1,577 matches
-
13 mai 1940, București - d. 22 aprilie 1996, București) a fost un poet, prozator, editor, traducător și eseist român. Este cunoscut mai ales pentru cele două volume de interviuri cu Majestatea Sa Regele Mihai I al României (o carte mult reeditată de diverse edituri la începutul anilor '90, reunite mai târziu într-un singur volum de Editura Humanitas); cartea oferă cea mai completă imagine a gândirii politice și personale a Regelui, până azi. Este fiul Mariei (n. Răportaru) și al lui
Mircea Ciobanu () [Corola-website/Science/298914_a_300243]
-
care urmărea realizările unui protagonist ecologist radical în lupta sa împotriva poluatorilor corporaționiști. Niciunul dintre romane nu a captat atenția criticii la prima ediție, dar erau promițătoare în ceea ce privește evoluția viitoare a lui Stephenson. "The Big U" nu s-a mai reeditat până în 2001, când Stephenson a permis acest lucru dându-și seama că această carte, pe care el o considera inferioară celorlalte scrise de el, era vândută la suprapreț colecționarilor. Succesul lui Stephenson a venit în 1992 cu "Snow Crash", un
Neal Stephenson () [Corola-website/Science/323757_a_325086]
-
anul 1878, pentru o scurtă perioadă, a fost membru al redacției ziarului "Timpul", împreună cu Caragiale și Eminescu. Lucrează la Ministerul de Externe translator de limba germană, la solicitarea lui Mihail Kogălniceanu. În același an editura Szollosy îi publică poemul "Radu", reeditat la București de editura Ionescu în 1914. În 1893, publică "Două măsuri", volum de articole privind problema evreiască. În parte din articole polemizează, din nou, cu V. A. Urechia cu care se afla în conflict în urma ieșirilor sale antisemite.. În
Ronetti Roman () [Corola-website/Science/315396_a_316725]
-
O pogorâre în Maelström” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, apoi în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”, fiind reeditată ulterior și de alte edituri. Alte traduceri au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „O coborâre în Maelström” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
brutal „Ești un prost”, pentru ca în roman moș Hau să-i răspundă „Te bizui pe nimic”; ochii tatălui nu mai sunt severi, ci ageri). Romanul a fost publicat în 1950 de către Editura Tineretului din București, cu titlul "Nada-Florilor". A fost reeditat în anul următor cu titlul schimbat "Nada Florilor", care a fost preluat și de edițiile ulterioare. Romanul "Nada Florilor" rescrie povestirile din volumul "Împărăția apelor" dintr-o perspectivă socială, integrând mediul acvatic vechi într-un cadru social mai bine precizat
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Florilor" a fost tradus în mai multe limbi străine: maghiară ("Virágöböl", Ifjúsági Könyvkiadó, Budapesta, 1952; traducere de Ádám Réz; a fost inclusă apoi în vol. "Virágöböl", Európa Könyvkiadó, Budapesta, 1963), rusă ("Ostrov cvetov", Detgiz, Moscova-Leningrad, 1953; traducere de Ilie Konstantinovski; reeditată în 1955 de Detskoi Gosud din Moscova), slovacă ("Ostrov kvetov", Slovenské nakladatel'stvo detskej knihy, Bratislava, 1953; traducere de Alica Szabová și Milan Ferko), estoniană ("Lillede saar", Eesti Riiklik Kirjastus, Tallinn, 1955; traducere din rusă de Nadežda Roose), bulgară Островът
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Slovenské nakladatel'stvo detskej knihy, Bratislava, 1953; traducere de Alica Szabová și Milan Ferko), estoniană ("Lillede saar", Eesti Riiklik Kirjastus, Tallinn, 1955; traducere din rusă de Nadežda Roose), bulgară Островът на цветята", Narodna Mladej, Sofia, 1955; traducere de Iordan Stratiev; reeditată în 1982 și 1989), poloneză ("Wyspa Kwiatów", Nasza Księgarnia, Varșovia, 1955; traducere de Rajmund Florans), cehă ("Ostrov květů", Mlada Fronta, Praga, 1956; traducere de Vlasta Balinková; reeditată în 1957), kirghiză ("Güldűű aral", Kirgizučpedggiz, Frunze, 1956; traducere de T. Kydyrov), armeană
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Roose), bulgară Островът на цветята", Narodna Mladej, Sofia, 1955; traducere de Iordan Stratiev; reeditată în 1982 și 1989), poloneză ("Wyspa Kwiatów", Nasza Księgarnia, Varșovia, 1955; traducere de Rajmund Florans), cehă ("Ostrov květů", Mlada Fronta, Praga, 1956; traducere de Vlasta Balinková; reeditată în 1957), kirghiză ("Güldűű aral", Kirgizučpedggiz, Frunze, 1956; traducere de T. Kydyrov), armeană ("Ostrov cvetov", Ajpetrat, Erevan, 1956; traducere de A. Kovan), georgiană ("Ostrov Cvetov", Detjunizdat, Tbilisi, 1958; traducere de M. Ahaladze și N. Ahaladze), kazahă ("Güldi aral", Kazgostilizdat, Alma-Ata
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
