se putea altfel?) ca un front, ca o mobilizare unidirecționată a societății noastre. Alegerile
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
bruscă, ireductibilă. Ana Pauker, una dintre figurile de tristă amintire ale noului regim, a și declarat deschis că, în fond, canalul Dunăre-Marea Neagră a fost conceput ca mormânt al burgheziei românești. Forța brută, pusă la lucru pe seama unei ideologii primitive, reducționiste și intolerante, ținea loc de orice legitimitate. Exploziile sociale din R.D.G. (1953), Polonia (1955) și Ungaria (1956) au pus totuși regimurile din zona dominată de sovietici în situația de a-și căuta o bază socială mai largă, mai ales în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
text a fost omis, acel rezumat al lecției inaugurale din 1933, tipărit la vremea respectivă sub titlul: Ce istorie contemporană se face. I s-a părut editoarei excesiv de polemic? În adevăr, N. Iorga punea în cauză, acolo, istoria de tip reducționist care exaltă fenomenul revoluționar, uitând că adevărata dezvoltare a omenirii e mult mai complexă și că limitând istoria la o serie de revoluții se înlocuiește de fapt "eroul de cugetare și muncă prin eroul de agitație și revoltă". Ideologi găunoși
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
noțiune geopolitică, ci una istorico-culturală, a cărei prodigioasă diversitate e de natură a provoca neliniști, confuzie, derută. Incapabilă până acum de unitate politică, ea n-a cunoscut nici unitatea spirituală pe care i-o atribuie, la nevoie, iubitorii de formule reducționiste. Pluralul Europes, folosit nu fără subtext politic de J. Huntzinger, corespunde unei realități a cărei definire corectă întârzie. Firește nu avem de gând a suplini această lipsă. Câteva reflecții pe marginea problematicii respective ar putea fi însă utile. O lungă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
analize triumfaliste și complet greșite a conjuncturii internaționale, și modelarea acestor partide după o voință care nu mai este cea a conducerii mondiale a proletariatului, ci aceea a lui Stalin. Dar să ne păzim de simplificările abuzive și de mecanismele reducționiste. Nu este un paradox mai mic faptul că aceste partide, făurite de bolșevizare, și conducerile lor instalate pe această bază vor fi actorii, ba chiar coautorii, unei politici care va întoarce spatele acestor principii. LUPTA ÎMPOTRIVA FASCISMULUI FRONTURILE POPULARE Instalarea
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
conform". Savanți celebri precum Newton, Pascal sau Driesch au trecut de la preștiință la gnoză de la adevăr la Adevăr, pentru a așeza fundamentele științei adevărate. Vechea știință, materialismul, evoluționismul vede lumea pe dos, rămînînd la suprafața lucrurilor și la o înțelegere reducționistă a ființelor, ea reprezintă o simplă pregătire a cunoașterii și nu o cunoaștere propriu-zisă (gnosis). Este, dacă vreți, o preistorie a științei. Adevărata știință începe abia o dată cu relativismul și cu microfizica, cu genetica și teoria generală a continuităților semantice, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Lipoveni, confundați de LP cu o fracțiune practicând automutilarea ("scopiții"), lucru comun printre majoritarii mândri de volumul cojon-ial și de vigoarea vergii din dotare (a se vedea în romanul lui Apostol Gurău, Defonia, în care prozatorul dunărean preia toate clișeele reducționiste). 66 Vezi următoarele pasaje: 67 Persoane des mergătoare la slujbe, care judecă abaterile de comportament și adesea-l mustră pe "deviant". În general, ele sunt din ginta feminină de vârsta a III-a+. 68 Această traducere este semnificativă: în epocă
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Maria Mănucă este nevoită să suporte și acum, la ani buni de la apariția volumului După vernisaj (Universitas XXI, Iași, 2001), consecința "vinovatei" sale duble îndeletniciri: situarea fără drept de apel a operei sale pe teritoriul poietic delimitat exclusiv de maniera reducționistă ut pictura poesis. Ce-i drept, încă de la început, poeta însăși nu a părut a-și refuza capriciul asumării și afirmării! constante, uneori orgolioase, a dublei sale vocații. A se vedea titlurile și cea mai mare parte a textelor incluse
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca personaj literar. Am putea presupune că una dintre cauzele principale ale acestei deficiențe este gradul sporit de ambiguitate a acestui personaj contradictoriu. Ne aflăm pe un teritoriu incert, care se descifrează cu greu în spatele aparentelor înșelătoare și a imaginii reducționiste stereotipate pe care o înregistrează mentalul colectiv. Puținele lucrări dedicate integral Parizienei reprezintă genul fiziologiilor din secolul al XIX-lea2. Scopul și obiectivele lucrării sunt determinate de actualitatea și oportunitatea temei și constau în investigarea și teoretizarea fenomenului femeii pariziene în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
faptul că "mitul este valoarea cuprinsă de reprezentare, adică imaginea coadaptată cu valoarea" [Vianu, 1998, p.65]. Pariziana face parte din miturile foarte "individualizate", în jurul unui erou, al unui personaj excepțional. Literatura i-a făurit deseori o imagine stereotipa și reducționista. De exemplu, în românul popular, clișeele perpetuează o imagine cu mai multe fațete, cea a "femeii elegante" versus "femeia frivola", "femeia perfida", sursa a "tuturor relelor și scandalurilor". Pariziana apare în românele, povestirile, memoriile, jurnalele numeroșilor autori, mai cu seamă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
