403 matches
-
o gândire în pas cu știința și tehnologia epocii în care trăiește. Teoriile anterioare au reușit să imprime totuși câteva tendințe utile demersurilor de cercetare din științele socio-umane, sintetizate de către Cezar Bîrzea în maniera următoare: a. inversarea raportului dintre abordarea reducționistă și abordarea holistă:de aici își trag seva conceptele transdisciplinare, a căror arie depășește cadrul unei singure discipline. De altfel, după expresia lui Bachelard, „pentru știința modernă, elementul nu-l mai constituie simplul, ci complexul”; b. abandonarea vechii dihotomii cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
zică ce și de ce nu le-a plăcut social-comunismul. Nu le-a plăcut, în primul și în ultimul rând, că nu le-a asigurat bunăstarea promisă. Toți spun că, dacă dădea Ceaușescu de mâncare, era și acum; asta potrivit teoriei reducționiste a bărdăhanului. Mai bine ar fi să se spună că nu a asigurat bunăstare, fiindcă nu a avut timp, în comparație cu capitalismul secular. Să ne amintim care era situația francezilor de rând în 1848, după 60 de ani de la marea lor
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în prim-planul analizei. Așa cum s-a arătat în capitolele precedente, teoreticienii (neo)realiști susțin că elementele esențiale ale relațiilor internaționale pot fi explicate fără referire la caracteristicile interne ale regimului politic. Acestea din urmă constituie, în accepțiunea realistă, analize reducționiste, întrucât reduc analiza sistemului internațional la evaluarea factorilor domestici. Explicațiile realiste ale competiției interstatale pentru asigurarea propriei securități prin înarmare, formarea de alianțe și, în ultimă instanță, război sunt formulate prin analiza factorilor sistemici, precum condiția de anarhie și distribuția
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
trebuie să depășească capacitatea antioxidanta a sângelui. Un punct care nu trebuie trecut cu vedere este faptul ca mesagerii ozonului, prin activitatea lor pe diferite celule, crează o varietate de efecte biologice la care nici nu putem visa în abordarea reducționista obișnuită folosind un 163 drog pentru o singură țintă. Această considerație poate explica pe departe efectul terapeutic superior al tratamentului cu ozon parenteral și topic. O altă caracteristică relevanță este modalitatea de a începe cu doze mici și rare de
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
devenit suport pentru multe idei ce țintesc depășirea paradigmei clasice de gândire. În acest sens, ea este asociată cu nașterea unei noi paradigme culturale, "holist-complementariste", menită să înlocuiască "patternul filosofic cartezian-kantian-analitic produs de revoluția științifică copernicano-newtoniană", de factură analitică, pozitivistă, reducționistă 743. În această perspectivă sunt interpretate filosofiile care încearcă depășirea opoziției dintre interpretările extreme ale unor teme, așa-numitele post-isme și beyond-isme, foarte numeroase în a doua jumătate a secolului al XX-lea744, care se referă la dualități conceptuale asemănătoare celor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este real), prin raționalizare (expresie a obsesiei de a închide realitate în ordinea și coerența unui sistem) și normalizare (eliminarea a tot ceea ce este straniu, nedeductibil, misterios)838. Știința clasică, susține gânditorul francez, se articulează pe această paradigmă simplificatoare și reducționistă, având în centru principiul înlocuirii vizibilului complicat prin invizibilul simplu și pe cel al unui determinism perfect după care universul se supune câtorva legi implacabile 839. Toate trăsăturile științei clasice (ordinea suverană a naturii, simplicitatea și fixitatea ordinii naturale, inerția
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
susține Edgar Morin, construind în jurul lor o viziune a unei lumi coerente, tot ceea ce depășea această coerență fiind considerat în afara logicii, în afara lumii și în afara realității 865. Gânditorul francez sesizează o corespondență perfectă între logica clasică și știința clasică. Principiul reducționist al științei clasice corespunde principiului identității, iar principiul determinismului universal are caracterul necesar al deducției și pe cel universalizant al inducției. Matematica, la rândul ei, și-a descoperit fundamentele logice în logica clasică. Pe de altă parte, prin Galilei, s-
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
față de celălalt și egalitatea în fața Legii, deși acestea nu sunt decît niște concepte, iar gîndirea pură nu are nevoie de concepte, morala nu are nevoie de concepte. Cum să faci din infinit, de pildă, un concept? Sau din transcendență? E reducționist. De aceea orientalii ne îndemnau să gîndim fără imagini și fără concepte. De pildă binele e de căutat dincolo de esență, semnificația sa e greu de surprins cu un cuvînt. Filosofia lucrează însă cu concepte, deci filosofia este reducționistă, e doar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
