311 matches
-
autorului față de subiectul său par să fie deosebit de interesante. în măsura în care citim această carte pentru că ne aflăm în vreun fel de raport (psihologic, ideologic, sentimental) cu "evreul" de care ea se ocupă, sîntem pe o pantă dacă nu greșită, cel puțin reductivă. Tonul acestei cărți, în ansamblul ei, ține de o mentalitate mult evoluată: niciodată, pe parcursul celor peste trei sute de pagini, nu se simt miasmele vreunei teze, autorul nu lasă să se întrevadă nici măcar contururile vreunui raport personal cu subiectul în cauză
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
derivată tocmai din ideea de "anonim, ins mediu" - circulă în vorbirea familiară, de unde pătrund adesea în comentariul politic jurnalistic. Le întîlnim mai ales precedate de nea - indice suplimentar al mediului de familiaritate populară. Discursul accesibil - cam populist, cam simplificator, cam reductiv - recurge frecvent la ipoteze despre "nea Gheorghe". E chiar amuzant că, la o încercare de cercetare în Internet, motorul de căutare Google furnizează nu mai puțin de 47 rezultate pentru "nea Gheorghe". E drept, multe dintre ele trimit la personajele
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
constant, încă de la Minima moralia), iar aceste lumi sînt fermecătoare tocmai pentru că nu pot fi pipăite, cîntărite, măsurate. Ei sînt simultan aproape de om și de Dumnezeu, le aparțin amîndurora. Prin ființele intervalului devenim conștienți că modelul dihotomic al lumii e reductiv și creator de confuzii. Portretul îngerului, așa cum se încheagă de la o pagină la alta, depășește, desigur, imaginea lui plastică (se recurge rareori, în carte, la exemple din pictură sau mozaicuri) și e nevoie mai degrabă de o imaginație științifică pentru
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
descrierea unei opere literare (poetice) supusă mecanicii eterne de aranjare a cuvintelor. Modelul concentrare oximoronică/ extindere discursivă este mai limitat, în sesnul că încearcă să explice sistematica unei anumite zone dintr-o poezie națională - lirismul portughez; este apoi un model reductiv, esențializat". Cealaltă față a prozei (1988) își propune să interpreteze, din perspectiva stilisticii diacronice, operele unor prozatori precum Mateiu Caragiale, Blecher, Marin Preda etc., opere percepute și din unghiul surprinderii unei viziuni sau tematici singulare, specifice. E detașat, astfel, romanul
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
românești a secolului al nouăsprezecelea patru decenii de liniștită dezvoltare, iar celui de al douăzecilea nici măcar două, o judecată mecanică impune concluzia că posibilitățile nașterii unei mari literaturi au fost modeste - ca să nu spunem nule. E un punct de vedere reductiv, căci, la urma urmei, care e elementul de comparație? Cu care alte literaturi, stăpâne pe secole de magistratură a esteticului ne confruntăm? Cu literatura Rusiei care, prin același calcul, a avut parte în ultimele două secole de câteva luni de
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
temperată dar de tip continental", "clopotnița de tip romanic", "casă de tip vechi" - dar și "mașina tip sport". Ultimul exemplu ilustrează deja cazul care ne interesează: tip apare juxtapus substantivului-centru și urmat de un alt substantiv (cu funcție adjectivală). Capacitatea reductivă a construcției este evidentă; încercarea de a o explica ar produce dezvoltări redundante și greoaie. Se întîlnește uneori și construcția în care raporturile sînt clar indicate de prepoziții și de flexiunea cazuală; de altfel, aceasta e cea "elegantă", recomandată: "Cum
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
fărâmițează imperiile, "dezleagă" (cu ghilimele) umanitatea. Dar ea este reiterată, la un alt nivel, în aceste texte lungi și forfotitoare, cu un turbion amețitor de imagini. Ochiul miriapod, metafora plasată anterior în titlul unui volum, i s-a părut probabil reductivă autorului, de vreme ce el folosește acum pluralul, intensificând monstruos percepția vizuală. Oglinzile sunt de asemenea multiplicate, creierul "nu mai focalizează, ci dispersează", "fărâme de ochi" sunt "aruncate ca zarurile printre felii sângerânde de sfere". Poetul deschide către lume, cu o imaginație
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
insuficient practicată și discutată la noi. Dar nu despre aceasta vreau să vorbesc, pentru că ar fi problema cronicarilor literari de imediată actualitate. Altceva mă preocupă în această cronică orientată spre biografie ca specie a istoriei literare și spre un efect reductiv al punerii simple în pagină, dacă nu chiar simpliste uneori: anume prea modesta glosare a documentelor și firava problematizare a situațiilor de viață socială, politică sau intimă a unui scriitor. Episoadele unei biografii nu se leagă, opera e suspendată în
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
