587 matches
-
antrenul bănuit a fi fost unul impozant, nu? operatorul a prins, într-un gros-plan de carieră, doar silueta mov pufoasă, permanent ieșită de sub casca coafezei, inevitabila doamnă anonimă, prezentă, demențial, la toate, absolut toate, momentele inaugurale. Ca și cum steaua fixă a regescului bal ar fi fost ea, doamna (și-n somn coafată). La polul celălalt nu însă departe, nici el, de omul recent e o făptură care, așa cum arată, n-ar lăsa impresia că știe exact cînd sînt vernisajele. Știe exact. Și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ani de Teatru, pe unde să-i înghesui pe-acolo, să fie și ei cumva. Mă ajută prietenul și colegul meu Constantin Popa, mă salvează cu al său, aș îndrăzni cu al nostru: GHE. POPESCU. Dar fabulos, poate nemeritat, dar regesc. Îi mulțumesc și mă voi strădui să fiu la înălțimea darului său. Iar pe voi, dragi privitori, vă avertizez: fiți atenți, ascultați cu mintea și cu trupul, pentru că și voi, ca și mine, vă veți cutremura. E un seism de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
poate inaugura o nouă disciplină filosofică. Să râzi? Sau să devii, la rându-ți, serios, precum Herr Teufelsdröckh? Căci veșmintele, „oricât de demne de dispreț le-am crede noi, sunt atât de importante, au o Însemnătate adâncă. Hainele, de la mantia regească În jos, sunt emblematice ș...ț. Pe de altă parte, toate lucrurile Emblematice sunt Haine veritabile, fie ele țesute cu gândul sau cu mâna ș...ț. Ce este Însuși Omul și Întreaga lui Viață terestră dacă nu o Emblemă, un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În sărăcie despre care vorbește Dante, la capătul căreia va găsi Închisoarea, pomana și un spital de nebuni unde va muri. Mâna care-l va mai opri puțin În partea de sus a acestei oribile scări a fost o mână regească, cea a lui William al IV-lea, a cărui domnie a creat un post modest plătit de consul la Caen, oferit lui Brummell. Dar slujba a sfârșit prin a nu mai fi susținută bănește din pricina neputinței 1 disprețuitoare a dandy
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
medievală. Obștea țărănească se diferențiază din interior, transformându-se în oraș pe baza dezvoltării meșteșugurilor și dobândirii, ulterioare, a privilegiului domnesc. Pe baza datelor istorice putem deduce originea vieții orășenești în țările române: în Transilvania, orașele erau așezate pe pământul regesc ("crăiesc"), în virtutea dreptului de cucerire; în Țara Românească și Moldova, înainte de întemeierea statului, în acele mici târguri de văi, s-au așezat negustori și meseriași veniți din satele înconjurătoare sau de peste Carpați, punându-se sub ocrotirea unei curți voievodale. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
constituit sub regele Ștefan cel Sfânt și urmașii săi, alcătuit din teritoriile triburilor refractare politicii centrale. În secolele XII-XIII, în mari proporții și într-un ritm accelerat, o parte însemnată a domeniului regal, organizat în comitate și administrat din cetățile regești, a trecut în stăpânirea elementelor nobiliare, fie prin donații, fie prin uzurpări. În aceste secole, domeniile erau întinse, încă din secolul al XII-lea, asistăm la danii regale în Transilvania. Domeniile nobiliare erau o realitate sub Andrei II (1205-1235) și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
această proprietate era mai însemnată decât cea nobiliară și bisericească. Cetățile mai vechi, centre politice, economice și administrative, intră în stăpânirea regelui. Acestea aveau în jur întinse domenii care alcătuiesc proprietatea regelui, iar acolo unde lipseau cetățile, se organizau "curți" regești. Puterea centrală a fost preocupată de întărirea comitatelor regale-acestea înglobau pe lângă domeniile regale, și pe cele nobiliare și bisericești. Pe teritoriile comitatelor, pe domeniile regale mai ales, trăiau oamenii cetății, apoi slujitorii regelui sau cavalerii, mici nobili aflați sub autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
suprapuse erau desemnate și ele sub o serie de termeni: potentes (cei puternici), magistres (magiștri), proceres, nobilis (nobili), familiares, servientes, milites ș.a. Pe lângă aceste pături țărănești, existau o serie de categorii intermediare: 1. iobagi liberi ai "sfântului rege", pe pământurile regești, cu obligații militare față de cetate și față de rege; 2. iobagi de cetate, care ocupau, ca și primii, o situație intermediară între mica nobilime și țărănime, dintre ei, unii au intrat în rândurile micii nobilimi, ca slujitori regali, iar cei mai mulți s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au simulat o retragere precipitată până la Mohi, localitate pe râul Sajo, afluent al Tisei. Aici s-a desfășurat, la 12 aprilie 1241, o aprigă bătălie, de mari proporții. Cavaleria mongolă, atacând pe neașteptate, a pus de la