245 matches
-
copilului sau a străinului. Tendința străinului de a asimila, ba chiar de a exagera trăsăturile, expresiile lingvistice, datinile naționalităților în mijlocul cărora trăiește, de a fi mai francez decît francezii, mai american decît americanii sau, pe scurt, de a fi mai regalist decît regele însuși, răspunde unei nevoi de apărare. Ea îl înarmează împotriva fricii de a fi exclus. La fel se întîmplă și cu disimularea socială: în identificarea cu ceilalți individul vede întotdeuna un mijloc de a-i dezarma și de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acea Franță de dinaintea acelei rupturi revoluționare, din care legenda a făcut "plăcerea de a trăi": cultul său a fost întreținut cu pioșenie, printre florile de crin, alături de steagul alb, alături de principii martiri și de eroii mișcării șuanilor, alături de un sentimentalism regalist, a cărui devoțiune s-a prelungit pînă la începutul secolului nostru. De asemenea, neomonarhismul maurrassian i-a definit postulatele esențiale, referindu-se la un sistem politic considerat a fi acela al Vechiului regim și prezentat ca antiteză a democrației parlamentare
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
se fundamenta memoria românească este re-semnificată într-un registru socialist. Acest proces este evident în cazul a ceea ce am numit "calendaristica simbolică" a memoriei naționale, despre care am arătat că avea ca centru ziua de 10 mai, cu puternice semnificații regaliste. În locul acesteia, este introdusă data de 8 mai, ziua în care, în 1921, a fost înființat Partidul Comunist. În perfect acord cu logica mitică, evenimentul a fost transformat într-un mit fondator cu puternice valențe simbolice. Evenimentul este descris drept
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
gestiune socialistă, continuă să fie subiecte tabu ale istoriei naționale. Discursul literaturii didactice din manualele de istorie este înzestrat cu dispozitive de "hermeneutică subminativă" la adresa ideii de regalitate. După cum s-a văzut, data de 10 mai, cu tripla sa conotație regalistă (1866 - intrarea lui Carol în București, 1877 - proclamarea de către Carol a independenței, 1881 - ridicarea statului la rang de regat), a fost pilonul central al ordinii temporale construite în România până la 1947. Prima fază a socialismului a încercat să destabilizeze semantica
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fost înființat PCR). Național-comunismul a revalorizat simbolic dobândirea independenței de stat a României ca o înfăptuire măreață a națiunii române. Însă data de 10 mai nu putea fi reabilitată fără a activa în conștiința colectivă bagajul său semantic de natură regalistă. Așa că s-a optat pentru devansarea cu o zi a momentului celebrativ, din 10 mai (data proclamării independenței de către Carol) pe 9 mai (data la care "adunarea deputaților țării a declarat România stat independent", Almaș și Petric, 1966, p. 109
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o serie de pamflete în care se cerea asasinarea Lordului Protector. În istorie a rămas răspunsul apocrif oferit de Cromwell soldaților săi care șovăiau tot mai mult în fața mulțimii nemulțumite:„Credeți în Dumnezeu și păstrați vă praful de pușcă uscat“ Regaliștii s-au retras după moartea lui Carol întâiul în Scoția și Irlanda. Între timp, fiul regelui, viitorul Carol al II-lea, se zbătea în sărăcie în Franța. În timp ce tânărul rege căuta sprijin în Europa, pentru noua ordine socială instaurată în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
-lea. În 1648, când în Anglia era în plină desfășurare războiul civil, s-a refugiat la Haga, sperând că va putea fi ajutat de cumnatul său, William al II-lea, Prinț d'Orange, în încercările sale de a sprijini mișcarea regalistă din Anglia. Cu toate eforturile diplomatice, Carol al II-lea nu și-a putut salva tatăl de la moarte. Au urmat clipe grele pentru tânărul prinț. La moartea tatălui sau, tânărul avea doar optsprezece ani. Lucrarea apocrifă intitulată Memoirs of Tobias
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ani Carol s-a confruntat cu sărăcia, cu umilința de a fi acceptat ca musafir la curțile regale europene și cu neputința de a interveni în politica Angliei. Moartea Lordului Protector a mai adus o rază de speranță pentru mișcarea regalistă, amplificată tot mai mult de evidenta incapacitate a lui Richard Cromwell de a stăpâni tensiunile interne. Acesta a și abdicat din funcția de Lord Protector încheind interregnum-ul din Anglia și deschizând calea pentru încoronarea lui Carol al II-lea la
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
o forță în serviciu comandat. El se subjugă de bunăvoie prințului vremii noastre: naționalismul.” Ca practici curente se cultivă ideile violent antisemite, pamfletul agresiv. De fapt, publicația va fi un termometru al oportunismului politic al lui Nichifor Crainic: anticodrenistă, prolegionară, regalistă, proantonesciană. Rubrici: „Note, polemici, înfierări”, „Ultima oră”, „Externe”, „Din toată lumea”, „Reportagii-Fapte”, „Fragmentarium”, „Economie-Finanțe-Industrie”. În acord cu orientarea naționalist-tradiționalistă a gazetei, sunt reactualizate versuri de Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, George Coșbuc. Se publică, de asemenea, poezii semnate de Octavian Goga, Aron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]
-