Petru Maier Bianu decurge - folosesc, cu bună știință, un stereotip medical - dintr-un tratament adecvat aplicat perioadei. De la oscilantul Petru Groza, trecând prin formula brutală a lui Gheorghiu-Dej și culminând cu naționalismul delirant al lui Ceaușescu, comunismul a scufundat câteva reductive biografii trucate în viața fiecăruia dintre contemporanii săi. Mici narațiuni prefabricate umpleau succesiv spațiul altminteri rezervat basmelor. Contingente întregi de "șoimi ai patriei" permiteau - fără s-o știe - asemenea contaminări. Copilul arestat pentru răspândire de manifeste se insinua în copilăria
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
a spiritului! E un fenomen mult mai răspândit decât ne-am imagina, o stranie cecitate din partea unor personaje care n-au reușit să vadă profunzimile iraționale ale ideologiei naziste. Chiar și problematica „banalității răului” e privită de Tony Judt oarecum reductiv, motivată de faptul că ea a dat naștere unor neclarități în identificarea corectă a celor care au perpetuat crima. Secțiunea a doua a cărții, „The Politics of Intellectual Engagement”, oferă portretele a șase gânditori față de care (cu o excepție: Louis
Brave old world (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5555_a_6880]
-
cald - ca poet emblematic al unei atitudini vădit postmoderne, ba ca dramaturg de succes, recunoscut - fără ezitări notabile - de exigentul mediu cultural francez. Ba ca autor al unei însingurări bine programate, ba ca optzecist impur și dur, ieșit din tiparele reductive ale propriei generații. Nu prea știm însă cum să procedăm cu prozatorul Vișniec. Și, aș adăuga, cu omul de radio, cu comentatorul de la RFI. Cu atât mai mult cu cât de curând Editura Cartea Românească și-a asumat meritoriu reeditarea
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
mai degrabă, încercarea de a scăpa tocmai de o prea mare contextualizare. De aici și o posibilă căutare a unei coerențe interioare a poemelor. Altă explicație nu găsesc! Poetul vrea să i se "piardă urma", fuge cât poate de etichetările reductive cu care s-a procopsit încă de la debut. Dacă a doua perioadă a creației sale, din anii ’60, este una îmblânzită, poate mai lirică, oricum mai sentimentală și aproape deloc contestatară, prin amestec se poate atinge un oarecare echilibru. În
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
convingerea că "orice comentariu e de prisos". Concluzia exegetului e că temele și motivele povestirilor voiculesciene "sunt variate", arta prozatorului e "extraordinară", iar subiectele "senzaționale sau banale". Cu astfel de aprecieri critica însăși cade în banalitate. E apoi mult prea reductiv, chiar comic, să califici asceza voiculesciană din anii ´50, ce tinde să se identifice cu isihasmul, drept "un trai sportiv" (p. 236), când e vorba de o practică prin excelență spirituală; exegetul persistă în greșeală când scrie cu seninătate despre
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
care vorbește atât în manifest, poate fi ceva de genul: „Dacă tot nu mai citiți poezie adevărată, iată, un jeg de poezie vă dau și vă și spun că vă iubesc în fiecare poem!” Discursul lui imperativ e intolerant și reductiv, refuzând exact ceea ce poate face poezia să supraviețuiască, diversitatea, și denotă un orgoliu păgubos, chiar nociv. Acele numeroase îndemnuri care umplu paginile: „fă asta”, „hai cu mine”, „întoarce pagina”, „să citim împreună” ș.a.m.d. cu care poetul crede că
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13636_a_14961]
-
specializat pentru opțiunile politice: socialiști, comuniști, fasciști, leniniști, troțkiști, hitleriști... A adera la marxism însemna, cu evidență, a te subordona unei politici, nu a subscrie unei gîndiri. O dată pasul făcut, gîndirea era dată în lături, în locul ei instalîndu-se dogma. Caracterul reductiv al marxismului încurajează lenea intelectuală; este sursa principală a succesului său. Totul se explică într-un singur mod, toate merg într-o singură direcție. Nu te mai bîntuie nici o migrenă, lucrurile sînt lămurite o dată pentru totdeauna. Munți de volume și
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
bine toate manifestările Școlii Ardelene, integrate organic în complexul de fenomene economice și sociale ale timpului, determinate în modul cel mai strîns de acestea." Succesul rapid al noilor dogme asupra minților necoapte a izvorît, în largă măsură, din caracterul lor reductiv și confortabil. Marxismul oferise toate răspunsurile și a întreba ceva în plus ar fi sunat ca o indiscreție. O publicație edificatoare pentru spiritul timpului, tradus în modul de a se exprima al elevilor, este Școala nouă - Buletinul liceului de băieți
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