început în dificultate armata regească prin tirul de săgeți, încât trupele ungare s-au retras în mare derută de pe câmpul de luptă, iar mongolii au măcelărit mii de oameni, nobili, prelați, ostași. Regele Bela, scăpat cu greu din încleștarea luptei, s-a refugiat în Austria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încercat să-l captureze.18 După victoria de la Mohi și ocuparea teritoriilor ungare de la est de Dunăre, căpeteniile mongole au trecut la împărțirea lor, în intenția de a rămâne acolo statornic, precum anterior hunii și avarii. Într-adevăr, odată armata regească distrusă și Ungaria cucerită, a urmat instalarea temeinică a stăpânitorilor mongoli, care s-au pregătit pentru o ocupație de durată în pusta panonică. Astfel, Ungaria urma să fie condusă direct, teritoriul regatului fiind supus ocupației sistematice și administrării nemiloase. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ar fi antrenat riposta tăioasă a Hoardei. O primă acțiune de felul acesta a avut loc în vremea lui Ladislau IV, în 1282, după înăbușirea revoltei cumane. Aceștia s-au refugiat peste Carpați, în teritoriile estice, fiind urmăriți de armata regească în regiunile mărginașe dinspre tătari, unde înaintașii lui Ladislau nu mai pătrunseseră până atunci, adică în teritoriile carpato-nistrene. Pozițiile ungare de la est și nord-est de Carpați au fost pierdute după 1241, dar acestea mai persistau în titlul regilor săi. După
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
curând cucerită, Kreuzburg, aflată probabil dincolo de munți (Câmpulung), de hotarele brodnicilor, iar de la Hălmeag, stăpânire de curând dobândită sau în curs de cucerire de la cumani, se coboară până la Dunăre. De fapt, era o înfeodare a toată Cumania, un nou trimis regesc (pristald) vine și instalează pe frații cavaleri în posesiunea recent obținută dincolo de munți. Dar statul Ordinului teutonic, aflat sub protecția Sf. Scaun, ca "proprietate a Sf. Petru", s-a lovit, tocmai datorită noilor sale succese, de împotrivirea tenace a episcopului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
recent obținută dincolo de munți. Dar statul Ordinului teutonic, aflat sub protecția Sf. Scaun, ca "proprietate a Sf. Petru", s-a lovit, tocmai datorită noilor sale succese, de împotrivirea tenace a episcopului Transilvaniei, care a dus în final la intervenția armatei regești și alungarea cavalerilor, în urma unui adevărat război. Slujitorii regelui au luat în posesie și țara (teritoriul) de dincolo de munți, aflată anterior în stăpânirea cumanilor. Abatele din Cârța (Făgăraș), "frumoasa mănăstire" (Iorga) de origine franceză, cisterciană, a fost solicitat să verifice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cumanilor fusese elaborat de rege și fiul său, a urmat un nou aflux spre botez cu principi și nobili ce se produse în 1231, urmată de situația reflectată în scrisoarea din 1234 deja menționată. Odată cu pătrunderea până la Câmpulung a trupelor regești, dominicanii, miliție disciplinată a Sf. Scaun, au început opera misionară între păgâni (cumani)-probabil vor fi cunoscut noua credință prin contactele cu vechii locuitori. Regele, așa cum am văzut, proiecta constituirea unui nou episcopat, al Milcoviei, fiind în același gând cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urma să se prefacă într-un teritoriu de cruciată, "într-o nouă Franță orientală", cum va fi peste puțin timp I. Rodos. Magistrul Ordinului, Raimbaud, încheia o înțelegere cu regele Bela prin care i se dă cetatea Severinului, cu drepturi regești asupra voievozilor locali, Litovoi, Ioan și Farcaș, în timp ce boierii sunt supuși cavalerilor. Diploma Ioaniților (vezi cap. IX) aruncă o lumină vie asupra vieții locuitorilor din regiunile de peste Olt și a situației românilor în acea epocă îndepărtată. Banatul sau "Țara Severinului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Argeș a urmașilor lui Seneslau nu avea să intervină în acest conflict, ceea ce a dus la întărirea prestigiului său-aceasta îi permitea o viitoare însușire a teritoriilor de peste Olt. Astfel, la începutul domniei tânărului rege Ladislau, prin 1273-1274, conform documentelor regești ungare din 1285 și 1288, Litovoi se revolta împreună cu frații săi. În această luptă, pentru stăpânirea Hațegului, se întrebuințau români contra românilor: Litovoi și Bărbat erau înfrânți de un magister Gheorghe, fiul lui Simon. S-ar putea ca Litovoi, crede
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
