1,737 matches
-
care fiecare se salva cum putea", limbajul artiștilor avea nuanțe, mister, evadând în fabulă și imaginație. Spre deosebire de cuvintele "abuzate", demonetizate, obosite - aceleași în mentalitatea catastrofică a lui "se poate și mai rău" a regimului comunist și în optimismul american al refrenului "don't worry, be happy" - taifasul și filozofarea balcanică stârneau plăcerea confabulației, constituiau o terapie de grup. Exactitatea exprimării riguroase, lipsite de îndoială, n-a ajuns vreodată să se ridice până la esență. Ea nu ne poate pune în armonie cu
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
alta. Problema e că nu se purta ca un profet. Își șușotea prezicerea la urechea trecătorilor, și abia termina s-o mormăie că își cerea pe dată plata. Acest milog al harului cerșea. Cu o voce umilă, slugarnică, îți susura refrenul ("Era ginandrelor începe"), apoi întindea mâna, gata să se evapore, să dispară, ferindu-se să apară în public la fel ca ceilalți, în plină lumină. Pe scurt, l-am ignorat. Pe vremea aceea, fusesem preveniți că răul va veni pe
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
o descendență aristocratică, în umbra căreia, abia, își va manifesta exploziile lumea contradictorie a literelor. Altminteri, idealul de a te ridica deasupra celorlalți are înălțimea unei ștachete pitice, nivelate de o democrație gre gară, în care mai toți bâiguie același refren. Acestea sunt tarele societăților sărace; numai în sânul acestui tip de societate învățatul, înțeleptul, scriitorul... alcătuiesc clasa „nobiliară“, scuturată de friguri literare necontrolate. * Stupoarea în care mă aruncă lamentațiile unora, cum că am aparține unei culturi minore... dar cultura Africii de Sud
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
umoristică și pesimistă e subtitlul Scrisorilor...) e și Literatura de Crăciun, atacată mai departe. Și pe ea o știm, rătăcind pe străzile orașului, cu singurul ideal de-a stoarce lacrimi și bani. O poezie simplistă, fără miracol, îngînată ca un refren al pomenirii și al pomenii. Pentru țigănia ei rituală sînt luați la refec lăutarii, vinovați, altminteri, și pentru stricarea, prin "adaptare" pentru urechile simandicoase ale domnilor de la oraș, a frumoaselor strofe populare. Iar vocația lor de imitatori sîrguincioși e pusă
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
că sînt asistați, ocrotiți și că, în cazuri complicate, sînt pregătiți să intervină, să gestioneze situația și să o rezolve cu cît mai puține traume. Uitați-vă, însă, pe buzele lor. Încercați să intuiți subconștientul. Veți descifra, fără nici un efort, refrenul preferat: "nu-mi pasă de nimic, de nimic, nu-mi pasă de nimic, sînt fericit, nu-mi pasă de nimic..." Cine ar putea să-i contrazică?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9485_a_10810]
-
electoratul. Cu o condiție, firește: să mai avem alegeri în viitorul previzibil! Și fiindcă veni vorba: a trecut și 13 mai, ziua în care ar fi trebuit să ieșim la urne pentru a ne trimite reprezentanții în parlamentul european. Cunoașteți refrenul amânării sine die a alegerilor europarlamentare: "populația nu e informată", "se va începe deîndată o campanie pentru prezentarea problematicii europene", etc. etc. Ați mai auzit vreun cuvințel în această direcție? Absolut nici unul! De ce? Pentru că profitorul imaginar al situației tulburi în
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
te leagă și te-ncurcă/ De nici dracul te discurcă/ Curcă, curcă, curcă, curcă, curcă, curcă, curcă". În fine, Chirița în balonul Ciubăr-vodă (acela de care-și rîde măscăriciul Vălătuc, al lui Păstorel) survolează Bucureștii. Din balon, același cîntecel cu refren glumeț spune c-o să cadă "rostogoală/ Goală, goală, goală, goală, goală, goală." Și, într-adevăr, din înalt încep să cadă haine. Ce s-a întîmplat? Altă poveste...
