967 matches
-
stâncă, de-o vârstă cu munții săi, părtaș neistovit și iscusit la extragerea bogățiilor pământene de-a lungul secolelor, îmbucurând cu rodul trudei moților săi ,,tezaurele” împăraților, monarhiilor străvechi și contemporane, republicilor din zilele noastre, a ridicat la vremuri aprinse redute vii în calea năvălitorilor mai vechi sau mai noi, care îi încălcau hotarele și îi râvneau pământurile ca să se înstăpânească pe bogățiile lor moștenite din cele mai vechi timpuri. Și-a așezat prin aprigii săi lănceri oțeliți în legiunea Auraria
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93455_a_94747]
-
luptă, ca să antrenăm “flăcăii”! Să ne închipuim că suntem la... la... - La Rovine în câmpii! A sărit un “isteț” dintre noi. - Nu, mă, acolo ne trebuie lănci, sulițe, de unde le luăm? Ne scatem ochii cu ele... mai bine...să cuceriți “redute.” Să învățați asaltul, mă, să dați în turc cu îndârjire, cu...dârzenie, adică așa...să scrâșniți din dinți! Nici nu se putea o fericire mai mare pentru vajnicii “flăcăi”. Acum, când “domnul” Dode ne turnase în căpușoare lichidul fierbinte al
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
două clase în care învățau țâncii din a-ntâia și a doua. Fericit prilej să ne demonstreze talentul său patriotico-organizatoric. Cele două clase erau despărțite de un hol care ducea la cancelaria pustie. Pe acest hol a organizat “domnul” Dode “redutele” celor două clase, formate din două bănci, puse una peste alta. Apoi a întărit “apărarea” redutelor etajate cu “flăcăii” înarmați cu ghiozdane. A, nu, dragii mei, ghiozdanele de atunci erau niște simple trăistuțe din pânză, susținute de un șnur destul de
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
demonstreze talentul său patriotico-organizatoric. Cele două clase erau despărțite de un hol care ducea la cancelaria pustie. Pe acest hol a organizat “domnul” Dode “redutele” celor două clase, formate din două bănci, puse una peste alta. Apoi a întărit “apărarea” redutelor etajate cu “flăcăii” înarmați cu ghiozdane. A, nu, dragii mei, ghiozdanele de atunci erau niște simple trăistuțe din pânză, susținute de un șnur destul de gros și rezistent, trecut peste pieptul și spinarea școlarului, în diagonală. De fapt, nici nu i
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
din ambele “tabere combatante“. Cum să se ferească în spatele băncilor, cum să-l lovească pe inamicul care îl atacă, apoi cum să-l respingă și să-l răstoarne peste bancă, trecând el la atac, cățărându-se pe băncile etajate: o redută pe hol, a doua la in-trarea în clasă și ultima în jurul catedrei, sediul “statului major al armatei”. Dacă “inamicul” ajungea la catedră, însemna că cetatea respectivă a fost ocupată. Dotat cu un fluier de arbitru (nu știu de unde îl avea
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
se auzea niciun “văleu!”, niciun “aoleu!”, niciun țipăt, niciun geamăt. Numai izbituri, numai icnituri, numai lovituri scrâșnite, ce mai, se dovedea clar talentul de “luptător-erou” al puilor de românași. Cei din clasa a doua, fiind mai voinici, reușiseră să cucerească “reduta” noastră de pe hol și se urcaseră pe băncile din “linia a doua”. De acolo ne loveau în cap cu geacurile, de ne-au băgat sub bănci. Dar luptătorii noștri de la “reduta” de pe hol i-au atacat pe la spate, lovindu-i
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
clasa a doua, fiind mai voinici, reușiseră să cucerească “reduta” noastră de pe hol și se urcaseră pe băncile din “linia a doua”. De acolo ne loveau în cap cu geacurile, de ne-au băgat sub bănci. Dar luptătorii noștri de la “reduta” de pe hol i-au atacat pe la spate, lovindu-i cu geacurile și picioarele, încât “inamicii” au bătut în retragere, mai ales că cei căzuți pe sub bănci au reușit să se ridice și să treacă la “atac”, respingându-i pe “invadatori
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
până la sfârșitul anului... Deseori îl întâlneam pe “domnul” Dode pe șosea, fluierând și cu mâinile la spate, probabil cu “treburile importante” care îl copleșeau. - Trăiți, dom’ Dode! - Salut, flăcăi! Mai jucați, mă, “un ban pe păr”? Sau... o “bătută” pe redută? Ai? Și râdea zgomotos. Noi nu răspundeam... Deși...ne plăcuseră teribil jocurile inventate de el. Referință Bibliografică: DOMNUL DODE / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888, Anul VI, 02 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Năstase Marin
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
și se adaugă o stea din ,,carul mare” Norul adaugă un strop sufletul se dă puțin în foc, din vâlvătaia asta mare se ard cuvinte în amnare o stare, chemare, jale... doar o inimă ce-i chinuită aduce cuvântul pe redută. Zborul rămâne zbor un albatros pe călător. O oază de lumină se ridică dintr-un neant de clipă! În fața versului său trist, mă plec... Celui mai trist dintre alchimiști Referință Bibliografică: Celui mai trist dintre alchimiști / Petru Jipa : Confluențe Literare