Navarra ca succesor al său. Henric al IV-lea. Dar acesta, devenit Henric al IV-lea, rege al Franței și al Navarrei, promite în zadar să mențină religia catolică și să studieze posibilitatea de a se converti, întrucît chiar catolicii regaliști, rămași fideli lui Henric al III-lea, îl părăsesc. Noul rege trebuie așadar să se gîndească la cucerirea regatului său cu trupe protestante. El îl învinge de două ori pe ducele de Mayenne în Normandia (la Arques, septembrie 1589, la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Așa va exista deci această Republică "burgheză" timp de cinci ani, din 1794 pînă în 1799, neîncetat neliniștită în aripa sa dreaptă, apoi în cea stîngă și tot timpul sprijinindu-se pe una pentru a o combate pe cealaltă. Amenințarea regalistă determină în 1795 cererea ca două treimi din membrii noilor adunări să fie luați în vechea Convenție sau, în 1797, la anularea alegerilor din 49 de departamente. Teama de poporul care cere "pîine și Constituția anului I", care se ridică
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o Sută de Zile, întoarcerea la putere a lui Napoleon urmată de înfrîngerea de la Waterloo) este însoțită de violențe. În sud-est și în sud-vest, sute de bonapartiști au fost masacrați. Alegerile se fac în acest climat, în care regaliștii "mai regaliști decît regele", ultraregaliștii, doresc să fie condamnați partizanii Celor o Sută de Zile. Ele desemnează, la sfîrșitul lui august 1815, după spusele lui Ludovic al XVIII-lea, o "Cameră de negăsit". Guvernul impune votarea de legi excepționale. Mareșalul Ney, erou
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
suverane, jurisdicții care statuează în ultimă instanță, mai ales parlamentele. 6 nivôse = a patra lună a calendarului revoluționar francez (21 dec-19 ian) (n.trad.) 7 Vendée departament al regiunii Țara Loarei, formată din fostul Poitou. Vendée (războiul din) (1793-1796) insurecție regalistă și contrarevoluționară. (n.trad.) 8 Galerna = vînt din nord-vest, rece și umed, care suflă în rafale asupra vestului Franței. (n.trad.) 9 La jeunesse dorée tineri din burghezia bogată care, după Thermidor, au luat parte la reacțiunea împotriva Terorii. (n.
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe stâlpi, gata pentru defilarea de pe străzi. Membrii se aliniază În coloane, În stil militar și sunt precedați de o fanfară. Cântăreții sunt Îmbrăcați În haine colorate, care imită uniformele militare de epocă și poartă numele fanfarei sau alte Însemne regaliste pe marea tobă care se află În centrul fanfarei. ș...ț Oficialii Instituțiilor de Orania, Însoțiți de alți membri care poartă steagurile, conduc parada. Mulțimea salută prin urale atunci când fanfara Începe să cânte, cu toboșarul bătând cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ignace Guillotin (1738-1814), membru în Adunarea Națională. După șapte ani de la execuția reginei Franței, Fersen a fost reprezentantul Suediei la Congresul de la Rastatt. Napoleon, prim- consul la vremea aceea, nu-l va aborda pe diplomatul suedez pe considerentul convingerilor lui regaliste și pe acela al relațiilor comentate cu regina Franței ce a sfârșit pe eșafod. Revoluția s-a stins în Consulat, prim-consul fiind Napoleon, devenit ulterior împărat ce, după despărțirea de Joséphine, a luat în căsătorie pe Maria Luisa, o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din toate contrariile, un amestec de mult rău și de mult bine, plin de geniu și de meschinărie; un fel de Tiberiu-Dandin tiran al Europei și jucărie a familiei sale; bătrân regicid umilind ambasadorii tuturor regilor, torturat de fiica sa regalistă; auster și sumbru în moravuri și întreținând patru nebuni de curte în jurul lui; făcând versuri necioplite; sobru, simplu, frugal și înțepat în privința etichetei; soldat grosolan și om politic subtil..." Redând viață bufonului shakespearian, Hugo creează, cu Triboulet, un personaj complex
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decisiv. Britanicii au sperat inițial să lase Greciei eliberate forțe de ordine moderne și o armată depolitizată, fapt care s-a dovedit imposibil În circumstanțele din acea zonă și perioadă. După opt ani de război, armata greacă era declarat anticomunistă, regalistă și nedemocratică, iar loialitatea sa față de NATO și aliații americani era mai fermă decât orice angajament față de legile sau instituțiile politice ale propriului stat. Mai mult, ofițerii greci aveau convingerea (existentă și În Spania, la tradiționalul corp ofițeresc) că ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se fundamenta memoria românească este re-semnificată într-un registru socialist. Acest proces este evident în cazul a ceea ce am numit "calendaristica simbolică" a memoriei naționale, despre care am arătat că avea ca centru ziua de 10 mai, cu puternice semnificații regaliste. În locul acesteia, este introdusă data de 8 mai, ziua în care, în 1921, a fost înființat Partidul Comunist. În perfect acord cu logica mitică, evenimentul a fost transformat într-un mit fondator cu puternice valențe simbolice. Evenimentul este descris drept
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
gestiune socialistă, continuă să fie subiecte tabu ale istoriei naționale. Discursul literaturii didactice din manualele de istorie este înzestrat cu dispozitive de "hermeneutică subminativă" la adresa ideii de regalitate. După cum s-a văzut, data de 10 mai, cu tripla sa conotație regalistă (1866 intrarea lui Carol în București, 1877 proclamarea de către Carol a independenței, 1881 ridicarea statului la rang de regat), a fost pilonul central al ordinii temporale construite în România până la 1947. Prima fază a socialismului a încercat să destabilizeze semantica
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fost înființat PCR). Național-comunismul a revalorizat simbolic dobândirea independenței de stat a României ca o înfăptuire măreață a națiunii române. Însă data de 10 mai nu putea fi reabilitată fără a activa în conștiința colectivă bagajul său semantic de natură regalistă. Așa că s-a optat pentru devansarea cu o zi a momentului celebrativ, din 10 mai (data proclamării independenței de către Carol) pe 9 mai (data la care "adunarea deputaților țării a declarat România stat independent", Almaș și Petric, 1966, p. 109
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]