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
scrie această carte. Negreșit, dacă ar fi respirat aerul psihologic din țară, ar fi reacționat cu aceeași duplicitate cu care reacționăm noi azi. Ar fi cîrmit oportunist de partea mentalității dominante împrumutînd aerul obedient al unui intelectual ce intonează un refren menit a-i asigura liniștea. Ar fi fost ipocrit din calcul și oportunist din instinct. Dar nu a fost așa. Decuplat de atmosfera de intimidare ce domnea în acei ani, Ierunca a putut să scrie despre Pitești liber și detașat
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
dosarele mari: Patriciu, Becali, Dan Diaconescu. Realitatea și Antenele le-au acordat necondiționat, de la reținere până la eliberarea din arest, statut de victime ale groaznicei dictaturi Băsescu. O dictatură unde odiosul satrap este tocat de dimineața până seara la televizor după refrenul tot răul vine de la Băsescu. O armată impresionantă de jurnaliști și politicieni a pus la bătaie întreg arsenalul cunoscut al manipulării, dirijând opinia publică pe piste false. Din colecția de diversiuni de la fondul problemei, am reținut, în citatele de mai
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
iubește, completă altul, descoperindu și dinții Întrun râs malițios. Nu vezi cum Îl privește!... Am râs și eu forțat, prefăcându-mă. Lui Neli nu-i păsa deloc. Mă Înconjura cu vocea ei de clopoțel și, fredonând neînțeles tot felul de refrene, rămânea veselă În umbra mea, ca o soră mai mică, cu un zâmbet de mulțumire pe chip. De la un timp, nimeni n-a mai luat-o deloc În seamă, tolerând-o ca pe-o insectă inofensivă. În ciuda aparențelor, mă jucam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu pași măsurați. Mi-am șters transpirația ce îmi curgea pe frunte. Aveam mâinile acoperite de pete albe. M-am sprijinit de perete, lipindu-mi capul de plită; mi se păru că mă simt mai bine. Am început să fredonez refrenul ăsta auzit nu știu de unde: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? De fiecare dată, simțeam venind criza. Apropierea ei mă umplea de o tulburare deosebită. Era ca o confuzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
la punctul nostru de observație, întâlnindu-mă cu vigilenții Dorinel și Costel. Se porniră să turuie, dar mie îmi fusese de ajuns o privire ca să înțeleg că lucrurile se desfășuraseră așa cum îmi imaginasem. Petrică picotea, îngânând din când în când refrenul unei melodii pe care parcă o mai auzisem eu undeva: "Păăăi, cââând eraaam tiiineeer feciorîîî..." Când se apleca prea tare, fiind gata, gata să cadă în nas, se îndrepta brusc și murmura cu un fățeag solemn, ca și cum și-ar fi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
astfel eliberată, hălăduia pe cine știe ce coclauri. În drum spre biserică, chiar pe lângă hotelul Intercontinental, mersese un scurt răstimp alături de o mamă ce își ducea copilul la grădiniță. Puștiul fredona la nesfârșit un cântecel din care nu izbutise să rețină decât refrenul, nu tocmai educativ, dar care îi plăcuse micuțului în mod deosebit: "Bebel cel porcoșel, s-a cam căcat pe el". Cât a stat pe lângă cei doi, băiețelul a repetat chestia asta de vreo treizeci de ori. Suficient ca să i se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la serviciu. Zâmbi mulțumit și decise că e cazul să se întoarcă și s-o recupereze. Își săltă geanta pe umăr și porni fredonând vesel. Cine ar fi avut curiozitatea să-l asculte ar fi auzit, repetat la nesfârșit, un refren poznaș: "Bebel cel porcoșel s-a cam căcat pe el". Când l-a văzut, nevastă-sa a dus mâna la gură, realmente speriată, și l-a întrebat precipitat: "Aoleu! Da' cu cin' te-ai bătut, Vasile?". "Cu mă-ta, că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se năruiră fresce vechi cu chipuri de sfinți înfiripați din culori extrem de vii și auzi o voce aproape stinsă care cerea apă: Vreau apă! Dați-mi apă! Îmi ard buzele. Dați-mi apă! Fie-vă milă! Cuvintele sunau ca un refren de pe o placă de pick-up zgâriată. Era de fapt aceeași voce pe care o auzea de ceva vreme și acasă în timpul somnului, și care devenise de-a dreptul obsedantă. Încercând să deblocheze ușa cu pricina, pe care în sfârșit o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de bună seamă, casa Amintirilor..., a cărei arhitectură interioară, cu prichiciul hornului, adăpost pentru mîțe și copii, cu sfara cu motocei, cu firidele ei în care dormeau oale cu lapte pus la prins, cu tinda, cu lavițele, e intrată în refrenul memoriei de lectură. La fel, casa de aramă, curțile împărătești, căsuța moșului și a babei, coliba și palatul din Povestea porcului, camera fetei de crai, și așa mai departe. Luceafărul e o "piesă" care se joacă într-o cămară, cu
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