CELUI MAI TRIST DINTRE ALCHIMIȘTI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383202_a_384531]
-
le aduc apă, pot să stea și să aștepte liniștiți să ieșim din vizuina noastră... - Imohagul dădu ușor din cap, arătând că nu este de acord: Singura noastră posibilitate de salvare e să-i convingem că locul acesta este o redută inexpugnabilă; un labirint unde, în cele din urmă, pot înnebuni. De cât timp venim aici să vânăm și cât ne-a trebuit ca să-l cunoaștem ca acum? De șase sau șapte ani. — Asta-i cea mai bună armă a noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pare să-mi cotropească pe deplin și definitiv sufletul, ceva se întâmplă! Cum de se poate? Cum de mai este posibil?! mă întreb nedumerit, de vreme ce mă cufundasem atât de adânc în neființă? Se întâmplă ceva, o repet, cu această ultimă redută în calea pieirii civilizației, aflată în inimile noastre, iar eu simt, în sfârșit, poate pentru prima oară... simt că în această seară istorică a universului, destinul implacabil va face o excepție în ceea ce mă privește, nu știu cum și de ce, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sora lui Gil Robles, auzi; fiindcă e bună de nu se mai poate. Eu, În locul dumitale, n-aș lăsa să-mi scape ocazia. Bea are deja logodnic. Un sublocotenent care face serviciul militar. Fermín suspină, iritat. — Ah, armata, racilă și redută tribală a corporatismului maimuțăresc. E și mai bine, fiindcă, astfel, dumneata Îi poți pune coarne fără remușcări. — Delirezi, Fermín. Bea o să se mărite cînd sublocotenentul va termina serviciul. Fermín Îmi zîmbi, pișicher. — Păi, să vedeți cum stă treaba: mie Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aude glasul lui Răducu, într-o moldovenească absolută: ― Concentrează-te, bă, în crucea mă-tii, că ’nebunim aici! S-a dus dracului repetiția, am râs ca proștii de nu ne mai puteam stăpâni, dar așa cuceream, încet și sigur, o redută pe care nu aveam s-o mai părăsim niciodată. Fata din Andros s-a jucat de 700 de ori. Cred că doar eu și Jeni Maci am jucat toate reprezentațiile, ceilalți s-au mai rotit, au mai plecat, noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
2012 Toate Articolele Autorului într-o lume de simboluri la tot pasul dai de goluri mă împiedic mă ridic păsările de nimic nu le pasă ele știu o comoară în pustiu numai disperarea mută toate lucrurile din loc unul pe redută altul pe o plută după cum avem noroc că e lipsă ori adaos totul s-a născut din haos abundența de rebuturi naște alte începuturi Referință Bibliografică: Într-o lume de simboluri / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383
ÎNTR-O LUME DE SIMBOLURI de ION UNTARU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361339_a_362668]
-
ridicați, gata sa iasă la atac la orice atingere. Era o fată frumoasă și de aici interesul băieților pentru ea. Care mai de care și-o dorea în brațe, mai ales că se aflase în sat că nu este o redută greu de cucerit și că oricând era dispusă unei tăvăleli prin pădure sau unde putea fi liniște și discreție. Maria, ca și Ana, erau în plină formare. Ambele cu ochii verzi - albăstrui, părul la fel de negru ca și la celelalte surori
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
românesc și fructificarea lui care decurge dintr-o abilitate exclusivă a managementului superior și eficient, în ramură. Nicio aserțiune care încorporează realitatea portretului Corinei Martin nu poate avea un conținut informațional care să o reprezinte adevărat, excluzând faptul că pe reduta oricărei rivalități, ea se are pe sine drept proprie apărare: are frumusețea corporală care indică ce repere trebuie să caute admirația în viața unui om; are deopotrivă o frumusețe sufletească ce repudiază orice ajustare, substituire, copie, fiindcă are propriile reflecții
CORINA MARTIN. SPERÂND ÎN CANATUL FERESTREI IEŞIREA SOARELUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363844_a_365173]
-
fericită acum! PRAG DE IUBIRE Te simt aproape, desigur, o himeră, mă locuiești și nu-mi ești chiriaș. Între cer și pământ, depărtarea mă cere, statornicia are și ea un cuvânt de spus. Și fiecare pas mă-ndeamnă spre pragul redutei vecernii să-nalț în ritm de colindă să cânt curcubeul pe prag de iubire dansând noul vals. (Din volumul „Creanga de cuvinte”, Editura Nico, 2013) HETREA JINGA Cornelia, s-a născut la 13 decembrie 1953 în comuna Hetiur, Județul Mureș
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