prozei brebaniene îi lipsește un pol necesar, ce ar putea conferi o sporită semnificație romanescă, prin echilibrarea tensionată a ansamblului. Cu Mircea Cărtărescu eseistul e încă mai sever. Dincolo de excelența stilistică a romanelor, îi displac "preeminența narcisismului, roditor, dar și reductiv", "prisosul de exhibiționism și de artificialitate" (p. 310), atracția ce o exercită asupra romancierului "jegul și putreziciunea, ceea ce miroase ca un hoit, lumina râncedă", obsesia conjurației, faptul că planul oniric, categoric reușit, e diminuat de cel trivial, popular, al unor
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
moda occidentală, călugări jegoși, cu privirea tâmpă, și mai ales țigani, de o frumusețe picantă, senzuali, sfioși, melancolici, pătrunși de sunetul muzicii, strânși în jurul focului. Pitorescul este un efect căutat, o trăsătură definitorie a Valahiei - a Balcanilor, rezultat al modului reductiv, schematic, de a gândi această lume doar ca o sumă de contraste între modernitate și primitivitate. E drept, printre în înșiruirea de clișee, germanul K. scapă și informații de "interes documentar". Cea mai importantă a devenit, fără voia sau știrea
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
Istoria și teoria literară își întind autoritatea pînă asupra zilei de ieri. Opera, însă, ține de un azi etern". Ca și: "Erudiția, ca și metoda, e un mod elegant de a nu primi sfidarea noutății ci de a o citi reductiv, prin antecedențe". Și, adîncind nițel lucrurile, de ce nu ne-am aminti teza lui Fr. Schlegel, conform căreia motorul artei în genere n-ar fi decît jocul divin al ironiei? În cronicar literar specializat în poezie, Al. Cistelecan își urmează propria
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
pot fi receptate într-o dispunere temporală tradițională. Există la Kundera, chiar dacă doar sugerat într-un plan speculativ formal, un tip de variațiuni, să le spunem meiozice, născute din contragerea în lanț a unor suprafețe narative, dintr-un fenomen acut reductiv, imploziv împins către limitele sale, fenomen indus de o utopică gestionare a creației beethoveniene. Felul în care e povestită istoria contemporană seamănă cu un mare concert în care s-ar prezenta, unul după altul, cele o sută treizeci și opt
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
lui Rorty, cu alte cuvinte, îl voi regăsi pe Bloom. Dar în solitudinea lecturii pe care o proslăvește Bloom nu văd cum l-aș regăsi pe Rorty. Tocmai de aceea, relativismul, mi se pare mie, e mai cuprinzător, mai putin reductiv, și deci mai capabil să ne îmbogățească acel eu solitar care e mitul lui Bloom. De altfel, pur și simplu nu-l cred pe Harold Bloom cînd susține că valoarea estetică este rezultatul unei învrăjiri a lecturii solitare: cum s-
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
Rodica Zafiu Studierea inventarelor caracteristice de termeni poetici sperie de obicei, pentru că e bănuită de intenții normative sau practici reductive. Tradiția eclectică și slab normativă a culturii române a făcut ca în domeniul literar uzul să decidă, criteriile și regulile rămînînd cel mai adesea neexplicite. Judecata de valoare a fost exprimată mai curînd în numele unor trăsături și efecte globale (armonie
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
fi în acest "elegant" fel de a vedea lucrurile o carte ceva mai blîndă. Cu alte cuvinte, zmeul și Făt-Frumos. Ionescu s-a delimitat permanent de paranoia antisemitismului, n-a căzut niciodată pradă ei, în timp ce Cioran... Ar fi cel mai reductiv fel de a vedea cercetările Martei Petreu. Nu fața și reversul unui spirit justițiar sînt aceste două cărți, ci o serie ieșită din încercarea de a înțelege onest o mitologie a culturii române și de a se raporta liber la
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
o funcție esențială revine afectivității. Generarea realului poetic, prin activarea celor două valențe, se savîrșește prin reducția stării naturale a realului obișnuit și integrarea lui într-un nou sens. Trei feluri de procedee identifică teoreticianul pentru generarea realului poetic: intensive, reductive și proiective. Diversitatea acestor procedee exprimă ideea de libertate a subiectului poetic/liric. Acesta e un instaurator al sensului. În legătură cu libertatea spiritului poetic se naște întrebarea despre coeficientul de adevăr al realului poetic. Doinaș introduce în acest loc al demonstrației
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
unei cărți ieșite cu doar cîteva zile în urmă de sub tipar, sub girul editurii Rowman & Littlefield, al cărei titlu sună încurajator pentru criticul literar: Limits of Rightness (rom. Limitele corectitudinii). Încurajator pentru că promite o depășire a acestui context mult prea reductiv de abordare a chestiunii, și o găsire a glorioasei căi de mijloc. Krausz gîndește și scrie în tradiția filozofiei analitice: format la Oxford, elev cîndva al marelui Bertrand Russell și unul dintre îngrijitorii operei lui Collingwood, studiile pe care le-
Limitele interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16635_a_17960]