mizeria care fierbeau în el" (p. 230). Suflet de artist ofensat, Doru, delegat al autorului în text, își varsă toate tribulațiile personale și toate ororile unei lumi în tranziție (e "lumea rea și amărâtă", se spune într-un fel de refren tânguios), își descarcă toată scârba într-o narațiune furioasă, culme a unei viziuni mizerabiliste cu tentă cosmopolită, ceea ce dă un plus de stranietate și neliniște discursului epic. Într-o dezordine epică scontată, derutantă, se dezvăluie o dezordine amoroasă dezgustătoare și
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
știi unde îl găsești. N-o să crezi ce amintiri năstrușnice mi-au invadat creierașul în clipa cînd am intrat aici, păcat că acum e liniște, adio zbenguială, vremuri bune, aglomerație, Tatăl Nostru printre înjurături și rîgîituri, muzica corului amestecată cu refrenele alea rock, și norișorii de fum de țigară care pluteau deasupra parcă în așteptarea unor îngerași care nu se mai iveau odată. Ești nebun, Roja, dar mă rog, dacă ții morțiș eu nu mă opun, a ta să fie, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ia trenul următor. Orient Express va pleca. Cât despre poșetă, nu trebuie să vă Îngrijorați. Se poate trimite un mesaj telefonic la gara următoare. Cineva În fața casei de bilete fluiera o melodie. Domnișoara Warren o mai auzise alături de Janet: era refrenul unui cântec ușor și voluptuos și, ținându-se de mână, Îl ascultaseră amândouă În Întuneric În timp ce aparatul de filmat panoramase decorul unei străzi, culegând un vers din gura unui bărbat care se apleca peste-o fereastră, altul de la o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la telefon: — Curge sânge pe pereții bucătăriei? A, sigur că da, n-ar trebui să suportați așa ceva! Și Stridie zice, la telefonul lui: — Aș dori să știu numărul pentru mica publicitate de la Miami Telegraph-Observer. Și radioul întrerupe totul cu un refren de cornuri franceze. Se aude o voce profundă de bărbat, cu un țăcănit de telex în fundal. — Liderul celui mai mare cartel sud-american al drogurilor a fost găsit mort în apartamentul său de lux din Miami, zice vocea. Gustave Brennan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Inspirată din cântece populare, legende și povești, epopeea Povestea regelui Ghesar creionează sute de personaje bine individualizate, eroi sau tirani, bărbați sau femei, bătrâni sau tineri. De asemenea, conține nenumărate proverbe tibetane, având trăsături caracteristice creației verbale cum sunt comparații, refrene, structură bine închegată. Guvernul chinez acordă o mare importanță rememorării, tălmăcirii și retipăririi epopeii Povestea Regelui Ghesar. În 2002, în China au avut loc o serie de manifestări cu prilejul marcării unui mileniu de la apariția acesteia. În plus, în mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ca și pianul meu, cu ciobiturile și zgîrieturile lui. Jerry, m-am gîndit, se Întoarce acasă Jerry. Am rostit În minte cuvîntul ÎNVIERE și l-am lăsat să licărească. M-am așezat la pian și m-am jucat cîntînd cîteva refrene vesele, doar ca să-mi dezmorțesc degetele bătrîne, În așteptarea pașilor de pe scări ; apoi am atacat o melodie de Cole Porter, „Miss Otis Regrets” și „My Heart Belongs to Daddy”. Dac-ar fi să aleg, aș prefera să fiu Cole Porter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dăruise ea lui Bogdan, și cum se dăruise el, la rându-i, curviștinei blonde. Alt pasaj impresionant era: „My hands are tied, my body bruised, she’s got me with nothing to win and nothing left to lose“. Și, desigur, refrenul: „I can’t live with or without you“. Plângea din ce în ce mai tare, deși încet-încet obosise. O dureau ochii, îi ardeau obrajii, și Bono cânta pentru ea, și Edge meșterea chitara pentru ea, și cineva lucra la clape pentru ea, și basistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la chestii mai normale: Radiohead, Blur, Oasis, REM. Când a început un cântec de la Smashing Pumpkins, am invitat-o pe intelelectuală la dans. Era un cântec lent, penultimul de pe al doilea CD al albumului Mellon Collie and the Infinite Sadness. Refrenul era ceva cu „dead eyes, dead eyes, are you just like me“, dar cântecul se numea By Starlight. Dansam strâns lipiți unul de altul, mișcându-ne încet. De fapt, s-ar putea spune că ne îmbrățișam. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lui. Mergem Într-un loc unde-i tare frumos, de-acord? Difuzorul liftului În care urcau spre restaurant transmitea un șlagăr american cunoscut de la radio. Johan nu-i știa numele și nici pe-al interpretului, recunoștea Însă o parte a refrenului. Suna cam așa: ...mi-e greu să te iubesc, dacă nu era cumva ...te părăsesc, nu era prea sigur care din două. În lift era și o pereche de chinezi tineri. Fata știa toate cuvintele, bărbatul doar ultima parte. O
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]