excelență în cadrul filialei București. Filiala Brașov a colaborat îndeaproape la emisiunile organizate de către televiziunile locale NOVA, TVS și cu presa locală sau națională, și cu revista “Viața de pretutindeni” etc. S-au constituit parteneriate cu caracter permanent cu Centrul Cultural Reduta, Biblioteca Județeană G. Barițiu, Salonul Literar D. Magheru, Casa Mureșenilor, Societatea Libris, Societatea Kronart, Librăria Ochian din Brașov etc. S-au susținut spectacole de muzică și poezie în cadrul parteneriatului cu Clubul pensionarilor Brașov, de asemeni s-au intensificat colaborările cu
LIGA SCRIITORILOR ÎN FOLOSUL CULTURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367890_a_369219]
-
meleagului pe care îl are în administrație, îndeplinea și oficiile de ghid. Cu o motivație exteriorizată prin mimica si pantomimica omului dedicat cauzei, profesorul Șoimaru a cercetat, prin ochiul inimii și musai al aparatului fotografic, ruinele celor trei cazemate, veritabile redute inexpugnabile pentru cei care le-au proiectat. Culmea însă, blocuri uriașe de beton înțesat cu un păienjeniș de fier, gros cât degetul cel mare de la mâna vreunui Goliat al timpului nostru, se aflau expulzate nu departe de baza acestor fortificații
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
așa că Ana nu se panică de faptul că un băiat necunoscut o invită la adăpostul întunericului pe o bancă. Un bec, fixat pe un stâlp de iluminat stradal, își arunca lumina lui ștearsă peste banca unde Viorel luase cu asalt reduta, sărutând-o de zor pe Maria. Ana văzând cât de bine se mișcă și se orientează în spațiu sora ei, parcă îi era ciudă pe timiditatea ei. Nici nu era atentă la ce-i spunea Claudiu. Privea cu interes cum
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
simțurilor, a culorilor, luxul debordant se lăfăie sporindu-ți “încremenirea” într-un șir nesfârșit al semnelor de exclamare care instabilizează firea și n-o lasă să se adune, să-și tragă sufletul pentru a cuceri în siguranță și treptat noi redute, aidoma alpinistului care nu se bucură de privliștea semeției înălțimilor cucerite pentru că e împins de la spate de vântul puternic, nu poate să ancoreze cortul și să-și așeze baza lăsând pe altă dată odihna, meditația și statistica pașilor asupra escaladării
DE MÂNĂ, CU LENIN DECAPITAT LA MANDALAY BAY ÎN VEGAS (VII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366833_a_368162]
-
-ți continui pașii pentru a privi pozele cu femei și solicitările acestora de a-ți ține companie. Deși în afara legii, este practicată sub forma “serviciilor de escortă”, adică înțelege fiecare ce vrea și cum îl taie capul ... Știrea despre ultima redută “cucerită” în materie de prostituție este prostituția masculină, una care pune capac și duce serios în derizoriu calitatea demnității și rectitudinii morale a individului și care te face să pui la îndoială bunele intenții ale autorităților și legislației ca atare
JOCURI DE NOROC ŞI CÂTE CEVA DESPRE ALTELE ÎN LAS VEGAS(VIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366900_a_368229]
-
fiecare bărbat ce o întâlnea să întoarcă capul după ea și să și-o dorească. Era fermecătoare și dorită. Numai că Ana avea o altă structură sufleteasca cu totul diferită de al celorlalte surori ale sale. Ana era o adevărată redută greu ce cucerit, deoarece ea nu se lăsa înșelată de vorbele dulci rostite cu nonșalanță de bărbații pe care îi fermecase cu fizicul ei. Ca oricare femeie era sensibilă la cuvintele frumoase spuse cu pricepere la urechea. Era cerebrală, chiar dacă
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
simțite pe spatele meu, simțeam mângâierea mâinilor ei fine, atente să nu-și înfigă prea adânc unghiile în pielea mea. Ii ciufuleam părul prin mișcări necontrolate, în timp ce îmi strecuram piciorul printre picioarele ei fine și frumos conturate. Nu erau o redută ușor de cucerit, dar parcă te invitau să o cucerești cât mai repede. Încet, încet am ajuns deasupra ei și corpurile noastre au fost unite de o tandră îmbrățișare, despărțite doar de slipuri, care au dispărut cu repeziciune, de parcă nici
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
furtunoase, cu un epos rupt din viață și îmbrăcat în aura unei relatări persuasive. Spectacolul este mereu același: când alb-suav, când negru-profund, însă ubicuu „postat” sub „sabia lui Damocles” a ternului trăirii și dramei, iluminat însă de speranță, ca ultimă redută în bătălia dată în tranșeele vieții. Cândva... în amurg are ca temă abuzurile săvârșite într-o familie care trăiește după propriile-i norme morale și sociale. Copiii sunt „educați” în spiritul „democraticei” libertăți, fără constrângeri ori porniri etice și, deseori
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 27 FEBRUARIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367666_a_368995]