transcendență? E reducționist. De aceea orientalii ne îndemnau să gîndim fără imagini și fără concepte. De pildă binele e de căutat dincolo de esență, semnificația sa e greu de surprins cu un cuvînt. Filosofia lucrează însă cu concepte, deci filosofia este reducționistă, e doar o cale întru cunoaștere. Dacă o însoțim, de exemplu cu niște imnuri religioase, cu niște psalmi, înțelegerea devine mult mai bună, se deschide ca un boboc de floare. Înflorirea e un miracol în sine, viața toată e un
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ajuns să declare senin că nu știe cum se vindecă rănile istoriei, poate că viitorul se va ocupa de asta (!), dar știe să acrediteze în schimb patru "motoare" ale evoluției societății umane: puterea, averea, sexul și cunoașterea. E un amalgam reducționist de condiție spirituală precară. Cel puțin cunoașterea e din alt registru, iar alăturarea acesteia la sex și la celelalte îmi sugerează că avem definiții diferite pentru cunoaștere. Probabil că pentru dl. Boia și sexul e tot un fel de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
eminesciene (teoria „păturii superpuse”, de pildă, nu e invenția lui, ci se întâlnește la Simion Bărnuțiu, I. Heliade-Rădulescu, B.P. Hasdeu, iar cea a „formelor fără fond” e împărtășită și de Ion Brătianu), bazele filosofice ale pesimismului eminescian (și, corelativ, caracterul reducționist al schemei pesimism versus optimism), „dragostea temperamentală pentru trecut”. Cum observă și Mircea Anghelescu, contribuția cea mai rezistentă a eminescologului rezidă în editarea poeziilor eminesciene și în comentariile adiacente. Principalul merit al editorului este de a fi grupat la un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
va servi drept ghid orientativ sau grilă de evaluare a calității transformărilor propuse. Nu putem să nu ne gândim dacă nu cumva acest proces presupune chiar stabilirea unei noi ordini a valorilor. Ne-am obișnuit să analizăm valorile în manieră reducționistă, bipolară (bune și rele), dar în plan educațional e greu de stabilit o calitate permanentă a valorilor. Poate doar un timp de valabilitate a acestora. Schimbarea necesităților școlii actuale impune, de fapt, negocierea valorilor educaționale în ansamblu, complementaritatea acestora. Există
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
politică. Scopurile fundamentale ale acestora sunt total diferite, prin urmare vor promova și vor solicita un anumit comportament organizațional și anumite performanțe. Deși atractivă ca modalitate, metaforizarea organizației atrage după sine și opozanți care îi pot reproșa maniera subiectivă și reducționistă de analiză a organizației, prin care se accentuează anumite trăsături ale acesteia în defavoarea altora, la fel de importante. Multiplicarea perspectivelor de analiză a organizațiilor, definirea acesteia prin prisma unor concepte mai mult sau mai puțin corelative, care oferă riscul unei relativizări a
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
doar cu partea vizibilă a iceberg-ului, cu elementele pe care organizația dorește să le expună și care-i sunt, de regulă, favorabile. Interpretarea sau catalogarea organizației doar prin aceste aspecte, "de imagine", s-ar dovedi nu doar superficială, ci și reducționistă. Adevărata configurație, valoare sau realitate a organizației se confirmă numai prin accederea la partea invizibilă, dar fundamentală, a acesteia. Ea poate confirma datele inițiale sau, dimpotrivă, le poate anula. Individul poate împărtăși valorile organizației, se poate regăsi în ele, sau
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
a interlocutorului, adică cu două individualități care au un anumit rol și statut social, anumite reprezentări, cunoștințe etc. similare sau total divergente. Altfel spus, capătă importanță majoră mecanismele psihologice implicate în actul comunicării. Ulterior și această perspectivă a fost considerată reducționistă ca urmare a faptului că nu oferă amănunte legate de anumite caracteristici ale personalității (de exemplu, motivațiile individuale, rolul social etc.), de situațiile concrete în care are loc comunicarea sau de scopurile pe care aceasta le vizează, știut fiind faptul
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
trebuie să inițieze el însuși la timp schimbări de o amploare necesară, dar suportabile pentru a evita schimbări intolerabil de mari generate din exterior". Plecând de la analiza raportului dintre individ și existență, s-a introdus treptat o distincție, e drept, reducționistă, între "evoluția de gradul I" și "evoluția de gradul II". Prima este înscrisă pe axa continuității și a adaptării, cea de-a doua promovează axa discontinuității și a inovației. Distincția ne poate ajuta doar să înțelegem tipul de educație pe
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
învățământ, punerea în acord a modelelor acționale tradiționale cu cele moderne, depășirea lui "aici" și "acum" în favoarea unui demers proiectat în conformitate cu cerințele viitorului. Cantonarea politicilor și practicilor școlare în interiorul paradigmei tradiționaliste de concepere a educației nu reprezintă decât o manieră reducționistă de abordare a realității educaționale. Dimpotrivă, acestea se cer a fi receptive la valorile educaționale europene, deoarece parcurgerea unui drum "de unul singur" riscă să eșueze spre nicăieri. Educația pentru schimbare vizează elevii, cadrele didactice și părinții deopotrivă și își
