3,182 matches
-
lui de expunere și rulare narativă, cu ritm când lent, când accelerat, cu schimbări oportune de planuri și modificări subtile de registru. E motivul pentru care romanul de față se citește pe nerăsuflate, dar și într-o stare de concentrare reflexivă, nu numai participativă. Senzaționalismul unor întâmplări nu anulează verosimilitatea lor și cu atât mai puțin logica internă a lumii explorate. Ca în Groapa lui Eugen Barbu ori în alte romane realiste de calibru, determinarea materială este esențială. Problema spinoasă a
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
prim-plan sunt capitole de sine stătătoare, prin soliditate și multiplă specificare. Sunt niște lecții de critică: în sensul că fiecare dintre acești autori ilustrează o tendință, o școală, o gândire critică; și de asemenea, în sensul excelenței tranzitive și reflexive a comentatorului. Rezultatele sunt pe măsura efortului hermeneutic depus. Tentativele de transpunere, de locuire a diferitelor conștiințe critice îi reușesc, de fiecare dată, lui Mircea Martin - astfel că sistemul și metoda celor cinci autori ne devin transparente. Le vedem parcă
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
o dezbatere în care tentația nu totdeauna justificată a ultimelor noutăți, a unui dernier cri ar putea fi dispusă a nesocoti perenitatea unor opinii formulate în interbelic. Ceea ce distinge opera critică de operele imaginației, apreciază Vladimir Streinu, este condiția sa reflexivă, mijlocitoare a înțelegerii caracteristicilor creației literare, "mai cu seamă prețul (său) de obiect artistic, măsura, cu alte cuvinte, de a satisface ceea ce nu s-a putut numi altfel decît gustul". Cu toate că reflexivă, critica se regăsește în rolul său "modest, de
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
operele imaginației, apreciază Vladimir Streinu, este condiția sa reflexivă, mijlocitoare a înțelegerii caracteristicilor creației literare, "mai cu seamă prețul (său) de obiect artistic, măsura, cu alte cuvinte, de a satisface ceea ce nu s-a putut numi altfel decît gustul". Cu toate că reflexivă, critica se regăsește în rolul său "modest, de estetică practică", determinat de infinita variație a fenomenului artistic, respingînd "putința de a fi socotită drept aplicare a spiritului exclusiv teoretică". înainte de a-și articula "propria teorie", critica se cade a ține
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
braț și un Ťînger bătrînť de care se sprijină - diferența e de nuanță, de vreme ce drumul duce, oricum, spre Ťrăscruceať inevitabilă". Antenele lui Ilie Constantin caută mereu materia congeneră liricii d-sale, cea care-i convine. Adică materia ridicată la puterea reflexivă, aptă de simbol, acroșînd, dincolo de stratul pitorescului, subiectele unei generalități. Ion Caraion e supus unei cît se poate de adecvate "lecturi politice", care, în poemul intitulat Trib I, din Cimitirul din stele (1971), devoalează, de sub impresia de claustrare teribilă, un
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
dragoste o tulburătoare istorie melancolică în imagini, încercînd să prindă inefabilul, toate momentele, într-un film. Adaptarea ca și Public Spaces (Spații publice, Olanda, 2006) al lui Martjin Veldohen sunt filme de graniță între ficțiune și animație, subtile și neliniștitoare, reflexive, cu o filosofie proprie. Filmul de 10 minute al lui Veldohen funcționează contra-cronometru, cu ceas, așa cum sunt viețile funcționarilor care trec prin cadru. Practic, camera urmează personajul într-un travelling neobosit, și trecerea de la peronul unei gări la cheiul venețian
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
epoca marcată de sfâșieri, sfârtecări, confruntări, spaime, servituți și cortine de fier, și s-a topit în Lumina pe care în sfârșit o vede." (pp. 290-292). Îl știam pe Mihai Cantuniari ca pe un traducător excepțional. Acum descopăr un om reflexiv, de mare profunzime și sensibilitate; și un scriitor autentic. Mihai Cantuniari, Bărbatul cu cele trei morți ale sale, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007, 388 p.