tu-uri nu-l atrage pe Lévinas, pentru că această stare fuzională abolește distanța ireductibilă în viziunea sa -, aceea a ileității. A rezuma sistemul relațional uman, în toate nuanțele sale, la ecuația Eu-Tu, i se pare lui Lévinas schematică și reducționistă, căci exclude terțul, fără de care nu poate exista un "altul al celuilalt", nici dreptate, nici ordine socială, nici umanitate. În primatul Celuilalt rezidă esența filosofiei lévinasiene, al cărei cuvînt-cheie este asimetria. Eul se îndoaie și se supune pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Guénon, fie că oboseala și slăbirea lucidității culturale, odată cu naturalismul și obiectivismul îmbrățișat de moderni, ar fi cauzele crizei, după opiniile lui Husserl. Ambii privesc crizele drept consecințe ale sărăcirii valorizării spiritului prin materialisme înguste și tot felul de teorii reducționiste. Guénon a publicat cartea cu un titlu expres despre criză (9a) și a revenit asupra fenomenului până spre finalul vieții. Circa două decenii, el a privit Occidentul din Cairo, pe când Husserl și-a trăit viața în ambianța civilizației occidentale, deformată
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
guverne de tehnocrați, definiți prin indici de inteligență QI, abilitate materială și pragmatism, care se dovedesc destul de repede a fi insuficienți pentru rezolvarea laturilor netehnice ale sarcinilor (cele psihomorale, de atitudine și empatie). Pentru că noile conjuncturi sunt privite în manieră reducționistă, tehnologico-economică, adesea se mimează panica lipsurilor de mijloace potrivite scopurilor manipulatorii ale democrațiilor bazate pe industriile tot mai sofisticatelor comunicări controlate. Noțiunile de "comunitate" și "interiorizarea comunității", ca și definirea socialului prin relațiile de solidaritate de către mai mulți sociologi germani
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se înțeleagă acordarea titlului de "inginer" economistului, apoi și lingvistului implicat în elaborarea limbajelor de programare sau de comunicări cifrate sau și ale celor care prepară imaginile, sunetele pe scene, este nevoie și de o abordare filosofico-ontologică și antropologică. Schematizările reducționiste de genul că activitatea inginerului se rezumă la copierea proiectelor preluate "gratis", în cadrul spionajului tehnologic, descris în (1e) ca unul ce presupunea adesea și crima comandată, pot fi depășite cu ajutorul perspectivelor oferite de filosofie. De aceea, pe lângă motivul ideologic binecunoscut
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
are la Gilloch un sens larg, netematizat: „Benjamin is concerned with the physical structure of the city and the material objects found therein as a setting for and as indices of social activity“. Luată astfel, definiția nu presupune o abordare reducționistă a spațiului urban; de altfel, caracterul materialist al metodei lui Benjamin, despre care am vorbit mai sus, nu per mite ca „structura fizică“ a orașului să fie doar pretext al unei esențe ideale a acestuia, de ordinul conceptului, acțiunii sau
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
obiectivul ultim al cercetărilor asupra naturii este ca acestea să ajungă la formularea unor explicații ale fenomenelor de același gen cu cele din științele fizico-chimice este exprimat, de obicei, spunându-se că ele trebuie să tindă spre elaborarea unor explicații reducționiste. Sunt numite astfel explicațiile cauzale ale caracteristicilor unui întreg prin interacțiunea părților lor componente. Presupoziția de la care au plecat și pleacă cei care promovează acest punct de vedere este aceea că, dacă caracteristicile oricărui întreg sunt rezultatul interacțiunii părților, atunci
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cei care promovează acest punct de vedere este aceea că, dacă caracteristicile oricărui întreg sunt rezultatul interacțiunii părților, atunci singura explicație satisfăcătoare din punct de vedere științific a acestor caracteristici va fi una reducționistă. Cea mai ambițioasă și radicală viziune reducționistă pornește de la supoziția că legile formulate în toate domeniile cercetării naturii - fizică, chimie și biologie - vor fi explicate, în cele din urmă, prin legile unei teorii fundamentale ultime. În cercetarea biologică, o poziție reducționistă larg acceptată a fost aceea că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Cea mai ambițioasă și radicală viziune reducționistă pornește de la supoziția că legile formulate în toate domeniile cercetării naturii - fizică, chimie și biologie - vor fi explicate, în cele din urmă, prin legile unei teorii fundamentale ultime. În cercetarea biologică, o poziție reducționistă larg acceptată a fost aceea că toate caracteristicile ființelor vii urmează să fie explicate în termenii conceptelor și legilor geneticii, iar acestea din urmă, la rândul lor, urmează să fie explicate prin concepte și legi ale biologiei moleculare. În ultimele
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]