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
e totuși omul, dar avem în continuare nevoie de o înțelegere adecvată a naturii umane, care iertare! nu poate fi redusă la schema euforie-pasiune-rațiune, care crede autorul că ar explica ciclul financiar și fluctuațiile economice în general. E un mod reducționist și o greșită înțelegere a ființei umane, care nu e doar "animal spirit", nu poate fi redusă la o sumă de instincte care generează efecte de turmă. În tot cazul, nu peste tot. "Cîteodată mai mult înseamnă mai puțin", citează
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
să ne aplecăm iarăși și iarăși asupra întrebării privitoare la ce ne este propriu și să găsim linia despăr¬țitoare între autentic și inautentic în propria existență. Experimentele sociale și politice ale ultimului veac au mai dovedit și o înțelegere reducționistă a modului în care poate fi înțeleasă relația individului cu comunitatea din care face parte, a rolului pe care individul îl poate juca în aceasta, a motivelor pentru care omul are nevoie de ceilalți, dar și a raportului între identitatea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
dezvoltării culturale (la Mihail Kogălniceanu), conceptul de gândire paradigmatică (la Mihai Eminescu), modernizarea culturală (la Titu Maiorescu), etnic (la C. Rădulescu-Motru), națiune (la Simion Mehedinți) sau la dimensiunea religioasă a națiunii (la Nichifor Crainic), revoluție (la Mihai Ralea), corectând înțelegerile reducționiste și partizane. În cadrul cercetărilor privind problema modernizării este reevaluată teoria maioresciană a „formelor fără fond”, reciclată și aplicată în explicarea disfuncționalităților culturale și mentalității românești contemporane, S. considerând că această teorie este deplin actuală în orice societate care parcurge epoci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289553_a_290882]
-
utilitatea celei de a doua „imagini”, pe care o apreciază ca nesurprinzând cele mai importante cauze ale fenomenelor internaționale și având, prin urmare, o putere explicativă insuficientă. Teoriile ce operează la primele două niveluri, realiste sau idealiste, sunt considerate astfel „reducționiste” și „inductive” - și de aceea viciate explicativ, spre deosebire de teoria ce operează la al treilea nivel, considerată „sistemică” și „deductivă”. Al treilea nivel de analiză (sistemic) (internațional, global) se referă la sistemul internațional în ansamblul său și susține ca variabile independente
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cât și în conținutul curricular inițial, dominat de istorie, teorie politică, drept internațional și studiul organizațiilor internaționale, diplomație, geografie etc. În acest context trebuie interpretată acuzația lui E.H. Carr referitoare la naivitatea fazei infantile de construcție a disciplinei, acuzație adesea reducționistă și nedreaptă, care și-a lăsat însă amprenta pe studiul relațiilor internaționale timp de mai bine de o jumătate de secol. Totuși, așa cum vom vedea, tentativa de „construcție a istoriei disciplinei de către o anumită comunitate de cercetători [realiști] ce au
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
kantiană) nu-și găsește reflectarea adecvată în literatura relațiilor internațioanle și în clasificările posibile ale autorilor ei. Prin cei trei „R”, Școala engleză nu face decât să-și justifice propria existență, ca o a treia cale, pe baza unei înțelegeri reducționiste a idealismului - de care, altfel, ar fi mult mai apropiată. Multor autori ai Școlii engleze le este imputată lipsa de claritate, de coerență internă a contribuțiilor personale, câteva exemple fiind menționate anterior (de exemplu, oscilarea între nivelul descriptiv și cel
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în prim-planul analizei. Așa cum s-a arătat în capitolele precedente, teoreticienii (neo-)realiști susțin că elementele esențiale ale relațiilor internaționale pot fi explicate fără referire la caracteristicile interne ale regimului politic. Acestea din urmă constituie, în accepțiunea realistă, analize reducționiste, întrucât reduc analiza sistemului internațional la evaluarea factorilor domestici. Explicațiile realiste ale competiției interstatale pentru asigurarea propriei securități prin înarmare, formarea de alianțe și, în ultimă instanță, război sunt formulate prin analiza factorilor sistemici, precum condiția de anarhie și distribuția
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
este realism [...] [întrucât] cooperarea este avantajoasă și servește interesului național” (apud Kegley, 1993, p. 142). Este interesant de observat că în sânul paradigmei realiste, Kenneth Waltz este unul dintre primii teoreticieni care avertizează asupra complexității naturii umane și respinge explicațiile reducționiste ale „primei imagini”, pentru a promova explicațiile stucturale ale cauzelor războiului. În acest sens, dacă folosim limbajul teoriei relațiilor internaționale de la sfârșitul secolului XX, internaționalismul liberal al perioadei interbelice înclină balanța binomului agent - structură în favoarea agenției (advocates of the agency
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]