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
produs, ci este un proces, o entitate vie, este persoană. În școala vieții el trebuie să-și fie și propriul său autor; trebuie nu doar să fie făcut, ci să se facă adică să se nască, din nou -, ca ființă reflexivă. Îndrăznim să credem că numai în om timpul poate fi reversibil, adică reflexiv (precum lumina într-un cristal, diamant), cu șansă de-a se cunoaște pe sine; el devine astfel durată, valori de cultură, iar cea mai mare valoare dintre
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
el trebuie să-și fie și propriul său autor; trebuie nu doar să fie făcut, ci să se facă adică să se nască, din nou -, ca ființă reflexivă. Îndrăznim să credem că numai în om timpul poate fi reversibil, adică reflexiv (precum lumina într-un cristal, diamant), cu șansă de-a se cunoaște pe sine; el devine astfel durată, valori de cultură, iar cea mai mare valoare dintre valori este OMUL. Aceste aforisme au firești afinități cu „Aforismele” lui Hipocrate și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
perversă, doctorul "de morți" sau fostul judecător. Devin cu toții memorabili nu prin ceea ce fac (căci nu prea pot face mare lucru), ci prin modalitățile lor de introspecție, reflecție și expunere. Din această perspectivă, grefierul e aproape un filozof, o conștiință reflexivă care caută în sine resorturile imposibil de aflat în afară. Iată-l, de pildă, într-un expozeu ținut soției procurorului: "lumea însăși se poate concepe ca sistem complex de metafore, căci, în afară poate de numele secret al lui Dumnezeu
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
cu prefigurarea declinului. Radu Petrescu face din iubire un sentiment pur artistic, sustras din tentaculele socialității realiste. Modul de a se cunoaște al viitorilor îndrăgostiți, prin întâlnirea privirilor în oglindă (din finalul primului capitol), pune dragostea sub semnul unui impresionism reflexiv cultivat și al unui estetism plastic lunecând imperceptibil de la rafinamentul culorilor spre subtilitățile unor subînțelesuri ce solicită un cititor pregătit să descifreze și să guste combinațiile de tonuri și semitonuri, ambiguitățile și previziunile. Doamna Iliescu, mama lui Matei, vine cu
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
sa analitică. Nu ,,alegorii manieriste relativ simple" face Arcimboldo, cum prea grăbit afirmă Hocke, și nici nu realizeză ,,tablouri metonimice" cum spune Mario Praz. Demersul său nu este unul strict declamativ, al unui alegorist sau al unui retor, ci unul reflexiv și hermeneutic. El operează, concomitent, o decriptare a realului și o disociere a limbajului. Reconstrucția vizuală a lumii se face pornindu-se de la elementele generative ale presocraticilor. Aerul, Focul, Apa, Pămîntul sunt resuscitate și puse în succesiunea temporală a celor
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
entitate anume (ca în a o lua pe cocoașă, unde o este "lovitura"), alteori e o simplă formă expletivă (lipsită de sens propriu-zis, ca în a o tuli sau a o mierli). Mai complicată și mai ambiguă este interpretarea formei reflexive: poate fi vorba de un reflexiv al interesului, al participării (ca în și-o cumpără = "o cumpără pentru sine"), dar și de unul posesiv; acesta ar intra totuși în contradicție cu sensul verbului, pentru că, în principiu, cineva nu poate fura
La furat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7736_a_9061]
-
lua pe cocoașă, unde o este "lovitura"), alteori e o simplă formă expletivă (lipsită de sens propriu-zis, ca în a o tuli sau a o mierli). Mai complicată și mai ambiguă este interpretarea formei reflexive: poate fi vorba de un reflexiv al interesului, al participării (ca în și-o cumpără = "o cumpără pentru sine"), dar și de unul posesiv; acesta ar intra totuși în contradicție cu sensul verbului, pentru că, în principiu, cineva nu poate fura tocmai lucrul care îi aparține (dar
La furat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7736_a_9061]
-
a experiențelor evocate. Pentru a se raporta la ceea ce au trăit în timpul regimului trecut, autoarele noastre, "tovarășele de drum", au la îndemână variate metode și tehnologii narative. În mare, acestea pot fi integrate în două clase. Una este cea eseistic-analitică, reflexivă, critică în sensul bogat al termenului. Demersul e aici științific, textele ambiționează să recupereze și să radiografieze, simultan, realitatea trăită. Sanda Cordoș, Simona Popescu, Mihaela Ursa și Otilia Vieru-Baraboi își descompun analitic trecutul, insistând însă nu numai pe episoadele vieții
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
exprimă atunci limbajul, dacă el nu exprimă gînduri? El prezintă sau, mai degrabă, el e luarea de poziție a subiectului față de lumea semnificațiilor sale". în funcție de raportul creației poetice cu ontologia, Gheorghe Crăciun operează clasificarea sa în trei tipuri fundamentale: lingvistică, reflexivă și tranzitivă (ultimele două concepte sînt împrumutate din Tudor Vianu). Poate din pricini polemice, ne e prezentată mai întîi poezia lingvistică (ludică și experimentală), apreciată ca fiind cea mai "dezolantă". E un rod prin excelență al limbajului jocular, o producție
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