S-ar putea ca Litovoi, crede Iorga, să fi pornit un atac împotriva regelui în înțelegere și cu acei cumani rebeli, urmăriți de rege până în Moldova. Lupta cu Litovoi avea loc la începutul domniei lui Ladislau IV Cumanul, în documentul regesc, Litovoi este menționat ca voievod, el stă în fruntea "fraților săi", dintre care Bărbat e doar unul dintre ei. În document, se spune că Litovoi stăpânește "o oarecare parte a regatului nostru dincolo de Carpați". Ulterior, când Litovoi piere în bătălie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe "judecii"-cnezii, stăpâni ai județelor-ei se vor menține și după întemeiere, mai ales în părțile aflate dincolo de Olt. "Domnul, care poartă un nume, însă de la care n-avem nici un document"(Iorga), dar el apare numai în acte pontificale și regești ungare, se numea "Băsarabă", fiul lui Thocomerius-în sudul Dunării, se întâlnește numele slav Tihomir. Cât despre numele de Băsarabă, "el este, desigur, cuman", dar, într-o notă, el adaugă: "numai numele"? Iorga îl considera pe Basarab cuman, nu doar cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștinilor, regele dăruiește papei doi prinși. Reiese limpede că Basarab, domnul transalpin, ajutat de regele ungur, suzeranul său, angajase o nouă luptă cu păgânii tătari, cf. Panaitescu. Folosindu-se de aceste mișcări, Băsarabă a luat, dincolo de moștenirea sa proprie, pământuri regești de dincoace de munte, a urmat un război despre care nu știm nimic și apoi pacea, cf. Iorga. După el, într-un document al cancelariei ungare din 1324 se afirmă că Martin, șpan al Sălajului, a fost trimis de mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și voievod erau încordate, iar deteriorarea lor în anii următori a dus la un conflict deschis între cele două părți. Despre campania din 1330 a regelui Carol Robert la sud de Carpați avem câteva categorii de izvoare: acte ale cancelariei regești ungare, începând din 1331, contemporane cu evenimentele sau acte de adeverire ale unor capitluri (Alba Iulia, 1331) și opere narative, cronica lui Petru de Duisburg și, mai ales, "Cronica pictată de la Viena", redactată sub Ludovic I. Regele angevin nu urmărește
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Thocomerius), schismaticul, spre marea noastră nesocotire și a sfintei coroane; acest Basarab, necredinciosul nostru român". După cucerirea Severinului fără luptă, îndemnat de voievodul Transilvaniei Toma Szecsenyi, regele se aventurează apre Argeș, centrul stăpânirii muntene. Nu se cunoaște bine traseul oastei regești, dar se presupune că el a înaintat prin Tismana, Tg. Jiu, Horezu și Vâlcea, apoi peste Olt, direct la Argeș. După "Cronica pictată", oastea regelui străbate o "țară necunoscută, între munți și dealuri cu păduri", iar toți participanții la expediție
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regelui străbate o "țară necunoscută, între munți și dealuri cu păduri", iar toți participanții la expediție, oameni și cai, încep să sufere de foame (DRH D, I, p. 47). În cele din urmă, extenuată și permanent hărțuită de români, oastea regească ajunge în fața Argeșului și își instalează tabăra acolo. Iorga prezintă lucrurile diferit, după ajungerea regelui la Severin: fugari (nemulțumiți) de sub stăpânirea lui Basarab l-au informat și chiar l-au ațâțat pe rege împotriva voievodului. Aceștia (Danciu, fiul lui Vladislav
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
această regiune de drumuri înguste, printre dealuri împădurite. Argeșul în care ajunge armata regelui, zice Iorga, nu este Curtea de Argeș, ci cetatea din munte -castrum Argyas (Poienari). Un document ulterior, diploma din 30 iunie 1347, menționează că Ștefan Lackfi, comandantul armatei regești, "a capturat șase oameni (vlahi), iar pe cei mai mulți i-a ucis" (DRH D, I, p. 65-66). Finalul campaniei este controversat, ca și traseul și detaliile ei. Situația oastei ungare în fața Argeșului era grea, lipsită de provizii, n-avea nici o ieșire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
indicat regelui un drum direct și scurt de întoarcere.20 După părăsirea Argeșului, nu știm prea bine ce s-a întâmplat, lucrurile sunt confuze. Oricum ar fi fost, era previzibilă o acțiune, o ripostă zdrobitoare a lui Basarab împotriva armatei regești. În cele din urmă, campania regelui Carol Robert sfârșește într-un dezastru: astfel, într-un defileu îngust, cuprins între stânci împădurite, la o posadă (trecere), "ostași cu lungi căciuli țuguiate, sarici întoarse pe dos și opinci prăvăleau bolovani sau trimiteau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Se produce o învălmășeală grozavă acolo: multe capete sunt zdrobite, cavalerii se împrăștie în toate părțile, vicecancelarul este ucis și pecetea regală se pierde, iar regele poate scăpa prin sacrificiul credinciosului său Desideriu, fiul lui Dionisie, care a îmbrăcat veșmintele regești". Lupta s-a dat, cf. "Cronica pictată", de vineri 9 până luni 12 noiembrie 1330. Înfrângerea oastei regești a fost completă, izvoarele, în general, și "Cronica pictată" o confirmă, capturile și prăzile au fost numeroase și de tot felul. Regele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]