1,168 matches
-
un coif în secolul al XV-lea, cu diferite motive, floare de crin, pete de hermină pe piesele bretone, emblema regelui (porcul-spinos al lui Ludovic al XII-lea, salamandra lui Francisc I, semiluna lui Henric al II-lea, atribute ale regalității (sceptrul și mâna justiției începând de la domnia lui Ludovic al XIV-lea, inițiala numelui regelui (de exemplu K în Evul Mediu, de la Karolus, latina medievală, apoi C, în secolul al XVI-lea). Écu d'or à la chaise (în română
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
Maria a locuit în Statul New Mexico și a activat în domeniul consultanței private. Cu ocazia împlinirii a 50 de ani, Principesa Maria a fost decorată cu Ordinul Coroana României în grad de Mare Cruce in cadrul evenimentelor dedicate Zilei Regalității .La dineul in onoarea Principesei au participat pesonalitați din societatea civilă, politicieni, printre care premierul României Victor Ponta , și oameni de afaceri. Printr-un comunicat al Casei Regale a României , dat publicității în data de 7 Ianuarie 2015, s-a
Maria, Principesă a României () [Corola-website/Science/304359_a_305688]
-
al Țărilor de Jos Austriece și că mătușa Theresei, regina Charlotte, a sprijinit acest lucru; acestea s-au dovedit a fi zvonuri nefondate, Charlotte și soțul ei, George al III-lea credeau că soțul Theresei deține un rang insuficient pentru regalitate.
Therese de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/324908_a_326237]
-
căpitanului Grant", "800 de leghe pe Amazon", "Doamna Branican", etc. ). În aceste romane, Jules Verne ia o poziție clară împotriva sclaviei, care se reflectă și în ceea ce privește Războiul de Secesiune. El a salutat abolirea sclaviei petrecută în 1848, condamnând în schimb regalitatea africană pentru războaiele distrugătoare urmate de aducerea în sclavie a fraților aparținând aceleiași. De asemenea, a luat poziție împotriva sclaviei practicate de țările musulmane, opinie care face chiar obiectul romanului "Arhipelagul în flăcări". O altă temă prezentă în întreaga operă
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419. În anul 1427, castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brașovului în cea a Coroanei Ungariei, care a finanțat lucrările de fortificare și de extindere. În 1498, cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către Scaunul Brașovului. În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat castelul Reginei Maria a României, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri. La moartea Reginei, în 1938, castelul a fost moștenit de către fiica sa preferată
Castelul Bran () [Corola-website/Science/302060_a_303389]
-
Berlin, a pus capăt rupturii dintre Casa de Hanovra și Casa de Hohenzollern, care a început după anexarea din 1866 a Regatului de Hanovra în Regatul Prusiei, în urma războiului austro-prusac. Nunta lor a fost unul dintre marile evenimentele sociale ale regalității europene înainte de Primul Război Mondial. Acesta a fost sărbătorită în prezența regelui George al V-lea al Regatului Unit și a Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei, precum și alte familii regale importante. Cinci ani mai târziu, în urma Primului Război Mondial, Wilhelm
Prințesa Victoria Luise a Prusiei () [Corola-website/Science/317794_a_319123]
-
Rămâne. A rămas necunoscut ce imagini, au fost pictate sau brodate pe vexillum. [5] Încă din 1320 bijuteriile coroanei ale regilor polonezi s-au păstrat în tezaurul Catedralei Wawel. În 1370 Ludovic I al Ungariei a decis, să transfere însemnele regalității poloneze în Ungaria care au fost returnate în 1412 ambasadei din Rożnów de către împăratul Sigismund de Luxemburg În timpul domniei dinastiei Jagiellonilor bijuteriile au fost mutate de la catedrală la Castelul Wawel și plasate în Trezoreria Coroanei, special pregătită. În secolul al
Bijuteriile Coroanei Poloneze () [Corola-website/Science/329198_a_330527]
-
în vechiul castel din Stará Ľubovňa. Acestea au fost păstrate acolo până în anul 1661. În 1703 în timpul Marelui Război al Nordului au fost ascunse din nou, în primul rând în Silezia, apoi în Moravia. În timpul dublei alegeri din 1733, însemnele regalității au fost furate de către urmașul lui Stanisław Leszczyński, contele Franciszek Maksymilian Ossoliński, Marele trezorier al Coroanei, care le-a ascuns în Biserica Sfintei Cruci din Varșovia. În 1734, cu toate acestea, au fost recuperate din ascunzătoare și depus în Mănăstirea
Bijuteriile Coroanei Poloneze () [Corola-website/Science/329198_a_330527]
-
împărțirea grupului birkebeiners, au stabilit ca Skule să devina regentul lui Haakon în timpul minorității sale. Mama lui Haakon, Inga, a fost nevoită să demonstreze paternitatea fiului ei într-un proces în Bergen, în 1218. Rezultatul a consolidat temeiul juridic pentru regalitatea sa și a îmbunătățit relația sa cu Biserica. Legendele spun că Haakon fusese deja acceptat ca rege în 1217/1218. Skule și Haakon s-au îndepărtat unul de altul în adminitrare și Skule s-a axat în principal pe guvernarea