sînt sporadice și neconvingătoare". Eseistul nostru consemnează reprobativ ceea ce socotește a fi "o simplă ars combinatoria de natură semantică", triumf al unor "artificii tehnice", capacitate a limbajului "de a vorbi în locul omului ca și cum el ar fi omul însuși". Poezia zisă reflexivă e și ea privită fără simpatie. Avem a face aici cu acea producție care se orientează spre transcendență, spre metafizic, distanțîndu-se de real și postulîndu-și "puritatea". Comentatorul e indispus de circumstanța că "pentru mulți critici și teoreticieni de astăzi acesta
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
Nu putem oare vorbi în spațiul poeziei și despre o ontologie semantică, semiotică, textuală?". Sau: " Nu încape îndoială că școala lui Breton mizează pe o ontologie obscură, celebrînd necunoscutul din om". Pentru a fi consemnată o atare dilemă: Problema poeziei reflexive îmbracă simultan două aspecte: ea nu poate deveni ontologică decît în măsura în care a fost pusă în termeni lingvistici și nu poate fi rezolvată lingvistic fără apel la armătura ei ontologică". Adevărul este că poezia e în principiu ontologică, ontologică în sine
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
că poezia e în principiu ontologică, ontologică în sine, chiar dacă posedă aparența disprețului față de realul biografic, față de materialitatea lumii, învăluită în frenezia jocului său, "în răceala și misterul propriei sale unicități". în măsura în care a luat distanțe igienice față de formulele lingvistice ori reflexive ale lirismului, Gheorghe Crăciun se arată atașat de rețeta sa tranzitivă. Cu toate că, după cum singur admite, "viziunea lui Eliot despre propria sa poezie (...), e departe de ideea tranzitivității actului poetic", recurge la cîteva propoziții ale poetului englez, conținute într-un eseu
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
și Robert Lowell, între Brecht și W. C. Williams, între Ponge și obiectiviștii americani. "Această mentalitate e, și ea, produsul unei raportări ontologice la lume, își are și ea propriile sale valori și limite, propriile sale tensiuni irezolvabile, ca și mentalitatea reflexivă. Și ea caută moduri cît mai satisfăcătoare de structurare a lumii în relația cu un adevăr ideal, de evidență individuală, însă într-un regim de reprezentare a individualității". Prin urmare o ontologie "la vedere". Primejdia pe care o poartă acest
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
de diamant mai multe versuri frumoase, însă nici un text în întregime remarcabil. Și aceasta, cred, fiindcă Mihail Gălățanu a mers aici împotriva naturii sale poetice, ambiționând să obțină rezultate la un palier, pentru el, incomod. Nu e un creator cerebral, reflexiv, ci unul instinctual, primar (fără notă peiorativă), la care cuvintele sunt calde încă. De aceea, orice demonstrație este de prisos: autorul ar fi trebuit să-și suspende voința explicativă și să-și lase, pur și simplu, instinctul verbal să lucreze
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
În cele mai recente înregistrări on-line ale argoului românesc, verbul e prezent (deși, cu stîngacii de redactare, nu numai la litera Ț, cum ar fi normal, ci și la A: a se tira); este ilustrata mai ales construcția cu pronumele reflexiv și cu sens de deplasare, "a pleca": "io mă tirez acas"; S-a tirat prostu' aseară cand a văzut că iese cu scandal" (123urban.ro). Într-unul din dicționare sînt cuprinse și alte sensuri ale verbului, "a fura" sau "a
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
în memoriile lui "Fanfan, rechinul pușcăriilor": "Îl bunghesc pe nea Cazacu tîrînd o carte la saltea" (M. Avasilcăi 1994: 29). Alte atestări recente, culese din Internet, confirmă răspîndirea verbului, mai ales cu sensul "a pleca": fie în construcția cu pronume reflexiv - "io maine mă tirez pana în Grecia" (connect.co.ro); "mă tirez cu fruntea sus!" (animale.ro), fie, mai rar, cu pronumele expletiv o: "eu o tirez în bloc" (mitnick.weblog.ro); "Marea Britanie o tirează din Irak!" (dannitablog). Rar, verbul
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
în care verbul e folosit tranzitiv - "a fura portofele" ("J'ai commencé a tirer leș portefeuilles a toutes leș personnes", Libération, 13.03.1978) sau chiar intranzitiv ("On était dans le métro, on tirait", ibid.). În construcție cu un pronume reflexiv - se tirer - , verbul are de multă vreme, în franceză populară și colocviala, sensul de "a pleca, a scăpa, a fugi" (cf., de exemplu, Petit Robert 1991). și substantivul țîre este înregistrat de TLFI în expresia "vol a la țîre" - furt
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
Editura Polirom, Iași. Boudon, R.; Besnard, P.; Cherkaoui M.; Lecuyer, B.-P. (1995), Dictionnaire de la sociologie, Larousse, Paris. Bourdieu, P. (1989), „Social space and symbolic power”, în Sociological Theory, nr. 7(1). Bourdieu, P.; Wacquant, L.J.D. (1992), An invitation to reflexive sociology, The University of Chicago Press, Chicago. CASPIS (Comisia Anti-sărăcie și Promovarea Incluziunii Sociale), „Poverty and living standard dynamics during the 1998-2001 period”, decembrie, www.caspis.ro/english/press.htm. Castelloe, P.; Gamble, D.N. (2005), „Participatory methods in community practice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]