370 matches
-
îi părea suspectă, "contractul social" o aberație. Nimeni n-a vestejit cu mai multă forță voluntarismul politic "stearpa ciocnire a silogismelor și urletul prelung al invidiei populare", pentru a exalta numai ceea ce este "creațiunea umană" ca atare. Istoria nu e reductibilă la document și spectacol, căci ea trebuie să formeze mereu pe om, să pună în valoare umanitatea din noi. La un pas de bicentenarul Revoluției franceze și în timp ce Europa de est cunoaște încă un semnificativ proces înnoitor, refuzul de plano rostit de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
raporturile de piață pot să se dezvolte. Smith insistă cu precădere asupra capacității ființelor umane, ca și actori economici, de a simpatiza unele cu altele, de a înțelege care sunt nevoile profunde ale Celui-lalt, această simpatie și această înțelegere nefiind reductibile nici la un altruism pur, nici la o formă deghizată de egoism. El atașează în mod explicit această aptitudine la comandamentul iudeo-creștin: "Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți". "Pentru a regîndi economia, trebuie deci reînnodate legăturile cu tradiția sa
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
referitor la drepturile și datoriile indivizilor, nici asupra legilor sau instituțiilor, ci se focalizează asupra producerii și distribuirii bogăției. Interesul autorizează evaluarea și acumularea nu doar a cantităților de bunuri și servicii, ci și a oamenilor. Totul, inclusiv morala, este reductibil la calculul rece al interesului. Economistul devine gestionarul societății, interesat numai de comportamentul indivizilor și nu de intențiile acestora. Chiar dacă primii economiști matematicieni (d'Auxiron, Canard, Isnard) nu încep să scrie decît după jumătatea secolului al XVIII-lea, "aritmetica politică
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că totalitatea socială se organizează după o logică proprie, ce nu este reductibilă la voința, dorințele și ale-gerile indivizilor, acestea neavînd sens decît pe fondul totalității sociale și culturale în care se înscriu. Dar, oare, Robinson Crusoe, spre exemplu, sau soldatul japonez retras singur în junglă după război nu și-au avut istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
deschide către dimensiunea socială a acțiunii sale, ceea ce înlătură reducția apriorică la combaterea egoismelor individuale. 3. O altă dificultate ține de ideea de calcul rațional. În ce măsură subiecții calculează realmente și în cunoștință de cauză, și în ce măsură diferitele calcule presupuse sunt reductibile unele la altele. Care este unitatea de mă-sură? În fine, nimic nu ne permite să excludem faptul că un asemenea calcul individual rațional nu are întotdeauna realitatea și amploarea pe care i-o atribuie teoria și că rațiunea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
autonom. Chiar dacă individualismul metodologic excede cu mult cîmpul economiei politice, el s-a confundat cu acesta vreme de aproape două secole. Contestări au venit mai cu scamă dinspre sociologie și antropologie, discipline ale căror reprezentanți considerau că societatea nu este reductibilă la indivizii care o compun și nici deductibilă din calculele lor raționale. Nu, subiecții umani nu sunt niște roboți egoiști și raționali, amorali și asociali. Societatea nu poa-te și nu trebuie să fie redusă la o piață. Chiar la sociologii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și exemplară, el propunându-și să demonstreze cu orice preț că lumea este analogă textului ce l-a zămislit pe el, asemeni adică muntelui de romane de epocă ce zac prăfuite în bibliotecă. Conținutul metafizic al artei nu este, totuși, reductibil la un plus fabricat de către oameni. Transcendența râvnită de orice artist rezidă în elocvența și semnificațiile, adânci, multiple, ale Operei. Criticii spun frecvent despre scriitori ca "pot muri mulțumiți" pentru că, prin operă, realizează ceva ce dăinuie mai mult decât oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ca elemente inerente propriului proces creator. Desigur că, la un inventar cu cărțile pe masă, acestui autor prolific mai peste limitele îngăduite i s-ar putea reproșa în primul rând faptul că producția editorială îi este redundantă și, în consecință, reductibilă. Într-adevăr, chiar dacă la o primă lectură poezia lui Adi Cristi pare variată atitudinal și înclinată spre impulsul metamorfotic, ea dovedește ulterior că nu face altceva decât să graviteze în jurul câtorva centri tematici. Două sunt, de fapt, marile obsesii ori
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
În definirea umanului din noi, nici că ființa ar trebui tratată cu dispreț ci că pur și simplu trebuie să Înțelegem ființa umană - cu adevărat umană - pornind de la altul-decât- ființa. Altul-decât-ființa, alteritatea pură, acel absolut altul care niciodată nu este reductibil la propria ființă dar care - prin simpla sa existență - este constitutiv de umanitatea ființei Eului, este Celălalt. * Esența ființei se găsește În Însăși ființă, mai puțin esența ființei umane (care se află dincolo- de-ființă, În relația cu Celălaltă. Această