Haakon al IV-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331244_a_332573]
-
politic. Au existat variații în cultură, cum ar fi în stilurile de artă, ținută și practici religioase. Diverse subgrupuri au fost organizate de clan, neam, apartenența comună, si dialect. Nu au existat multe state centralizate, aristocrație ereditară, sau obiceiuri precum Regalitate cu exceptia regatelor, cum ar fi cele ale Nri, Arochukwu, Agbor și Onitsha.acest sistem politic să schimbat în mod semnificativ sub colonialismul britanic în secolul al 20-lea; Frederick Lugard a introdus Eze (regi) în majoritatea comunităților locale că "Șefi
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
Charles Joseph, conte de Flahaut, reprezentând-o pe Clémentine și ambasadorul belgian baronul O'Sullivan, reprezentându-l pe August. La 20 aprilie 1843, Prințesa Clémentine s-a căsătorit cu Prințul August la Castelul Saint-Cloud, în prezența a multor membri ai regalității europene. Cuplul a avut cinci copii: Revoluția franceză de la 1848 a dus la sfarsitul domniei tatălui ei și prințesa a părăsit Franța împreună cu tatăl ei și mulți membri ai familiei regale. S-a instalat în Anglia, apoi la Cobourg și
Clementine de Orléans () [Corola-website/Science/321333_a_322662]
-
liderilor (fie personaje istorice reinterpretate, fie liderii comuniști) într-un stil care a fost judecat de umorul popular drept „d-ob-i-to-c” (acronimul lozincii "Datoria obștească intelectuală, tovarăși : cultura !"). Istoria literaturii române a înregistrat o epocă literară a proletcultismului, sau epoca „decăderii regalității” și a „terorii republicane proletcultiste” din România „lagărului socialist”: 1945 - 1958 / 1960. Între adepții proletcultismului în România au fost Alexandru Jar și Anatol Baconsky. Trece-o noapte și mai trece-o zi,<br>Se ascute lupta între clase,<br>Iar
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
Sfântului Imperiu Roman mai putea doar, după investitura papală (dată de Roma), în timp de 6 luni, în cadrul acordării însemnelor laice ale demnității primite, să dăruiască pe ierarhii investiți. Prin concordatul de la Worms se pune capăt sistemului de sprijinire a regalității germane pe instituția bisericească catolică imperială, care existase pe parcursul dinastiilor ottoniene și salice. Puterea papală se despărțea semnificativ în Sfântul Imperiu Roman de cea a împăratului romano-german, devenind pentru următoarele două secole, o putere de prim rang în Europa de Vest și
Concordatul de la Worms () [Corola-website/Science/319436_a_320765]
-
realizate. Reprezentanța a fost puternic condiționată interzicând toate asociațiile și partidele ce nu au fost controlate de partid, ajungând să transforme Camera Deputațior în Camera dei Fasci e delle Corporazioni. În toți acești ani, nu a existat nici o intenție a regalității să se opună fascismului. Pe 25 iulie 1943, când războiul impotriva Germaniei se transforma în rău, Vittorio Emmanuelle al-III-lea în acord cu părțile fasciste a retras mandatul lui Mussolini, arestându-l, adoptând guvernul Mareșalului Pietro Badoglio. Noul guvern a contactat
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
găsite mai multe temple dedicate zeilor Ptah și Nekhbet. El a finanțat restaurarea templului evreiesc, care inițial a fost decretată de către Cyrus cel Mare, și era favoarabil față de cultele grecești. Darius a observat de asemenea, ritualuri religioase egiptene legate de regalitate și a construit un templu dedicat zeul egiptean Ammon. În cazul orașelor grecești, satrapii nu interveneau în afacerile locale, acestea fiind dirijate de despoți. Despoții făceau tot ce le plăcea atîta timp cît plăteau tributul regulat și furnizau contingentele militare
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
a menținut toată viața". Puternicul atașament manifestat de tânărul Eduard față de Piers Gaveston, un cavaler gascon, l-au determinat pe rege să-l exilexe pe Gaveston de la curte în special după ce Prințul Eduard a acordat prietenului său un titlu rezervat regalității. În mod ironic regele a fost cel care l-a ales pe Gaveston în 1298 să fie un prieten potrivit pentru fiul său din cauza spiritului său, a curtoaziei și a abilităților sale. Eduard I a murit la 7 iulie 1307
Eduard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310479_a_311808]
-