artei plastice românești, autorul a publicat câteva cataloage și monografii privind opera pictorilor Francisc Șirato (1965), Lucian Grigorescu (1967), Marius Bunescu (1971),Corneliu Michăilescu (1972), M. H. Maxy (1974), Gheorghe Ionescu (1988), precum și un album consacrat lui Constantin Brâncuși (1972, reeditat 1976). A realizat ample incursiuni în mai multe domenii ale vieții artistice românești de la sfârșitul veacului trecut și din acest secol, publicând titluri despre cronicari și critici, colecționari sau societăți artistice. O altă carte este consacrată decorației pictate din vechi
Petre Oprea () [Corola-website/Science/314540_a_315869]
-
Violator este al șaptelea album al trupei Depeche Mode. A fost lansat de Mute Records pe 19 martie 1990. Albumul are câteva particularități discografice: În 2006, "Violator" a fost reeditat și i s-a adaugat și un DVD bonus. Ediții comerciale în Marea Britanie Ediție comercială în SUA Ediții comerciale în Japonia Aceste ediții sunt identice cu varianta pe CD, numai că, datorită specificului materialului care nus suportă multă informație pe
Violator (album) () [Corola-website/Science/306266_a_307595]
-
mutat la Paris, înființând propriul sau „Cerc al Culturii Proletare”. După izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, Lunacearski a adoptat o poziție internaționalista și anti războinica care l-a apropiat de Lenin și Leon Troțki. În 1915, Lunacearski și Pavel Lebedev-Polianski au reeditat ziarul social-democrat "Înainte" (Вперёд), punând accentul pe „cultură proletara”. După Revoluția din 1917, Lunacearski s-a întors în Rusia și, la fel ca alți internaționaliști social democrați veniți din străinătate, s-a alăturat curentului „Mezraionțî” înainte de a fuziona cu bolșevicii
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
franco-britanică s-a încheiat în momentul în care naziștii au atacat violent prin Benelux. Trupele franceze au intrat în Franța prin Ardeni pe 13 mai. Cele mai multe forțe Aliate erau concentrate în Flandra, deoarece comandanții franco-britanici considerau că germanii urmau să reediteze Planul Schlieffen din primul război mondial. Franța a cedat în șase săptămâni, în fața superiorității materiale, tehnologice, logistice, și stategice germane. Imperiul Britanic și coloniile sale au rămas să lupte singure împotriva inamicului. În timpul Bătăliei Franței, premierul britanic Neville Chamberlain a
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
și să pregătească asaltul final asupra Germaniei. În toiul acestor pregătiri, aliații au fost luați total prin surprindere de ultima mare ofensivă germană de pe frontul de vest. Germanii și-au lansat ofensiva în decembrie în Ardeni. Ei au încercat să reediteze succesul din 1940. Și de această dată, germanii au întâmpinat o rezistență redusă - forțele americane erau formate ori din militari neexperimentați, ori din soldați extenuați, aduși într-o zonă „liniștită” a frontului pentru refacere. Existau însă mai multe diferențe importante
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
deține și bunuri imobiliare valoroase. De asemenea, a publicat și trei volume în domeniul cercetărilor de marketing și anume: A mai publicat și două autobiografii: Apărută într-o prima ediție în 1986 și a II-a ediție în 1990 și reeditată în 1991 la Fundatia Europeană Drăgan.
Iosif Constantin Drăgan () [Corola-website/Science/303408_a_304737]
-
mai este reluată după terminarea acestuia, deși Societatea nu este dizolvată legal. Încetându-și activitatea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Societatea a fost reînființată la 1 ianuarie 1990. Membrii săi au depus eforturi însemnate pentru continuarea tradițiilor Societății, reeditând revista "Spitalul" - "Spitalul SSMB" pentru o perioadă, adminstrând o bibliotecă pentru studenții mediciniști, dar mai ales realizând legături foarte strânse cu organizațiile studențești din țară și din străinătate. Societatea a desfășurat și desfășoară în continuare nenumărate activități și acțiuni în
Societatea Studenților în Medicină din București () [Corola-website/Science/306594_a_307923]
-
victorii. Pentru aceste rezultate a fost ales cel mai bun sportiv bulgar al anului. Doi ani mai târziu, a cucerit medalia de argint pe echipe la Campionatul Mondial din 1985, cel mai bun rezultat din istoria Bulgariei. A reușit să reediteze aceasta performanță la Campionatul Mondial din 1987. La Seul 1988, cea de-a două participare la Jocurile Olimpice, s-a clasat doar pe locul 13 la individual și pe locul 8 pe echipe. După căderea Zidului Berlinului în 1989 a plecat
Vasil Etropolski () [Corola-website/Science/336106_a_337435]
-
segmente de public creștin în spectatori de teatru și film. Prima traducere în limba română a fost realizată de prozatorul și poetul ardelean Ion Gorun (1863-1928) și publicată în perioada interbelică sub titlul "Ben Hur" (Editura Ig. Hertz, București, f.a.; reeditată de Editura Hermes din București în 1992, de Editura Prietenii Cărții din București în 1999, de Editura Gramar Mondero din București în 2008 și de Editura ALFA din Iași în 2012). Alte traduceri au mai fost realizate de preotul Gh.