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
volumului (Cuvântul înainte și cele câteva "avertismente" Cum și ce comunică literatura, Doctrina criticului, Critica literară subiect de roman ironic) nu conțin cine știe ce teorii cu pretenții de originalitate, autoarea mulțumindu-se să rezume principiile fundamentale de funcționare a fenomenului literar, reductibile în ultim resort la câteva constatări de bun simț privind necesitatea criticii fără de care literatura devine o marfă ca oricare alta, lipsită de relevanță estetică. Departe de a fi un spirit conservator, captiv în prejudecăți de tot soiul, Elvira Sorohan
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de mult timp între Leibniz și Kant. Ele au arătat că nu există o judecată sintetică a priori (așa cum spunea Kant pentru a desemna judecățile care nu pot fi demonstrate în mod analitic), au demonstrat că matematica este în întregime reductibilă la logică și că intuiția nu joacă niciun rol în asta. Putem subscrie la această condamnare definitivă? Nu cred acest lucru și voi încerca să arăt de ce. Ce ne sare în ochi la noua matematică este caracterul său pur formal
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
folosești cuvântul "mai multe", sau măcar un cuvânt la plural. Și atunci panta devine alunecoasă și în orice moment riști să cazi într-un raționament greșit. Comentarii Henri Poincaré (1854-1912) revine în acest fragment asupra ideii că matematica nu este reductibilă la logică și că, de fapt, formalizarea în întregime a matematicii, proiect urmărit cu asiduitate la începutul secolului al XX-lea de către matematicieni și filosofi de prim rang precum David Hilbert sau Bertrand Russell, este un proiect sortit eșecului din cauza
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
procedeele narativ-descriptive ale romantismului (care folosea alegoria și "fabula" drept vehicule ale viziunii), pentru a "traduce" exclusiv la nivelul expresiei "conținutul"/ "sufletul" artei romantice. Astfel, dimensiunea vizionar-metafizică a imaginarului romantic lua în expresionism o formă mai austeră și mai dramatică, reductibilă la dimensiunea minimală a existenței în sine și a trăirii pure, fără suportul vreunui "subiect" sau al vreunei "idei" oarecare. Romantismul ar ilustra, așadar, numai una dintre formele imaginarului melodramatic, care-și găsește însă împlinirea cea mai desăvârșită (ca "mode
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vrea sub nicio formă să cadă în capcana excitației pur libidinale făcute să se consume, previzibil, la nivelul unei sensibilități periferice. El se îndrăgostește de sufletul Igeei, simțindu-se atras mai curând de ceea ce am numi latura "muzicală" a feminității (reductibilă, după convingerea sa, la dinamism, sugestie și mister). În consecință, "ceea ce e static și bine definit (i.e., plastic) nu atrage" afirmația, trebuie precizat, îl privește doar pe călătorul lovinescian, poposit la Florența cu gândul de a-și trata boala (plus
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de "scenete și fantezii", unde "realitatea", în loc să fie investigată cu ochi de prozator, devine un repertoriu de teme, personaje și situații-tip pentru uzul autorilor dramatici. Ca atare, accentul pus pe reprezentare transformă narațiunea într-o simplă funcție a portretului, reductibil și acesta, în ultim resort, la o singură trăsătură dominantă, ca în caracterologia clasică (de unde și nota caricaturală, acuzată de recenzenți). Dar, cum omul e o ființă dialogală, psihologia sa trebuie integrată într-o structură generică, transindividuală (situația "dramatică" cea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
care am pomenit, astfel încât, "fiind absolut determinat în privința conținutului psihic și a motivelor lui, se bucură de o libertate nu mai puțin absolută în ceea ce privește numărul și stilul variațiilor formale"155. "Romanul începuturilor" desemnează, nu-i greu de priceput, categoria romanescului, reductibilă la doi factori esențiali: 1. conținut (psihic, n.n.) obligatoriu; 2. formă nedeterminată. Cu toate acestea, romanul lovinescian se diferențiază de modelul originar, al romanescului pur, prin faptul că împrumută și formei sale exterioare caracteristicile teatral-melodramatice ale "formei interne" (a "conținutului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
grație îl reprezintă sfârșitul deceniului al treilea, când criticul își însușește, după cum am menționat, o metodă de lucru foarte productivă, configurând o poetică originală, de natură melodramatică, axată pe amplificarea repetitivă, "în serii" succesive de episoade, situații și personaje-tip, reductibile în ultim resort la clișeu. Descoperirea filonului romanesc coincide, așadar, cu aproprierea unui procedeu tehnic (serialitatea) furnizat de inspirația contopirii primelor două romane de tinerețe (Aripa morței, Lulù) într-unul singur (Viața dublă), procedeu menit a dezvălui "în oglindă" legăturile
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