cu perșii, și astfel și-a atras asupra sa și a patriei sale ura tuturor grecilor din est, ale căror nădejdi erau îndreptate spre atenienii stăpânitori ai Sestosului. Ulterior s-a constat că Pausanias plănuia să instaureze un regim de regalitate liberală în Laconia, cu ajutorul perșilor, în programul căreia intra și îmbunătățirea statutului hiloților. Până la urmă aceste planuri ambițioase l-au costat viața. Deocamdată, după ce a pus stăpânire pe Byzantion, obținând astfel controlul asupra traficului maritim în Pont, Pausanias a cucerit
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
o fostă cetate a comitatului Crasna. În evul mediu a jucat un rol important în istoria regiunii. Cetatea se află în actuala localitate Sub Cetate din județul Sălaj. În urma unor invazii tătare devastatoare și a creșterii amenințării dinspre Imperiul Otoman, regalitatea maghiară a ridicat un sistem de fortificații în Transilvania, sistem care se extindea și în partea de sud-vest a actualului județ Sălaj. Din acest sistem făcea parte și , ridicată pe dealul numit „Plai”, la poalele Munților Plopiș, nu departe de
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
leacuri, instrucțiuni, mituri, fabule, cântece de leagăn și de dragoste, rugăciuni și poeme. Trecutul era cercetat pentru a pune evenimentele în ordine că regii, nașterile, bătăliile. Documentul "Regii sumerieni" punea întrebări în privința relației dintre oraș și rege și despre originea regalității ce descindea din cadrul divinităților. În Sumer, suveranul era denumit "Lugal"-"Omul Mare". Regii erau diferiți de ceilalți oameni în viață și în moarte. Au fost descoperite 15 morminte regale ce se distingeau prin arhitectură, ritualuri și inventare. Erau incluși slujitori
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
referiri externe, în principal acte ale Regatului Maghiar și o cronică italiană contemporană, precum și o pisanie târzie, o iscripție pe zidurile Bisericii Domnești de la Curtea de Argeș și o importantă cantitate de monede (ducați, dinari și bani) emise de voievod. Relațiile cu regalitatea maghiară sunt în continuare încordate, ajungându-se la conflicte armate. Detaliile acestor lupte ne sunt neclare. O cronică italiană „Cronaca Carrarese“ povestește despre o expediție a regelui maghiar Ludovic cel Mare în perioada 5 iulie - 14 august 1377 cu intenția
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]
-
documente medievale și moderne. Expoziția de istorie contemporană (care se încheie înainte de al II-lea război mondial) este prezentată într-o formă nouă, depolitizată, și a fost inaugurată în 1997. Au apărut teme noi, precum istoria Bisericii ortodoxe și istoria regalității în România.
Muzeul de Istorie a Moldovei () [Corola-website/Science/331351_a_332680]
-
convertească cu forța pe Johann Gottfried Rösner și alți 10 cetățeni protestanți de vază ai orașului, însă aceștia au refuzat și au rămas în oraș în ciuda presiunilor exercitate asupra lor de iezuiți, care i-au chemat în fața Curții Supreme a Regalității din Varșovia. Procesul s-a desfășurat pe timpul Sejm-ului liniștit din cea de-a doua domnie a lui Frederic August II cel Puternic, când Rusia dicta în politica internă a Poloniei. Regele, care se convertise la romano-catolicism pentru a putea fi
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
la colțuri. În mijlocul drapelului se afla stema cea mică a țării, sub care era plasată crucea ordinului „Mihai Viteazul”. După venirea sa la putere, regele Carol al II-lea a plasat crucea pe toată suprafața pavilionului, „ca un simbol al regalității eroice”, peste ea aplicând stema cea mică a României. La venirea rămășițelor sale pământești în țară, Carol al II-lea a avut sicriul acoperit cu acest pavilion. Pavilionul reginei era asemănător cu cel al regelui, acestuia lipsindu-i însă crucea
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
fel și în certurile dinastice din Savoia. Ironia soartei, după ce făcuse atâtea necazuri tatălui său, ajuns rege, Ludovic , a continuat, însă cu mai mare succes, politica acestuia de limitare a puterii ducilor și baronilor Franței. Judecând de acum din perspectiva regalității, el a justificat măsurile luate ca o cerință a realității. A lichidat pe mulți dintre foștii săi tovarăși de drum, care îl socotiseră prieten. După ce deunăzi fusesese risipitor și extravagant, a devenit deodată măsurat în administrarea banilor. A început să
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
Rushatsi, fondatorul primei dinastii, a venit în Burundi din Ruanda în secolul XVII, alte surse mai credibile, atestă că Ntare a venit din Buha, în sud-est, și a pus bazele regatului său în regiunea Nkoma. Până la căderea monarhiei în 1966, regalitatea a fost singurul element care mai amintea de trecutul țării. De la câștigarea independenței în 1962 până la primele alegeri ținute în 1993, Burundi a fost condusă de o serie de dictatori militari, toți proveniți din sânul minorității tusti. Această perioadă, cuprinsă
Burundi () [Corola-website/Science/297898_a_299227]