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
din București în 1999, de Editura Gramar Mondero din București în 2008 și de Editura ALFA din Iași în 2012). Alte traduceri au mai fost realizate de preotul Gh. D. Vișan (publicată de Editura ziarului Universul din București în 1931; reeditată de Editura Grafoart din București în 1990, de Editura Apollo din București în 1994 și de Editura Nopți Albe din București în 1998 sub titlul "Sub semnul lui Hristos. Ben Hur"), Mircea Munteanu (publicată de Editura Litera Internațional din București-Chișinău
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
1994 și de Editura Nopți Albe din București în 1998 sub titlul "Sub semnul lui Hristos. Ben Hur"), Mircea Munteanu (publicată de Editura Litera Internațional din București-Chișinău în 2004) și Lidia Grădinaru (publicată de Editura Leda din București în 2005; reeditată de Editura Adevărul Holding din București în 2010 și de Editura Corint din București în 2015). După publicarea romanului în 1880, Wallace a primit un număr mare de cereri de dramatizare a operei pentru a fi jucată pe scena de
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
Scholarly and Literary Works of Mircea Eliade", editat de Norman Girardot și M. L. Ricketts, The Seabury Press, New York, 1982; traducere de Mac Linscott Ricketts), franceză („Adieu!...”, în vol. "Les Trois grâces: nouvelles", Gallimard, Paris, 1984; traducere de Alain Paruit, reeditată în 2009), cehă (în vol. "Hádání z kamenù", Editura Argo, Praga, 2000; traducere de Jiří Našinec), bulgară („Адио!...”, în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002; traducere de Ognean Stamboliev) și altele.
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
Noua Revistă Română", vol. VIII, nr. 17, 5 septembrie 1910. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Berenice” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. În „Berenice”, Poe a urmat tradițiile populare ale
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
Edouard Daladier era conștient de diferențele economice și de dotare ale armatei față de Germania. Comandantul suprem al armatei franceze, Maurice Gamelin se aștepta la o campanie germană asemănătoare cu cea din primul război mondial. Gamelin se aștepta ca germanii să reediteze Planul Schlieffen și, în ciuda faptului că armata franceză din deceniul al patrulea era organizată să fie capabilă să desfășoare acțiuni ofensive, conducerea militară franceză considera că este mai potrivit să întâmpine amenințarea germană în mod defensiv. Această alegere era generată
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
a lui Poul Anderson. Alte serii cunoscute ale autorului sunt "Alex Courville" (1978-88) sau "Leș Cités de l'espace" (1979-85), care amintește de seria "Cities în Flight" a lui James Blish. Între 1997 și 1998, editorul belgian Claude Lefranq a reeditat o parte dintre opera lui Barbet în ediții omnibus, fiecare cuprinzând 5 române ale unei serii. Opera lui Barbet are la bază o profundă documentare științifică și emană un optimism opus atmosferei obișnuite a genului. Viitorul imaginat de el nu
Pierre Barbet (scriitor) () [Corola-website/Science/321294_a_322623]
-
și simțind-o - îmi vine a râde.” Criticul George Călinescu a scris despre "Etymologicum" că „e o carte desfătătoare de divagație prin folclor și literatură”. După ce a citit cronicile elogioase din presă, Iulia Hasdeu nota în jurnal: „”. Cartea a fost reeditată în 1972 la Editura Minerva și în 1998 la Editura Teora (primul volum), sub îngrijirea lingvistului Grigore Brâncuș.
Etymologicum Magnum Romaniae () [Corola-website/Science/333047_a_334376]
-
de animale, atât sălbatice, cât și domestice, de păsări, fenomene naturale ș.a.m.d.; într-un lexicon special erau prezentate 149 limbi. Al doilea volum conținea denumiri ale câtorva numerale cardinale în 222 limbi. În anii 1790-1791 dicționarul a fost reeditat într-o formă revizuită și completată. În această ediție cuprinsă în patru volume, erau prezentate 272 limbi și dialecte, printre care 30 limbi africane și 23 amerindiene. Conform propunerii Ecaterinei a II-a, structura dicționarului a fost schimbată. După cum reiese
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]