care distincția dintre "vreau" și "pot" nu e clară. Nu trebuie să facem însă confuzie între dimensiunea psihologică a structurii melodramatice în sine și psihologia personajelor melodramei: melodrama exteriorizează de fapt însăși structura impersonală a psihicului (nu întâmplător, "personajele" sunt reductibile la un sistem de roluri stereotipe, în funcție de maniheismul moral și de caracterul simbolic al narațiunii). Așa se explică de ce retorica melodramei ilustrează, după cum s-a spus, refuzul cenzurii, victoria asupra tendințelor către refulare, înfrângerea "principiului realității", și în același sens
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lectorul. Studiile din prezent, analizează profund locul, rolul, valoarea si interdependenta celor trei factori. Din mai multe puncte de vedere, genetic, istoric, sociologic etc. Genetic, opera literara este privită ca o rezultantă a unui complex de factori raportați la autor, reductibili în ultima instanță la: mediul socio istoric, temperament, apartenența socio culturală, formația intelectuală a autorului, evenimentele majore ce i-au modelat personalitatea. Toți acești factori condiționează creația. Creația literară pentu preșcolari este acea categorie a literaturii care se adresează copiilor
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
implică o relație logică reductivă puternică. Spre exemplu, caracteristicile psihologice ale unei persoane ar fi aceleași în două lumi diferite în care caracteristicile fizico-biologice ale persoanei ar fi identice; însă caracteristicile psihologice totuși "supervin" asupra celor fizico-biologice, deoarece nu sunt reductibile la acestea. Într-adevăr, fără suportul fizic nu ar exista procese psihice, în ciuda interdependenței dintre cele două sfere. Prin analogie, calitățile estetice ale unei statui nu pot fi reduse la calitățile fizice ale materialului din care aceasta este alcătuită: calitățile
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
ca una de superveniență. Spre exemplu, așa cum, în termeni de dependențe cauzale, nu ne putem hotărî data propriei nașteri, la fel structurile demografice sunt superveniente acțiunii sociale. În general, structurile supervin acțiunilor agenților sociali, în sensul definit: structurile nu sunt reductibile la acțiuni, dar nici nu ar exista în lipsa acestora. Relația dintre structuri și acțiuni sociale este biunivocă. Să reținem din teoria structurării accentul pus pe acțiunea socială. Această rezultantă poate fi exprimată prin intermediul următoarei axiome: (A) Chiar dacă structurile societale prezintă
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
legile naturale și cele normative, ci le identifica, dualismul critic va pune în discuție această distincție fundamentală, opunând chiar condițiile sociale celor naturale. Această confuzie inițială e succedată apoi de cea creată în jurul ideii că normele instituite în societate sunt reductibile la fapte, confuzie ce se va perpetua în cadrul tuturor celor trei etape intermediare pe care Popper le identifică, și anume: naturalismul biologic, pozitivismul etic și naturalismul spiritual. Argumentând împotriva acestei confuzii, filosoful susține că, exceptând domeniul semantic 267, e imposibilă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de mai multe simțuri, cum este dimensiunea, figură, starea, mișcarea și numărul. Dacă doar ochiul poate percepe culoarea unei căni, dimensiunea acesteia poate fi sesizată și de simțul tactil, prin contactul cânii cu pielea. Așadar, sensibilele comune sunt calități comune reductibile la cantitate care nu se adresează în mod special vreunui simt, ci pot fi percepute de mai mul te simțuri. În sfârșit, din categoria sensibilelor per accidens fac parte obiecte precum sticlele, copacii, oamenii etc. Ceea ce au în comun obiectele
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de Hippocrat într-o „greacă tracică“, deși în Corpusul hippocratic nu se află nici o referire la tradițiile tracilor. Și istoricul Vasile Pârvan în Getica subliniază înscrierea unor plante cu denumirea lor tracică. Se poate afirma că medicina dacică nu era reductibilă la terapia prin plante, produse animale, minerale, balneoterapie, incantații, ci în același timp dacii practicau chirurgia. O importanță majoră privind chirurgia dacică, o are trusa medicală descoperită la Grădiștea Muncelului despre care scrie I. H. Crișan. Dacă istoricii antici afirmă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Charles Etienne (1545), Anatomia lui Colombo (1558), Chirurgia lui Franco (1556), Observațiile anatomice - lui Fallope (1561), Tratatul Ciumei a lui Paré (1568), Cartea nervilor a lui Varole (1583) care sunt și astăzi cercetate de pasionați. Iată de ce Renașterea nu este reductibilă la resuscitarea clasicilor Antichității. Fructificând critic pe înaintașii din diferitele domenii ale medicinii, făcând loc și conferind autoritate unor nume de savanți constatăm că medicii au ținut pasul cu pictorii, arhitecții, sculptorii și filosofii. Medicii au dovedit că medicina reflectă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]